Nu știu sincer de ce alegem noi de fiecare dată să ne măsurăm forțele cu popoarele vecine. Se spune că îți măsori forțele cu cei care-ți sunt egali, dar nici măcar nu este cazul în această situație. Bulgarii sunt mai puțini, noi mai numeroși.
De când mă știu, toți vorbesc de vecinii noștri de la Dunăre ca de concurenții noștri direcți: i-am depășit în ceea ce privește economia, i-am speriat cu aparatura militară la defilările de 1 decembrie, avem un nivel de trai mai bun și tot așa. Dar cum soarta n-a fost niciodată dreaptă cu noi și nici noi n-am făcut prea multe ca s-o atragem de partea noastră, iată că de câțiva ani bulgarii se pare că au un „noroc chior”, dat fiind faptul că încep să fie mai performanți ca noi. Defapt nu este vorba de mâna zeiței Fortuna, ci de un plan simplu, dar pus în practică: atragerea investitorilor. Ceea ce la noi constituie un proces foarte dificil, axat mai mult pe îndepărtarea investitorilor decât pe atragerea lor, în Bulgaria acest plan funcționează din plin. Autostrăzi, stațiuni de munte și de mare, infuzie de turiști – cu acestea s-au ales bulgarii în momentul în care au înțeles cum să-și joace cartea. Și pe lângă acestea, ce să vezi, și industria de biciclete se ridică încetul cu încetul la cote înalte.
Mulți susțin că performanța unei economii stă și în numărul de persoane active din societate. Dar cum să ne comparăm direct cu ei, când populația Bulgariei însumează 7.3 milioane de locuitori? Trebuie să fie vorba despre altceva. Și chiar este. Vestea care m-a trăznit de dimineață a fost aceea, că Bulgaria va produce la Plovdiv biciclete Dahon. Deși în toamna anului trecut mi-a parvenit ca un zvon, chiar se întâmplă. La evenimentul de deschidere au fost prezenți domnul David Hon, deținătorul brand-ului Dahon și ministrul bulgar al economiei, energiei și turismului. Și nu ar trebui să fie de mirare că ministrul Dobrev a luat parte la acest eveniment, deoarece Dahon va contribui la output-ul de export al Bulgariei, pentru început, cu 13.8 milioane de euro, iar până în 2015 suma va crește până la 27.6 milioane euro.
Nu am terminat! Conform unui raport publicat de COLIBI, bulgarii au produs în 2010 mai multe biciclete ca noi. Chiar dacă multe dintre ele s-au dus la export și mai puține au rămas în țară, aceștia au reușit să ne devanseze cu vreo 33.000 de unități. În acest caz ne putem consola cu vânzările de componente și accesorii, pentru că la acest capitol suntem poziționați comod: locul 2 în Uniunea Europeană, în 2010.
Dar cum să nu producă vecinii noștri mai multe biciclete din moment ce aceștia au mai multe brand-uri proprii. Printre cele mai cunoscute, îi amintesc pe cei de la RAM, Cross, Drag, Dragomir sau Leader și printre cei mai puțin cunoscuți pe Velomania sau Balkanvelo. Primii produc și exportă pentru Europa în segmentul quality, adică segmentul bicicletelor de munte ceva mai scumpe, ceea ce reprezintă un mare avantaj atât pentru încasări cât și pentru imagine. Practic, bicicletele RAM au ajuns să fie suficient de cunoscute chiar și pe piețe precum Marea Britanie. România produce pentru Europa, asta este o certitudine, însă mai mult pe segmentul low-cost unde este greu să-ți construiești un nume pentru mase. Sau, chiar dacă produce pe segmentul mid-level, acesta nu este un brand autohton pentru că noi jucăm mereu rolul furnizorului.
Cum ne vom descurca în următorii ani și ce vom întreprinde, rămâne încă un mister. Aș dori oricând să văd un brand românesc 100% care începe să fie produs în masă, începe să capete notorietate ca apoi să meargă și la export, unde să fie apreciat. În primul rând, costul de achiziției va fi mult mai mic decât tot ceea ce oferă brand-urile străine iar dacă se va miza pe calitate, cu siguranță avem șanse ca numele să capete o reputație. Dar până atunci, mai sunt multe aprobări de acordat, multe planuri de investiții de făcut și mult mai mult timp de pierdut cu discuții ipotetice despre cum ar trebui să fie și ce ar trebui să facem. Așa cum ne-am obișnuit de altfel.
Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
În fotografie: David Hon (stânga), ministrul Delyan Dobrev, foto BikeEU
apropo de brandul romanesc ma gandesc ca printre putinii care puteau realiza aceasta investitie este dl care a dat o mare lovitura financiara in 2009 prin vanzarea Rompetrol, adica dl Patriciu. Dar in mareata sa viziune de negustor la taraba a preferat sa arunce banii pe Mic.ro si daca il mai lasam facea si Mac.ro si cine stie ce alte nazbatii, intr-un ocean de magazine si de hipermarketuri el a venit si si-a pus si el taraba… atat a fost viziunea lui. N-a investit un leu in sanatate, in turism, intr-o inventie in ceva. Ba a mai cumparat si o banca in Georgia care s-a indreptat spre faliment. Easy come , easy go, cam asta a demonstrat dl in cauza. Speram sa se gaseasca oameni mai intelepti si mai cu suflet care sa umple golurile din administrarea si gestionarea acestei tari.
Chinezii acestia au demonstrat ca au ceva in cap si sint printre cei care au creat un business in ascensiune (nu tunuri), asta este important.
Din pacate avem o reputatie nu prea buna in lume, reflectata si de rating-ul de tara pe care il are Romania.
E greu sa investesti in Romania fara sa scapi de capusele care populeaza „crema” societatii noastre, ca baronii locali, lipitorile care la noi poarta numele de „oameni de afaceri” si legislatia pe care o avem. Si mai e si mentalitatea mioritica…
Hai sa le dam peste cap la toti care vin sa investeasca la noi si sa strigam plini de mandrie : „Nu ne vindem tara ! „