Revoltat fiind de experiențele trăite la ultimele deplasări prin oraș dar și la Critical Mass-urile neacompaniate de poliție, Dragoș Mitroi s-a hotărât să ne spună mai multe despre cum vede conflictul dintre șoferi și bicicliști. Vestea bună este că posedă permis de conducere așadar ne va vorbi din dubla perspectivă a participantului la trafic.
Atât noi bicicliștii cât și noi șoferii avem mai multe lucruri în comun: împărțim aceeași șosea, ne aflăm la comanda unui vehicul (al cărui număr de roți chiar nu are nicio importanță), suntem de părere că ni se cuvin multe și știm să ne agresăm verbal la fel de dur. În plus, suntem oameni. De ce apar aceste conflicte când totul s-ar putea desfășura în liniște și pace?
Un prim răspuns ni-l dă chiar istoria: deja de la apariția în masă a bicicletelor în trafic, la finele secolului al 19lea, șoferii sau căruțașii și-au împărțit pumni și picioare cu bicicliștii. Încet dar sigur, acest spațiu pe care-l împărțim cu toții și pe care-l numim trafic, a devenit un loc al interacțiunilor între participanți dar și scena manifestărilor puterii unor nebuni.
Fiecare vrea să se impună și mai presus de toate să iasă triumfător din mica luptă de stradă. Dacă șoferii posedă arma supremă și anume claxonul, biciclistului de multe ori nu-i rămân prea multe alternative în afară de vorbe. Bineînțeles, trăim vremuri moderne și fiecare s-a înarmat după posibilități: spray paralizant, bâte telescopice sau anexe din metal la ghidon sau pedale pentru a-i răspunde șoferului cu o zgârietură lungă și pentrantă pe partea laterală a automobilului.
Bicicliștii se vor considera mereu nedreptățiți deoarece sunt mai expuși traficului. La urma urmei aceștia se află pe un vehicul cu două roți, fiind în multe situații obligați să se lupte cu stăpânii unui morman de fiare de minim o tonă. Nu este prea corect nu-i așa? Dar ce mai este corect în viață?
De partea cealaltă a baricadei, înarmați și ei până-n dinți, sunt șoferii care par de fiecare dată agasați de prezența biciclistului în trafic. Din punctul lor de vedere, puricii pe două roți se deplasează după bunul plac, fără să respecte regulile de circulație, crează haos reușind astfel să fie o pacoste pentru trafic. Asta bineînțeles din perspectiva omului simplu, care de abia acum începe să observe numărul crescând al bicicliștilor și nu știe exact cum să reacționeze. Cel mai simplu este să se lase mânat de instinct. Și fără ezitare, o face.
Așa cum demonstra și psihologul Ian Walker în studiile sale, avanatajul incontestabil al biciclistului în trafic este că participanții îl privesc ca pe o ființă umană, nu ca pe un obiect. De aici și denumirile de rigoare: automobilul a acroșat biciclistul. Și nu șoferul a acroșat bicicleta. Dar să revenim la subiect.
Atât ca bicilist cât și ca șofer am fost pus în nenumărate situații complicate. Fie a trebuit să evit un biciclist, fie a trebuit să mă dau din calea unui șofer scăpat de sub control, în ultima clipă. Înțelegerea între aceste două categorii pare să fie ceva de domeniul fantasticului. Nu este cazul să ne facem griji.Deoarece la nivel macro, există câte un conflict între toate categoriile de șoferi. Autoturisme vs camioane, camioane vs autobuz sau motociclist vs șofer. Iar lista poate continua la infinit.
Încerc să pun mai mult accent pe înțelegerea reciprocă, deoarece consider că aceasta este cauza principală a colizunilor în trafic. Gorila mai puternică își va dori întotdeauna să se impună în fața celei mai slabe. Chiar dacă metoda nu este cea ortodoxă, avantajul celei dintâi se rezumă doar la faptul că se află într-o postură privilegiată, protejat de carcasa de tablă. Arma denumită automobil va învinge (aproape) mereu biciclistul.
Fapt pentru care 39% dintre cei care au fost întrebați într-un sondaj realizat în Anglia, de ce nu circulă cu bicicleta prin trafic, au precizat că una din cauzele principale este nesiguranța și riscul crescut de a fi acroșat de un automobil. O veste nu foarte îmbucurătoare. Avantajele pe care un biciclist le are într-o țară civilizată se împart în cele evidente și cele mai puțin evidente, dar la fel de importante. Un exemplu pentru cele evidente este pista de bicicletă, spațiul de desfășurare al biciclistului. Un avantaj mai puțin evident este faptul că în țări precum Olanda, în majoritatea coliziunilor dintre automobile și bicicliști, celor aflați pe două roți li se va acorda mereu dreptate, pe când șoferii vor fi trași la răspundere pentru neatenție. Exact, biciclistul ar trebui sa stârnească atenția șoferului în trafic și să fie ocolit corespunzător.
Ceea ce în țări atât de înapoiate precum cea în care trăim, nu se va întâmpla prea curând. Mentalitatea de lemn dă naștere unor monștrii care se află permanent în trafic alături de noi. Iar noi, cei pe două roți, trebuie să fim mereu conștienți de prezența acestor mutanți uneori parcă lipsiți de gândire. Trebuie să lăsăm de la noi. Cu o floare nu se va face primăvară, iar lucrurile nu se vor rezolva printr-un conflict (poate violent) în plină stradă.
Unoeri am impresia că vântul schimbării ne bate la ușă. Dar mi-am dat seama că nu este decât o chestiune de conjunctură. În unele zile întâlnesc șoferi care ma uimesc prin bunăvoința lor și am impresia că trăiesc o zi într-o țară scandinavă, iar alteori mi se arată doar genul de homo erectus care a fost adus din Etiopia de pe la începuturile pleistocenului (acum 1.8 milioane ani) și pus la volan.
Cum spuneam și mai devreme problema poarte fi soluționată foarte simplu doar prin înțelegerea reciprocă. Un război inutil cauzat de lupta dintre orgolii… un cretinism evident, dar unul care reușește să ne provoace mereu. Atât pe noi bicicliștii, cât și pe noi șoferii. Data viitoare când vei fi claxonat sau agasat, răspunde-i bizonului cu un zâmbet. Valabil și pentru șoferi.
Dragoș Mitroi
editor-in-chief
Articol penibil in stilul demodat al dramoletelor
Am 100.000 km parcursi ca sofer, majoritatea acestora in Bucuresti.
Am 5.000 km parcursi cu bicicleta intr-un an, majoritatea acestora in Bucuresti. Au fost situatii in trafic cand, ca biciclist,a trebuit sa evit in ultimul moment automobilele conduse neatent, insa niciodata nu am perceput REA INTENTIE din partea soferilor. Din contra, atunci cand mi-am semnalizat intentiile de mers, automobilele din spatele meu chiar au incetinit pentru a-mi favoriza manevra respectiva.
Bineinteles, am observat ca ma avantajeaza experienta de sofer pe care o am. Anticipez mai usor manevrele posibile ale soferilor, incerc sa-mi dau seama cum gandesc in anumite situatii date.
Asa ca nu mai incercati sa creati un fals razboi acolo unde nu este.
Probabilitatea cea mai ridicata este sa fiu accidentat din neatentia mea sau din neatentia unui sofer. Incerc sa diminuez riscurile purtand casca, fiind atent in permanenta si crescandu-mi viteza de reactie.
Dar nu sunt de acord cu viziunea asta promovata de articol, maniheista, conflictuala, de genul biciclist bun – sofer rau.
heh, fiecare cu viziunea lui. depinde ce fel de conflicte ai avut cu soferii. daca ai fost suficient de norocos incat sa nu ti-o iei asta nu inseamna ca nu se intampla nimic zi de zi…blah blah… eu am avut NUMEROASE conflicte cu soferii de la scuipaturi pina la injuraturi. asa ca fiecare sa-si tina punctul de vedere pt el.
@Bazil: articolul este un punct de vedere si din contra, am facut apel la eviatarea conflictelor atunci cand acestea apar, nu la starnirea unui razboi. Ar fi chiar stupid sa-mi doresc sa creez un razboi cand in text insistam ca toti sa dea dovada de intelegere.
@BikerXT: se pare ca situtia difera de la o persoana la alta. Unii sunt mai norocosi ca altii. 🙂
nu pot sa fiu de acord cu cei care au comentat mai spus. in experienta mea de sofer nu am fost deranjat niciodata in trafic de vreun biciclist. ii respect si incerc sa le facilitez cat pot deplasarea. as vrea sa spun acelasi lucru si despre taximetristi…
Biciclistii sunt superiori soferilor prin urmatoarele aspecte: nu blocheaza trotuarele, spatiile verzi, strazile cu vehicolul propriu; nu polueaza orasul – a se citi nu provoaca afectiuni respiratorii grave, mortale – altor persoane; nu distrug spatiul verde, nu taie arborii (pentru si mai multe parcari!); nu provoaca cresterea pretului vietii prin acceptarea costului combustibilului; se saluta pe strada intre ei; suma accidentelor cu morti si distrugeri este coplesitor cauzata de soferi (ma refer aici la accidentele in care sunt implicati sofer/sofer, sofer/pieton – fata de biciclist/biciclist, biciclist/pieton). Daca biciclistul este superior soferilor? Din punct de vedere moral aceasta discutie nici nu exista… Parerea mea de urbanist.
@bazil esti norocos ! Eu respect toate regulile de circulatie dar tot am patit-o ! Majoritatea soferilor sunt buni si nu iti creeaza probleme dar sunt si unii care pur si simplu nu te lasa in pace . Eu am fost urmarit de un baiat mai tupeist vara trecuta care in cele din urma m-a prins si m-a darmat iar eu i-am spart un geam . Cine crezi ca a fost la politie pentru amenda si declaratii ? Eu . Soferul nici macar nu a fost rugat sa se prezinte . Si motivul pentru care m-a urmarit era ca l-am „depasit” :)) .