În urmă cu vreo trei ani, când vânzările de biciclete se ponderaseră, cursul o luase razna, iar industria era un pic deprimată, a apărut o rază de soare ce a reușit să descrețească mințile producătorilor și să-i întoarcă și mai hotărâți la planșa de proiectare: biciclete electrice. Chiar dacă mișunau de ceva timp pe piață, nimeni nu le lua prea în serios, iar viitorul părea cumva incert. Din momentul în care acestea însă au început să cunoască un adevărat boom de vânzări, toată lumea a răsuflat ușurată, căci aceasta era gura de oxigen de care aveau nevoie. De la un an la altul am putut vedea la Eurobike toate tipurile, modelele și variantele de biciclete electrice pe care ți le poți imagina, iar foarte curând vom ajunge în momentul în care deja nu vom mai fi în stare să distingem o bicicletă electrică de una normală.
Apariția acestora a creat multă forfotă în rândul utilizatorilor, mai ales în rândul împătimiților. S-a întâmplat la fel ca în cazul bicicletelor 29er sau 27.5, când toți au ținut să menționeze că formatul este inutil. Ei bine, în mai puțin de 5 ani de la apariție, acestea conduc piața și nu doar atât, ci au reușit să elimine și roata de 26 de inch complet. În momentul în care în Vest au început să se vândă mai multe electrice decât non-electrice, direcția a fost trasată, iar lucrurile au devenit clare. Mulți producători furnizează acum cifre conform cărora 20-25% din producție reprezintă biciclete electrice și poate că în naivitatea noastră ni se par puține, însă trebuie să ținem cont că vorbim de procentul din întreaga producție, iar piețele din estul Europei nu sunt încă pregătite financiar pentru aceste biciclete.
Cunoștiințele care au vizitat anul acesta Austria mai des au menționat de fiecare dată că potecile și traseele sunt invadate pur și simplu de biciclete electrice, dar că acestea au devenit unanim acceptate. Altfel spus, nu te mai hulește nimeni când depășești razant un grup de bicicliști care pedalează la deal din greu.
Felul în care aceste biciclete electrice vor acapara piața complet, este destul de simplu. În primul rând, este vorba de principiu: ajungi mai repede unde dorești, putând să depui același efort, un avantaj incontestabil. Cei care nu au încercat încă aceste biciclete nu au cum să înțeleagă pe deplin afirmația și probabil vor rămâne recalcitranți până în momentul în care vor descoperi beneficiile. Faptul că muntele a devenit mai accesibil pentru orice persoană dornică de pedalat, reprezintă un punct forte al conceptului. Apoi, este vorba despre formă: felul în care arată acum e-bike-urile se va schimba radical în următorii ani. Nu vei mai avea un chainstay super-lung, nu o să mai ai un acumulator imens la vedere și nu vor mai fi fire împrăștiate pe ghidon și cadru. Să nu uităm că electronica începe ușor-ușor să se impună în industrie și să tragi niște fire electrice prin cadru și să le ascunzi este chiar mai simplu decât dacă ai trage o cămașă cu un cablu din oțel. Până la urmă firele electrice pot lua orice formă. Nu în ultimul rând, așa cum am aflat de curând, greutatea acestor biciclete va scădea semnificativ. 20-23 de kg sunt în acest moment destul de mult, însă cei de la Focus au prezentat de curând un MTB și o cursieră care cântăresc 13, respectiv 12 kg. Până la urmă, nu poți cere mai mult. Ce este și mai interesant: downtube-ul este poate mai masiv decât în cazul unei bicicletele non-electrice, însă chiar nu-ți mai dai seama că te uiți la o bicicletă electrică. Nu în ultimul rând, și poate cel mai important, prețurile vor începe să scadă, deci bicicletele vor deveni și mai accesibile. Totodată, primul val de biciclete comercializate se vor vinde drept second hand-uri, la prețuri mai mici, așadar încă o portiță pentru altă grupă de cumpărători.
Pe plaiurile mioritice biciclete electrice au sosit deja sub formă de furăciuni din Vest, da, acelea care se vând fără încărcător dar și sub formă de unități noi, puțin rulate. Pe de altă parte, am crezut că nu-s multe persoane care-și permit să plătească 3-4.000 de euro pe un e-bike nou, dar uite că există și sunt mulțumiți cu investiția (pe principiul un e-bike în plus, un ATV în minus). Momentan, bicicletele de oraș electrice par o alegere mai bună pentru români, poate și prin prisma faptului că sunt mai accesibile. Cum s-ar spune, strada este cel mai bun indicator pentru vânzările de biciclete și aștept cu nerăbdare statisticile pentru anul în curs. Cu siguranță suntem pe creștere, însă o cifră exactă este imposibil de aflat, deoarece multe din bicicletele comercializate reprezintă marfă de pe piața neagră.
Cât despre electro-sceptici, care spun că persoanele care nu pedalează prin propriile forțe 100% nu merită să ajungă pe munte, le sugerez să se gândească la părinții sau la copiii lor, care ar vrea să-i însoțească în tură. Și, evident, să le spună asta în momentul în care-și manifestă dorința de a merge o dată pe munte cu bicicleta: nu vii bă, stai acasă! Pur și simplu nu meriți!
Dragoș Mitroi
redactor freerider.ro
Complet nu vor acapara piata niciodata, pentru ca sunt aștia din linia intâi care preferă să facă sport și să transpire, să nu fie rotunzi ci mai degrabă drepți.Toti lenesii de weekend o sa isi cumpere fiindca oricine poate urca 2000m cand este impins din spate.Fara sa fii impins iti trenuie vointa si efort.Poți vedea câți oameni merg la picnic si manea si câți se catara pe munti fie pe picioare fie pe biciclete fara motor.Pentru trancalăul care depaseste razand ii doresc sa ajunga la 200kg sa il mute cu macaraua.
Manelarul care merge la gratar, mai mult ca sigur nu o sa ajunga sa achizitioneze un astfel de e-bike. Nu se „coboara el asa de jos”, prefera BMW sau Jeep-ul 🙂
Cat pt cei mai lenesi, aceasta este solutia perfecta sa te impinga sa faci macar un pic de miscare. Majoritatea ebike produse acum nu merg singure, trebuie sa dai din pedale. Mi se pare o solutie mult creativa si atractiva decat sa stai sa pedalezi intr-o sala.
Aici ai dreptate. Si eu la fel