Cap. 1. Introducere superfluă
Miki și Petra de la Bistritz Bike Shop sunt amandoi prezențe obisnuite (si cat se poate de plăcute) la evenimentele de MTB gravitațional, oameni de ispravă atat cu un număr de concurs fixat pe ghidon cat și trăgand sforile organizatorice ale concursurilor de downhill din imprejurimile Bistriței. Fără de ei, Dorna Xtrem nu ar fi ceea ce este acum, un reper în calendarul oricarui racer. Cu toate acestea am fost surprins de invitația lor la un concurs de cross country, o premieră pentru ei și echipa lor. Si uite așa am ajuns pe 23 oct. in pădurea Schullerwald de lângă Bistrița, la Bistritz XCO!
Cap. 2. Rulați!
Bistritz XCO s-a dorit a fi un concurs prietenos în încheierea sezonului de mountain bike. Și a reușit, pe liste regăsindu-și numele peste o sută de înscriși bine dispuși și zâmbitori, asta in ciuda vremii capricioase de sambătă. Concursurile de copii -care nu ar trebui să lipsească de la niciun eveniment de popularizare a sportului nostru – s-au desfășurat pe o ploaie insistentă care a transformat câteva porțiuni din traseul altminteri lipsit de provocări al juniorilor si adulților in mini-patinoare, spre deliciul privitorilor. Duminica însă ploaia a contenit, toamna și-a pus hainele aurii si roșii de sărbătoare iar startul seniorilor s-a dat la ora 14:00, după cursa fetelor si juniorilor, pe o vreme cât se poate de plăcută. Apropos, întrecerea fetelor a fost câștigată detașat de Petra Zăgrean de la Bistritz Bike Shop, iar la juniori Alex Zeleznik (Boneshaker Cycling) a câștigat atat de categoric încat sunt sigur că și-ar fi dorit să mai facă o cursă, de data asta cu băieții mai mari. În ce mă privește, am fost poate puțin prea preocupat de telefonul mobil și astfel m-am regăsit la start undeva in rândul al zecelea. Dar hei, e o ieșire prietenească, de ce să ne agităm?
Oricum mă simt mai confortabil în rolul vânătorului decat în cel al iepurelui, dar totuși, traseul fiind scurt, mi-a luat aproape o tură și jumătate până am reușit să mă fofilez printre băieții din frunte care au evitat vânzoleala de după start. De aici am reușit să recuperez poziții de la o tură la alta, ajutat și de liniile care incepeau să prindă contur pe traseul până atunci virgin, dar marcat impecabil. Viteza creștea, timpii pe tură scădeau, dar adevărul vorbei din bătrâni, știți voi aia cu “Nu lăsa pe ultima tură…” s-a confirmat din nou, așa că George-Sergiu Bălăucă de la echipa NoMad a trecut primul linia de sosire, urmat de subsemnatul și mai apoi de localnicul Mihai Vasiliu. Felicitări!
Cap. 3. Ooooh!!!
Cam așa am putea rezuma starea de spirit de după concurs. Mai întai am am avut privilegiul de a urmări un număr de magie, pardon, o demonstrație de trial a lui Levi Ianosi – exploziv, controlat și cu o finețe remarcabilă a Levi-tat (scuze, dar nu m-am putut abține!) pur și simplu peste obstacole, iar premierea generoasă de la final a fost cireașa de pe tortul cu frișcă al unui eveniment cât se poate de reușit! Ne-am luat rămas bun până vara viitoare, pentru că vom reveni cu siguranță in mijlocul acestor oameni inimoși și primitori! Mulțumiri echipei Bistritz Bike Shop pentru treaba bine facută (hei, unde mai primești cafea la marginea pădurii – gratis?), PlayBike.ro pentru susținere și lui Robert Dobai J pentru impulsul de a scrie aceste rânduri.
Material redactat de Christian Rakosy, mulțumim!
