Până acum, a fost un sezon pe muchie de cuțit în ciclismul profesionist. Cursele clasice de primăvară au fost câștigate fiecare de către un rutier diferit, Nairo Quintana a condus ofensiva numelor noi și totodată tinere din pluton în Turul Italiei și iată-ne ajunși în prag de Tur al Franței. Mașinăria neagră numită Sky pare că scârțâie pe la câteva încheieturi, Alberto Contador e însetat de revanșă, dar după colț așteaptă atâția alții să-ți revendice partea lor de glorie.
Cap de afiș, duelul Froome-Contador
Fără îndoială, lupta cea mare se va da între Chris Froome (Sky) și Alberto Contador (Tinkoff-Saxo), după cum am văzut și în Criterium du Dauphine. Doar că nu ar fi foarte înțelept să ne așteptăm la același recital din partea britanicului ca în 2013 din câteva motive. În anul cu pricina, subțirelul rutier născut în Kenya a ras tot înaintea Marii Bucle, câștigând fiecare cursă la care a participat. Fără excepție. În anul de grație 2014, lucrurile nu stau deloc la fel, ci chiar dimpotrivă, ultima etapă din Dauphine când a clacat complet în fața lui Contador ar trebui să ne dea de gândit, cu toate că și căzăturile suferite de britanic se poate să fi jucat un rol decisiv.
De cealaltă parte, „El Pistolero” Contador nu s-a clasat mai jos de locul secund în nicio cursă pe etape la care a participat în acest an. Probabil lunile de antrenament de la Lugano, unde s-a mutat din toamna trecută, au dat roade, însă ibericul nu bravează. „Unicul obiectiv al meu este victoria, dar a-l bate pe Chris Froome e o misiune grea. Tot ce pot spune este că sper să fiu mai bun ca anul trecut ca să am o șansă mai bună la victorie”, declară spaniolul într-un interviu pentru cotidianul AS, chiar dacă se pare că balanța se înclină în favoarea sa în ceea ce privește etapele montane.
O apreciere interesantă aparține tot ibericului, care vede ca decisivă penultima etapă a cursei, cea de contratimp. Acest lucru se poate pune și pe seama superiorității lui Froome în cadrul acestui exercițiu, căci el câștigat duelul cu spaniolul în ultimele 5 etape de contratimp în care cei doi s-au confruntat. Cele mai dureroase înfrângeri au avut loc în ediția din 2013 a Criterium du Dauphine, când Froome a câștigat 2:45 față de rivalul latin, de-a lungul a 32.5 kilometri, și în etapa a 11-a din Turul Franței 2013, când i-a luat 2:03 pe cei 33 de kilometri. Totuși, pentru Contador există un licăr de speranță pentru că ultima oară, în iunie 2014, tot la Criterium du Dauphine, el a pierdut doar 8 secunde față de Froome de-a lungul celor 10,4 kilometri. Iar dacă punem la socoteală absența contratimpului pe echipe, putem spune că un avantaj clar al celor de la Sky a fost anulat.
Startul din Marea Britanie va fi un adevărat test de agilitate, căci drumurile din Yorkshire sunt înguste, dar primul mare obstacol pentru cei doi rutieri de Mari Tururi vine în etapa a 5-a, care conține 9 sectoare de pavate similare cu cele din clasicele de primăvară. Rămâne de văzut dacă fizicul lor fragil va face față cu succes pe cataroaiele de pe vremea lui Napoleon, însă și aici Contador are un avantaj în faptul că a mai trecut printr-o experiență similară în 2010, chiar dacă etapa din Turul de atunci a inclus mai puține porțiuni de pavate.
Atât Contador, cât și Froome au echipe puternice în spate, primul bazându-se în special pe Rafal Majka, Michael Rogers, Nicholas Roche și Jesus Hernandez, pe când cel de-al doilea îi va avea ca „hatmani” pe Richie Porte și Mikel Nieve. Decizia de a-l lăsa acasă pe Bradley Wiggins s-ar putea dovedi neinspirată, căci în ciuda tensiunilor dintre el și Froome, un om cu experiența sa poate fi mană cerească în unele situații.
Outsiderii cu valențe de campioni
Dacă e să o spunem drept, așa am zis și înainte de Criterium du Dauphine, că Froome și Contador sunt favoriții, dar Andrew Talansky (Garmin-Sharp) a intrat în ecuație pe nepusă masă și le-a stricat ziua celor doi. Americanul de 25 de ani mai are un avantaj în faptul că presiunea de pe umerii săi este neglijabilă și că Garmin-Sharp trece printr-un proces de construcție a echipei în jurul unui nucleu tânăr, dar tocmai această libertate s-ar putea să-l stimuleze pe rutierul de peste Ocean.
Continuarea articolului poate fi citită pe Velo Cafe
