Bătăturile din palmă și ce spun ele despre tine

Din ciclul poveștilor de spus la gura sobei, aduc astăzi în discuție problema bătăturilor din palmă. Indiciu clar cu privire la activitatea unui ciclist, acestea apar fără voia noastră și ne însoțesc pe întreg parcursul carierei, cu variațiuni în funcție de activitatea ta sportivă. Sunt acolo, în palmă, nu te deranjează. Dar pot zgâria obrazul prietenei tale atunci când încerci să o mângâi tandru arătându-ți afecțiunea. Pot fi cosiderate de-a dreptul dezgustătoare dar asta nu contează, căci în ele se reflectă activitatea ta pe bicicletă și asta este tot ce contează.

Trezit cu zâmbetul pe buze într-o dimineață din vara ce tocmai s-a stins, mi-am frecat palmele înainte de a-mi turna cafea în ceașcă. Mi-am simțit inevitabil bătăturile, la fel cum se întâmpla în fiecare zi. Mă așez, încep să savurez cafeaua și-mi privesc palmele. În acel moment realizez că treaba e puțin scăpată de sub control, mai ales că încerc să le dezrădăcinesc doar trăgând de ele. Dar totuși de ce m-aș îngrijora? Oglindesc activitatea mea pe bicicletă, sunt o dovadă a celor realizate din ’98 încoace, asemenea unor fosile. Fiecare strat are povestea sa și reflectă munca din spate, iar faptul că s-au îngroșat atât de mult, trebuie să fie de bine.

Așadar, în plictisul caracteristic duminicilor de vară, m-am gândit că aș putea să le clasez. În funcție de grosime? Hmm… e discutabil, deși idea n-ar fi de lepădat. În funcție de suprafața ocupată pe palmă? Și asta e cam interpretabil. Și atunci mi-a picat fisa: numărul lor! Nu ai, înseamnă că nu te dai! E foarte simplu.

Primul nivel: fără bătături sau cu o bătătură sub degetul mic. De abia te-ai apucat de pedalat, corect? Sunt întâlnite în cazul celor de iubesc plimbările recreaționale pe bicicletă, îi vezi în parcuri în două din cele patru duminici ale lunii sau nu-i vezi deloc. Nu înțeleg cum funcționează componentele bicicletei și nici măcar nu-i interesează pentru că în general nu sunt interesați de pedalat. Fie cumpără o bicicletă pentru a se lăuda în fața prietenilor, fie pentru a-și impresiona vecinii, fie s-au săturat să închirieze gratuit biciclete din parc. Tot în categoria celor cu o singură bătătură se înscriu cei care de abia au pus osul la treabă, dar mai au de tras și de strâns de ghidon pentru a le naște pe celelalte. Aș fi tentat să spun că ești pe drumul cel bun, dar din păcate 80% dintre cei care fac parte din această categorie fie se lasă de pedalat după primul an, fie își vând bicicleta și cheltuie banii pe o vacanță sau pe droguri. Sau se dau la downhill prin parcuri cu o bicicleta care n-a pus niciodată roata pe un traseu de munte.

Nivelul doi: diferența dintre una și două bătături este destul de mare, să știi. Cei care afișează o bătătură sub degetul mic și una sub degetul inelar, dau semne de voință. Pentru ei, bicicleta este un hobby. Nu-l practică cu foarte mare regularitate, nu se antrenează pentru concursuri, dar aparent țin la starea lor de sănătate cât și la imagine. Atenție! Nu confunda hobby-ul cu pasiunea! Cei pentru care bicicleta este un hobby, vor fi dispuși să investească sume modice pentru diverse upgrade-uri anuale, poate chiar să-și schimbe bicicleta după primele concursuri la care participă și realizează că au nevoie de mai mult. Este următorul pas spre pasiune, dar calea este lungă.

Nivelul trei: aici îi putem înscrie fără niciun dubiu pe pasionați. A treia bătătură, de sub degetul mijlociu, este un semn că au luat lucrurile în serios și că se țin de treabă. Înțeleg cum funcționează o bicicletă, ba chiar mai meșteresc la ea, participă la concursuri, se implică permanent, poate chiar în construcția de trasee. A treia bătătură apare în urma lungilor ore petrecute pe bicicletă, în principal datorită faptului că trag de ghidon mai des decât tastează. Există de asemenea o linie destul de fină între pasionați și cei obsedați. Cei care fac parte din ambele categorii au mintea diabolic dominată de fenomen, dar numai unii dintre ei vor renunța la întâlnirea cu viitoarea prietenă doar pentru că trebuie să participe la un concurs. Și știi bine la ce mă refer. Îi poți recunoaște pe cei obsedați după cea de-a 4a bătătură, care în general este în curs de formare.

Nivelul patru: această categorie este rezervată PRO rider-ilor. Ca să atingi nivelul de patru bătături în palmă, doar folosind bicicleta, este o realizare în sine. A patra bătătură apare sub degetul arătător și echivalează cu gradul de general din armata americană (da, cel cu patru stele pe epolet), iar dacă vezi asta în palma cuiva, trebuie să-ți afișezi respectul. Și ai grijă ce vorbești!

Din păcate, în oricare dintre cele patru categorii se pot fofila trișorii, spre exemplu cei care trag asiduu de fiare la sală. În cazul acestora, trebuie să le adresezi fie o întrebare generală despre biciclete, fie o întrebare tehnică despre schimbătoare, fie să-i rogi să-ți arate un 180 sau cel puțin un wheelie, în funcție de caz, în funcție de cum îi simți. Doar așa îi poți prinde cu mâța în sac. Totodată, ai grijă la cei care nu prezintă aceste semne în palmă și totuși sunt bine ancorați în treabă. Aceștia sunt ceea ce eu numesc silent killers, cei pe care îi poți subestima la începutul unui concurs, ca apoi, să vezi un spațiu de-o palmă între tine și ei pe lista finishers-ilor. Fie nu dezvoltă această problemă, fie vizitează des manichiurista.

Indiferent de câte bătături ai în palmă, important este să te dai pentru a cunoaște calea către progres, pentru a adăuga ore de experiență și bineînțeles, pentru a contribui la dezvoltarea sănătoasă a bătăturilor, cartea de vizită a oricărui rider care muncește din greu.