Sprint Monza Race (2015)

Bicicletele din categoria entry-level au darul de a scinda masa de clienți adesea în două tabere – pro și contra. Principalul argument al primei facțiuni se leagă de funcționalitatea decentă care nu necesită suprimarea economiilor, pe când tabăra adversă impută producătorilor tocmai opusul, adică costul prea mare pentru cele oferite. Totuși, o mână de producători au reușit să împace cu abilitate cele două grupări, oferind biciclete entry-level la prețuri rezonabile, iar cap de afiș printre acestea am pune Sprint Monza Race, desigur, cu câteva amendamente.

Cui i se adresează această cursieră

Entry-level prin excelență și încă departe de bolizii care evoluau pe circuitul omonim, Monza Race reprezintă una dintre cele mai bune opțiuni pentru cicliștii recreaționali care nu fac prea mare caz din cariera lor sportivă și caută o bicicletă (relativ) fiabilă pentru una-două-trei ieșiri de sănătate de pe parcursul unei săptămâni. În cele ce urmează o să demonstrez că Monza Race are un potențial mai amplu, dar, în esență este o bicicletă nici performantă, dar nici dezamăgitoare, bună să dai la pedale, dar nepotrivită pentru întreprinderii mai serioase.

Despre cadru

Cadrul de aluminiu, cuplat cu o furcă de aluminiu, care în treacăt fie spus este o alegere tot mai puțin întâlnită în zilele noastre, mulți producători preferând carbonul pentru componenta din urmă, reprezintă punctul forte al ansamblului Sprint Monza Race. Deși un model entry-level, geometria trădează o înclinație spre agilitate, răspunzând prompt celei mai mici comenzi de schimbare a traiectoriei. Mai departe în acest sens contribuie și ampatamentul mai scurt, care transformă bicicleta într-o mașinărie de circuite tip criterium, unde virajele strânse, mișcările bruște și rigiditatea aluminiului joacă roluri pivotale în drumul spre succes. Pe lângă capacitățile și abilitățile pilotului, bineînțeles.

Altfel, în materie de finisaje, cadrul respectă dictonul ”nici prea prea, nici foarte foarte”, având un aspect curățel, armonios și discret, fiind o dovadă că producătorul mai degrabă s-a concentrat pe funcționalitate decât pe aparențe. Nu avem parte de cablaj intern aici, în timp ce niște urechi de prindere a aripilor curmă din alura sportivă a bicicletei, dar lovitura merge mai degrabă spre orgoliul fiecăruia, căci impactul acelor adițiuni e minim. Scurt pe doi, echipată mai bine, aș lua Sprint Monza Race oricând la un criterium. Însă…

Despre echipare

Aici, cursiera se depărtează de drumul pe care s-a înscris, căci setul Shimano Claris, deși funcționând peste așteptări, nu se pupă cu ceea ce ar înseamna competiție. Mai degrabă, setul în cauză retrogradează Sprint Monza Race definitiv în categoria entry-level, unde totuși face o treabă bună. Cu opt pinioane și trei plăci, aproape oricine poate duce bicicleta oriunde, frânele funcționează decent, iar butucii includ garnituri care împiedică pătrunderea elementelor dușmănoase precum apa sau mizeria în mecanism.

Pe manete există și un afișaj al raportului de viteză în care te afli, deci gândul zboară la setul Tiagra de acum câteva generații, primul care avea așa ceva, și, mai departe, sugestia ar fi că Tiagra a urcat între timp în eșaloanele ierarhiei Shimano, în timp ce Claris a venit să îi ia locul și să îi ducă moștenirea mai departe. Bine, e cam mult spus a duce mai departe moștenirea Tiagra, căci legenda pieselor Shimano rezidă în alte grupuri, dar probabil intenția producătorului japonez a fost aceea de a oferi un set care să acopere plaja situată între clienții care vor ceva brand-name, cât de simplu, dar de marcă, și cei care se mulțumesc cu un entry-level. În principal, ideea nu e rea, practica nu lasă de dorit, iar prețul final dă apă la moară acestei abordări. Singurele nemulțumiri vor apărea de-abia după ce utilizatorii în cauză vor începe să aibă așteptări mai mari de la bicicletele lor.

Dacă ghidonul și șaua reprezintă două componente comode, foarte bine alese și care cu siguranță adaugă valoare, Sprint a dat-o complet în bară la capitolul anvelope. Firește, mai este posibilitatea ca pe mâinile mele să fi ajuns un model defect în acest sens, dar există puține scuze pentru un ansamblu roată-anvelopă care să pricinuiască două explozii în decursul a tot atâtea ieșiri. De altfel, setul de roți pare decent, cu jante duble, rezistente, însă se pare că nu s-a împăcat deloc cu anvelopele Kenda Kriterium, motiv pentru care militez insistent la verificarea riguroasă a respectivului ansamblu și și mai insistent pentru înlocuirea anvelopelor. Entry-level nu implică și funcționalitate sporită, dar funcționalitate de bază da.

Concluzii

Lăsând la o parte problema cu roțile/anvelopele (nu am identificat cu certitudine cusurul), Sprint Monza Race reprezintă una dintre cele mai bune oferte existente actual pe piață. În principal, gravitează tot în aceeași zonă de performanță cu modele similare provenite de la mărci premium, dar pentru un preț simțitor mai mic. Aș lua cursiera și ca un candidat pentru upgrade, mai ales dacă posesorul în cauză poate dormi noaptea știind că are o bicicletă ceva mai grea ca a celorlalți.

Date relevante