Acum citesti
Traseu Resita – Tarnova – Soceni


Tura este deosebit de interesanta in special prin alternanta permanenta a urcusurilor si a coborasurilor, dar si prin peisajul rustic din zona Tarnova. 

Distanta: 40km; Durata: 4h

Plecam din centrul Resitei in directia Caransebes si urcam pana la Km 8. Pana aici urcarea este lejera, eventual un kilometru mai aspru, numai buna pentru incalzirea “motorului”. Ajunsi in varful urcarii avem ca reper statia de transformare de pe partea dreapta a drumului. Din dreptul ei mai mergem cam 150 de metri dupa care trebuie sa intram pe primul, drum de pamant ce porneste spre dreapta.

Zona de padure

Urmatoarea bucata de drum este ca in povesti, insa necestia o orientare buna in teren pentru ca sunt multe bifurcatii. Primul kilometru de la sosea trebuie urmarit pe durmul care pare mai lat, toate celelalte drumusoare care pleaca in dreapta si in stanga sfarsesc in gradinile oamenilor. Dupa aproximativ un kilometru ne vom afla in dreptul unei gradini imprejmuita de un gard de lemn unde drumul face usor dreapta pe liziera padurii. De aici se termina salasele, suntem doar noi si padurea, aerul devine parca instant mai curat si pofta de pedalat creste. Vara, pe caldura mare, in zona asta sunt foarte multe musculite care te determina sa te lasi mai tare in pedale ca sa scapi de ele. Pe bucata asta de traseu, drumul se desparte de mai multe ori dar se reuneste intr-unul singur dupa portiuni de 100-200 de metri. La un moment dat insa va trebui sa intram spre stanga pe un drum destul de ascuns de tufe. Ca sa fim siguri ca nu ratam drumul, alegem tot timpul varianta din stanga de cate ori sunt bifurcatii.

Daca ratam cumva intersectia nu e nici o tragedie, coboram pana ajungem in Terova de unde putem sa ne intoarcem spre Resita, sau putem continua spre Bratova de unde putem urmarii traseul Resita – Terova – Bratova – Tarnova – Lacul Secu – Resita.

Dar traseul nostru continua, cum spuneam, spre stanga, unde urmeaza mai multe reprize de coborare care ne fac sa chiuim de bucurie, alternate cu urcari de foaia mica. Aici, in padure, sentimentul de libertate e extraordinar, aproape ca ti-e ciuda ca ai plamanii atat de neincapatori pentru tot aerul care ai vrea sa il inhalezi.

Zona de creasta

Chiar daca orientarea aici ne joaca feste din cauza copacilor, trebuie urmarit drumul de creasta, daca observam ca tot coboram mai mult de 2 kilometri inseamna ca am iesit din creasta si trebuie sa ne intoarcem. Cum am mentionat si mai devreme, orice abatere spre dreapta jos in vale ne duce in drumul ce urmareste Vana Terovei si intram in celalalt traseu.

Ajungem la o masa cu o bancuta, loc fain de popas… insa important aici este ramificatia drumului, traseul nostru urmand directia spre dreapta si la un moment dat insa, creasta noastra ne scoate din padure intr-un loc superb. De aici se deschide o priveliste ampla, cu zona comunei Tarnova inconjurata de o multime de dealuri. Locul asta e numai bun de o pauza, in care ne putem bucura impreuna cu prietenii de ce a fost si de ce urmeaza. Aici esti ca pe o fortareata de unde poti observa tot ce misca in taramul pe care urmeaza sa il cuceresti. Spre vest, orizontul e desenat de platoul Semenicului si de culmea sa nordica, Nemanul. Chiar la poalele Nemanului se poate vedea comuna Tarnova, unul din “check-point-urile” turei noastre. In directia respectiva se distinge un drum de tara care serpuieste printre salase si peste vreo trei dealuri, drum care daca il urmarim atenti ajunge chiar pana sub locul nostru de observatie.

Zona de cobarare

Luam o gura de apa, verificam presiunea cauciucurilor si “o dam” la vale pe o bucata destul de tehnica de drum. Pana in Tarnova se succed mai multe urcari si coborari. La un moment dat ajungem la o poarta metalica, care impiedica trecerea vitelor. Trecem de ea, suntem in dreptul unei troite de unde ne asteapta o coborare plina de adrenalina si de saritori mici care in functie de viteza cu care le abordezi te arunca departe sau…prea departe.

Ajunsi in sat intrebam batranii cum se poate ajunge in centru, de unde intram pe un drum de asfalt ce coboara pana in Soceni la vreo 5 kilometrii pe vale. Pana aici am facut vreo 20 de kilometrii.

Zona de asfalt

Coborarea pana in Soceni e relaxanta pe o vale superba, unde in urma cu cativa ani era tot drum de tara, pe care l-as fi preferat in continuare, dar sa nu fim egoisti… Din Soceni ne uitam dupa indicatoarele care arata directia Resitei si urmam drumul de asfalt. De aici mai avem vreo 12 kilometrii din care inca 4 de urcare pana la Km 8 unde inchidem bucla. De la Km 8 ne asteapta o coborare frumoasa pana in oras. Exista inca o varianta de a ajunge in acest loc : pe un drum forestier prin rezervatia forestiera “Soceni”, loc foarte pitoresc insa … umed. Deci aceasta varianta este recomandata daca doriti sa va racoriti.

Cea mai buna perioada a anului pentru tura asta e toamna, mai ales cand fructele rup crengile pomilor si frunzele copacilor incep sa prinda auriul batranetii lor.

Consulta harta de mai jos pentru a vedea traseul.

logo_bike_attack


Vezi Comentarii (3)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

fourteen − 9 =