Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă…
Traseul de cicloturism de astăzi este practic traseul de concurs organizat la Avrig – Sibiu, sub denumirea Avrig Mountain Bike Race. Este un traseu fără dificultăţi tehnice deosebite ce poate fi parcurs şi de începători. Există câteva porţiuni ceva mai dificile însă acestea pot fi uşor depăşite cu atenţie sau dacă mergem pe lângă bicicletă. Trebuie reţinut însă faptul că traseul se desfăşoară în mare parte pe drum de pământ. În cazul în care plouă, sau după ploaie, chiar şi la câteva zile după ploaie, traseul este foarte greu de parcurs, pentru unii chiar imposibil datorită noroiului lipicios. Aşadar aşteptaţi câteva zile de soare înainte să ieşiţi la plimbare aici.
Cu o lungime de aproximativ 44 km şi o diferenţă de nivel de 630 m traseul nu este unul dificil sau solicitant din punct de vedere fizic decât dacă a plouat. În această situaţie vei fi nevoit să ocoleşti destul de des şi destul de mult pentru a evita porţiunile cu noroi de pe drumul forestier.
Traseul începe din oraşul Avrig situat la 30 km sud-est de Sibiu. Noi am început chiar din parcarea magazinului Lidl, un loc excelent de unde ne putem aproviziona cu tot ce trebuie înainte de plecarea în tură. La fel şi pentru întoarcere, când suntem însetaţi şi obosiţi. Ţineţi cont însă de faptul că parcarea este permisă doar pentru două ore aşa că discutaţi în prealabil cu paznicul pentru a nu vă trezi cu maşina blocată sau ridicată.
Se pleacă spre nord-est, spre ieşirea dinspre Braşov, după care DN1 este traversat pe dedesubt, pe sub pod. Aşadar nu avem treabă cu traficul auto. De aici continuăm pe drum auto spre satul Săcădate în urcare continua până la kilometrul 8 al traseului. Aici părăsim drumul judeţean 104G şi facem stânga pe drum de pământ. Continuăm în urcare până la km 9,6.
De aici pornim uşor la vale pe drum forestier care încet-încet devine pietruit şi de o calitate foarte bună. Însă după câţiva kilometri drumul devine din nou de pământ. Nu este nicio problemă dacă totul este uscat.
Undeva la km 16 vom finaliza coborârea abruptă intersectându-ne cu un drum destul de mare, dar tot de pământ. Aici facem dreapta şi trecem pe lângă o stână. Trebuie puţină atenţie la câinii din zonă. Deşi latră nu sunt foarte agresivi. Continuăm pe acest drum pentru scurtă vreme după care facem stânga pentru a traversa un pârâu. După traversare urmează o nouă urcare destul de lungă însă totul se desfăşoară pe un deal verde şi foarte mioritic.
În jurul kilometrului 18,6 ajungem la o intersecţie unde facem dreapta (vest) după care în aproximativ 1 km ajungem la o adăpătoare cu jgheab în care aparent nu curge tot timpul apă. Însă doar după încă 1 km ajungem la un izvor unde ne putem reface provizia de apă.
De la izvor continuăm în urcare şi după un alt kilometru ajungem într-un loc unde suntem întâmpinaţi de o frumoasă belvedere spre Olt. Fiind destul de sus urmează acum doar coborâre, pe deal verde de-a lungul umor urme de căruţa, până jos înapoi la DN.
Drumul naţional este din nou traversat elegant fără a încurca traficul auto, printr-un tunel pe dedesubtul carosabilului. Pe partea cealaltă ieşirea este puţin anevoioasă şi necesită puţin efort. Însă nimic nu este imposibil doar cu puţină voinţă.
De aici în doar 500 m revenim la DN1 unde, pe partea dreaptă, avem popasul Poiana Bradului. În acest moment suntem la km 24 al traseului, puţin trecut de jumătate. Aşa că dacă dorim putem face o pauză mai lungă la restaurant.
De la Poiana Bradului vom face stânga în ac de păr începând din nou urcarea. De aici, în partea de sud a drumului naţional, avem urcări şi coborâri scurte pe dealurile din zonă. Multe sunt în regulă chiar dacă plouă, altele trebuie ocolite prin pădure, prin frunziş sau iarbă înaltă, pentru a nu ne înnomoli complet.
Undeva la km 27 ajungem şi la altitudinea maximă a traseului şi anume 607 m, mai departe continuând cu scurte coborâri şi urcări succesive. La km 29 ajungem pe ultimul vârf al zilei. De aici este doar la vale, putem spune că am scăpat. Din acest punct avem 8-900 m de coborâre pe deal cu iarbă, pe urme de căruţă, până când traseul nostru face brusc stânga (nord) şi intră în pădure. Cei cu spirit de aventură mai dezvoltat pot continua pe potecă. Peisajul este frumos, se pedalează pe potecă îngustă destul de tehnică. Însă dacă a plouat nu este deloc recomandat.
În schimb se poate continua la vale, pe drumul de căruţă de mai devreme. După aproximativ 1,4 km vom ajunge la drum de maşină. În acelaşi drum ieşim şi dacă continuam pe potecă însă ceva mai departe şi ceva mai înnomoliţi dacă nu am avut noroc cu vremea.
Din acest punct urmează să traversam din nou Oltul pe baraj (prima dată l-am traversat la începutul traseului, imediat ce am ieşit din Avrig) ţinând în continuare drumul de maşină. Mai departe vom trece prin satul Racoviţa şi pe la marginea satului Mârşa pentru ca la final să ne reîntoarcem în Avrig.
Aşa cum spuneam şi la început traseul poate fi parcurs de orice biciclist indiferent de îndemânare cu precizarea că în câteva locuri trebuie atenţie mai mare. În acele momente este recomandat să se descalece de pe bicicletă şi să se traverseze pe lângă ea.
Traseul oferă peisaje frumoase şi linişte deplină pentru peste 80% din lungimea sa. Nu de puţine ori am avut norocul să vedem căprioare traversând în goană poteca sau drumul nostru forestier. Traseul este în mare parte marcat cu bulina roz a concursului Avrig MTB Race.
În partea de nord a DN-ului track-ul nostru GPS urmează întocmeai traseul de concurs. În partea de sud sunt câteva locuri unde nu am urmat bulina roz alegând o rută mai uşoară.
Statistici traseu
Lungime: 43 km
Diferenţă de nivel: 900 m (Google Earth); 610 m (Bikemap.net)
Timp de parcurgere: 4-6 ore
Altitudine maximă: 607 m (Google Earth)
H maxim traseu: la km 27
Rampă medie / maximă: 3,6 % / 20 % (Google Earth)
Izvoare: la km 21 si km 24 la restaurant Poiana Bradului
Nivel: uşor
Download track şi puncte de interes
Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.
Cu tot respectul, este o porcărie de traseu, mie nu mi-a plăcut deloc
Cu tot respectul, daca nu ti-a placut tie, inseamna ca e o porcarie ? 🙂
Mariis, pai daca esti slab si mergi pe langa ea 60% din traseu cred si eu ca nu iti place..