Munții Ciucaș sunt deja clasici pentru traseele de bicicletă pe care le poți face fie pe ei, fie pe munții din vecinătate, precum Grohotiș, Siriu și Tătaru. Locurile de cazare nu sunt numeroase însă găsești. Cel mai bun exemplu este cabana Vârful Ciucaș, refăcută de câțiva ani buni și care acum este la un standard foarte înalt. Dacă însă nu vrei la cabană, poți foarte bine să faci tura cu cortul. Ideal ar fi ca în tură să fie minim doi cicliști, pentru ca greutatea cortului să fie împărțită la doi – cortul și supracortul la unul, iar bețele și cuiele la celălalt.
Patru trasee pe care le-am făcut în Ciucas și împrejurimi acoperă destul de mult teren. Însă, înainte de a pleca la drum, nu uita că pe platoul munților Siriu sunt multe stâne. Din păcate sunt cunoscute pentru câinii agresivi care le deservesc. Așadar, din nou ideal ar fi să fiți minim doi în tură, pentru a putea traversa zonele “periculoase”, flancați de cele două biciclete.
O recomandare de traseu include munții Ciucaș și Grohotiș. În tura asta am ales să pornesc la vale, iar urcarea s-o fac spre Grohotiș. Este un traseu destul de greu cu o lungime de 90 km și 2340 m diferență de nivel. Se pornește din Măneciu-Ungureni pe asfalt în coborâre, apoi în Homoraciu se face dreapta și se începe drumul în urcare ușoară. Urcusul se accentuează pe măsură ce se intră pe forestier. Urcarea va culmina cu push-bike până pe platoul Munților Grohotiș de unde se intră pe forestierul de platou. Se va coborâ din munte la Bratocea unde facem dreapta intrând pe asfalt pe DN1A. Coborâm o serie de serpentine, iar la final facem stânga pe forestier. Imediat după fabrica de apă Keia începe forestierul în urcare spre Cabana Ciucaș.
Drumul va culmina cu push-bike pe forestier de bună calitate. De la Cabana Ciucaș se continuă pe potecă și pe curbă de nivel cu urcări și coborâri până când coborâm în forestierul care se întoarce la DN1A. Aici facem dreapta și dupa 13 km ajungem la asfalt. De aici mai sunt încă 15 km până în locul de unde am pornit dimineață.
Un alt traseu trece peste munții Siriu, iar plecarea poate fi tot din Măneciu-Ungureni. De data asta am luat-o la deal pe DN1A spre mănăstirea Suzana după care am făcut dreapta spre poiana Stânii. Mai departe am continuat spre culmea Cămășii, valea Telejenelului, pasul Boncuța și Tabla Buții. Aici poți face o pauză la Cimiturul Eroilor.
Mai departe continui spre vârful Mănăilă, vârful Crai, muchia Telejenel, satul Slon, iar al final începi coborârea spre lacul de acumulare Teleajen și înapoi în Măneciu. În această tură ai de pedalat doar 56 km cu o diferență de nivel de 1470 m. Am calculat că asfalt ar fi în jur de 14km și forestier vreo 42km.
Un al 3lea traseu este puțin mai atipic, parcurgând munții Ciucaș și Roșca. Partea de Ciucaș este pe nord, ocolind vârfurile Ciucaș și Utlătoarea, în timp ce munții Roșca sunt la nord de Grohotiș. Pentru tura asta am ales să facem traseul și munții, în două zile. Am pornit din Valea Babarunca și am continuat pe cheile Babaruncăi. Mai departe ne-am dus spre șaua Teslei, Valea Dâlghiu, Canton Valea Dudului, Poiana Dâlghiului, Dâlghiu, Poiana Măgura, Vama Buzăului, Valea Buzăului, Canton Pirușca, Culmea Albele, Șaua Gropșoarele, Șaua Chirușca, Cabana Ciucaș, Izvorul Nicolae Ioan, Valea Berii și retur pe DN1A la Babarunca. Tura a avut 56 km și 1650 m diferență de nivel.
Pentru munții Rosca am ales un traseu mai scurt cu plecare tot din Babarunca. Am luat-o pe DN1A spre Cheia până în pasul Bratocea unde am făcut drepata pe marcaj turistic bandă roșie și direcția Predeal 10 ore. Mai departe am trecut pe la Plaiul Sterp, Muntele Babeș, Vârful Bobu Mic, Muntele Ciorii, Muntele Urlățelu, Valea Târlungului pentru a ajunge înapoi la Babarunca. Traseul din ziua doi a avut 32 km și 1155 m diferență de nivel.
Al 4lea traseu este clasic, sau aproape. Este tura spre Lacul Vulturilor, dar îmbunătățit cu puțină aventură. Traseul spre Lacul Vulturilor este în general altul, ceva mai scurt și mai ușor. În tura asta însă am alses să variez puțin, așa că am urcat peste Siriu până în Tabla Buții via munții Tătaru. Aici am făcut dreapta pe marcaj turistic bandă roșie. De aici începe bucățica de aventură pentru că urmează 1,4 km, cam 42 minute, în care vei împinge sau căra în spate bicicleta. Efortul merită.
De la lacul Vulturilor, faci cale-întoarsă pe același drum pentru câțiva kilometri. Însă ține cont că nu vei avea doar coborâre de aici. Undeva la kilometrul 56 mai începe o urcare dupa care, până la final, vor mai fi încă două mici. Direcția de mers este Bașca Chiojdului. Ajuns în Chiojdu, ai grijă că trebuie să faci brusc dreapta spre Starchiojd. Drumul e valonat până înapoi în Ogretin de unde am plecat dimineață. Și acestă tură are un traseu destul de greu, cu 91 km lungime și aproape 2000 m diferență de nivel.
Traseele pot fi făcute separat, punând cortul unde te prinde noaptea pe traseu, sau le poți uni dacă îți faci tabăra de bază la cabana Ciucaș. Aici te poti caza fie la cabană fie la cort.
