Începutul sezonului te face să nu mai ai răbdare. Bicicleta a stat la naftalină suficient și trebuie s-o dai jos din cui cât mai repede. Cum planurile pentru ture la munte poate nu-s încă făcute există întotdeauna cealaltă direcție, la vale spre mare, cu bicicleta. O astfel de excursie poate fi considerată mai monotonă decât una făcută la munte, motivele fiind evidente. Însă și la mare atmosfera este cât se poate de plăcută, cu condiția să te afli în locul potrivit și la momentul potrivit. Iar Jurilovca și Gura Portiței la început de sezon, sunt locuri în care te poți relaxa cu adevărat.
Am făcut bagajele și le-am pus în remorca mea de încredere cu care am făcut multe ture de genul ăsta, de mai multe zile. Planul era să plecăm din Mamaia spre Jurilovca și de acolo să continuăm cu barca spre Gura Portiței pentru porția de plajă. Însă nu doar pentru plajă ci și pentru porția de pește. Cum eu cel puțin, nu sunt fan adevărat al mâncărurilor din pește, mă mulțumesc să mănânc așa ceva doar cu ocazii speciale, spre exemplu când merg cu bicicleta în Delta Dunării sau în astfel de ture, tangențiale cu Delta. Evident, cum era de așteptat, am mâncat aici cel mai bun borș de pește, pește prăjit și saramură de pește.
Tura asta, într-o formă diferită, dar cu aceeași destinație, am mai făcut-o cu altă ocazie când tot din Mamaia am ajuns pe bicicletă până la Gura Portiței, dar nu pe asfalt. Este un drum vechi pe care poți merge destul de mult de-a lungul mării spre nord. Vei pedala pe drum de țară, drum de țară părpsit și cu foarte multă vegetație crescută, dar inclusiv pe plajă.
Însă de data asta am ales asfaltul plecând din Mamaia spre Năvodari, iar apoi mai departe spre Corbu, Săcele, Istria, Sinoe, Mihai Viteazu, Baia, Ceamurlia de Jos, Lunca, Vișina și Jurilovca. Excursia urma să nu fie doar culinară și estivală ci doream să vizităm pe bicicletă inclusiv câteva locuri istorice aflate în zonă. Capul Doloșman și cetatea Argamum erau aproape, iar puțin mai la nord se află și situl arheologic Cetatea Enisala.
Drumul spre nord este anevoios. Deși asfaltul este bun în general, vântul bate necontenit din față. Ok, e veste bună pentru retur, dar până una-alta, la dus, e destul de greu. Pe drumul ăsta vei fi împins din față până după Mihai Viteazu. Defapt abia din Baia, după ce o iei spre est, spre Ceamurlia de Jos, poți spune că ai scăpat de vânt. E bine așa pentru că ultimii kilometri ai zilei, mai precis 17, îi vei face pe înserat, în liniște.
Lungimea totală a acestui traseu este de 78 km dus, cu o diferență de nivel de 588 m. Partea interesantă este că nu te-ai aștepta la urcări prea mari. Ești totuși la mare unde totul e plat și cu nisip. Ei bine există totuși două urcări care, analizate acum la rece, pot spune că sunt destul de mari și lungi. Track-ul turei îl poti downloada de aici.
Prima începe cam de la kilometrul 18 al zilei și se termină pe la km 25. Pleci de la „amețitoarea” altitudine de 15 m, dar ajungi până la 102. Nu pare cine știe ce, însă cu vânt din față și bagaje pe bicicletă, aproape că devine o provocare.
Apoi a doua „cățărare” pe care o simți, că mai sunt pe parcurs și altele mai mici, începe la km 45 și ține până pe la 56, timp în care urci de la aproape nivelul mării la 86 m. La fel și aici. 86 m diferență de nivel îi faci în general fără probleme, mai puțin atunci când intervin și alți factori în jurul tău. Dacă totuși simți că nu mai poți, gândește-te că la întoarcere totul va fi mult mai bine. Spre exemplu nouă ne-a luat 6:20 la dus și doar 4:30 la întors.
Ajunși în Baia am oprit la o terasă pentru a ne drege. Vântul necontenit ne-a cam “uscat” așa că aveam nevoie de hidratare potrivită. Berea este bună însă în astfel de ture nu e deloc recomandată, ca să nu mai spun ilegală. Așa că recomand berea Radler dacă nu vrei o cola. Lămâia din berea slab alcoolizată sau chiar fără alcool, te va revigora.
De aici drumul urma să fie mai ușor și mult mai plăcut. La ieșirea din sat am făcut dreapta și am luat-o practic spre mare. Drumul ăsta, DJ222 mai precis, este liniștit și cu asfalt foarte bun. Vei părăsi DN-ul care pentru mulți, poate însemna o experiență neplăcută, pedalând împreună cu traficul destul de aglomerat.
Pornind acum spre est, și vântul s-a domolit. Este seară, răcoare și șoseaua aproape pustie. După canicula de peste zi este un sfârșit excelent de zi. Poți efectiv să-ți auzi gândurile și să pedalezi liniștit. Nu mai este mult până la Jurilovca, iar până acolo mai treci prin câteva sate uitate de lume.
Jurilovca este o localitate mică, dar care are cam de toate. Cazare bună și mai ales câteva terase unde se mănâncă excelent, lipovenește. Am primit mai multe recomandări de la prieteni și am încercat câteva. Însă când mănânci pește „la botu’ calului” vorba aia, pescuit acolo în ziua respectivă, indiferent unde ești, peștele va fi gătit perfect.
Nefiind fan pește mă mulțumesc să mănânc acasă ocazional, sau în Delta Dunării când facem tura Velodelta de mai multe zile. Nu sunt fan, dar aici am mâncat cu cea mai mare poftă borșul de pește de la Terasa Sailors. Borșul de pește, saramura, peștele prăjit, cam orice îți trece prin minte, sunt toate făcute după rețete locale și sunt foarte gustoase. Și nu cumva să te atingi de altfel de carne, pui, vita sau știu eu ce. Ar fi sacrilegiu!
Cazarea am ales-o să fie la pensiunea Anastasia, pe care o recomand. Este o pensiune curată și cu camere destul de mari. Când am fost noi în extra sezon, în iunie, am fost singurii cazați, așa că livingul de la parter a fost perfect pentru a ne parca bicicletele. Gazda a fost foarte primitoare. Nu se oferă aici mic dejun însă există o bucătărie unde îți poți pregăti ce vrei. Noi însă am ales să mâncăm „autentic” la terasele din zonă, amplasate toate la distanță de mers pe jos.
Ajunși pe înserat în Jurilovca ne-am cazat și am mai avut timp doar de o plimbare până la obiectivele turistice ale zonei, mai precis capul Doloșman și ruinele cetății Argamum. Se ajunge repede pe bicicletă din Jurilovca, pedalând pe un drum pitoresc de țară, asfaltat, pentru vreo 5 km dupa care încă aproximativ 1 km off road până ajungi la apa și la cetatea Argamum.
Și aici atmosfera este liniștită și potrivită pentru medițatie dacă vrei. Îți poți limpezi mintea. Noi am prins vreme bună, iar la mal valurile erau mici, așa că puteai deja să faci o baie. Dar ține cont că vei înota în lacul Razelm nu în Marea Neagra. Lacul este foarte mare, iar malul opus nu se vede. Dacă nu știi, poți crede că te-ai scăldat în mare.
Ruinele Argamum formează cea mai veche așezare de pe teritoriul României. Din acest motiv nici nu se prea mai vede mult din ele, însă există o potecă pe care dacă mergi poți vizita cam întreg situl arheologic aflat în vecinătatea drumului de acces. Asta pentru că întreaga zonă cu ruine se intinde pe circa 100 hectare.
Dacă ai timp poți vizita și Enisala, aflată la 17 km nord de Jurilovca. Cetatea de la Enisala este mai impresionantă pentru că ruinele includ patru turnuri de colț și doi contraforți. Așadar deja poți identifica o construcție medievală. Cei 17 km sunt asfaltați, iar drumul urcă până sus la cetate.
City break-ul nostru presupunea nu doar bicicletă ci și plajă la Gura Portiței. Însă cum din Jurilovca nu mai este drum în direcția asta, trebuie să apelezi la transportul pe apă. Există cursele „oficiale” între Jurilovca și Gura Portiței însă în off season nu te poți baza pe ele. Dacă nu au suficienți clienți pur și simplu vaporașul nu merge. Și nu este nicăieri anunțat asta. Te duci la casierie și pur și simplu te trezești că ți se spune că „azi nu merge”.
Așa că apelezi la „particulari” care fac același drum, cu viteză mai mare și pe mai mulți bani. Problema este că și la ei e cam la fel. Dacă nu au suficienți clienți merg și doar cu tine, doar că trebuie să plătești toată barca, vreo 300 lei dus-întors. Totuși dacă aștepți ceva timp în port, în general se mai strâng turiști care vor să dea o tură. Barca te va aștepta apoi la Gura Portiteți întreaga zi până spre seară, când vrei să te întorci.
La Gura Portiței cunoaștem atmosfera. Și aici este liniște și bine, dar cu o condiție, să fii în extra sezon. Din păcate și aici, pe o plajă în trecut considerată „sălbatică”, aglomerația se face simțită. Însă în iunie e bine. Este puțină lume și chiar și la restaurant aștepți puțin să vină mâncarea.
Într-o astfel de mini-vacanță ai totuși timp suficient și de plajă, în cazul meu lenevit la umbră. Fiind cu barca închiriată depinzi de programul lor și trebuie să te întorci la Jurilovca, însă abia spre 7 seara. Dacă ești leneș ca mine, toată ziua o petreci la umbră și la bere. Fiind fără bicicleta, ai „dezlegare”.
Seara ne-a prins tot la terasă în Jurilovca. De data asta am încercat opțiunile de pește la teresa La Gomera Max. Și aici totul a fost foarte bun. Eu unul mă bucur și mai mult când mănânc pește pentru că se întâmplă rar, iar când se întâmplă, e de la mama lui, gătit de lipoveni așa cum știu ei cel mai bine. La restaurantul La Gomera poți sta și la interior, dar și afară pe terasă. Însă pentru că locația este aproape de port, seara locul este invadat de țânțari. Obiceiul este că începând cu ora 21 totul se mută la interior.
Ultima zi a escapadei a însemnat returul spre Năvodari și Mamaia. Drumul de întoarcere a fost mult mai plăcut și parcurs mai repede mulțumită vântului care bătea acum din spate. Să pedalezi pe DN22 poate fi o experiență neplăcută pentru unii însă pe acest traseu vei avea doar 10 km de drum național. Practic doar între Baia și Mihai Viteazu ai DN, în rest doar județene sau comunale cu trafic liniștit. O astfel de tură, făcută înaintea perioadei de caniculă, când atmosfera e mai liniștită, este un mod potrivit de start al noului sezon. Întregul an vei fi motivat să continui pe aceeași temă.
