Cu ocazia testării bicicletei Merida CycloCross 600 am avut ocazia, așteptată de multă vreme de altfel, să testăm pentru mai mult timp o transmisie 1x de șosea de la SRAM, un subiect pe cât de atractiv pentru unii pe atât de stupid și inutil pentru alții. Doar faptul că nu s-a trezit nimeni să introducă transmisiile 1x în plutonul profesionist (și sunt șanse să nu o facă nimeni prea repede) face ca frânele pe disc să fie un subiect mai popular de dispută. Altfel, eliminarea schimbătorului de foi de pe o bicicletă de șosea cu siguranță e ceva surprinzător și cu efecte nebănuite.
Nouă ne place un principiu: să nu ne dăm cu părerea înainte de a pune mâna pe ceva! Multă lume tinde să denigreze anumite lucruri doar după cum i se par fiecăruia, fără nici măcar să le vadă în realitate, darămite să le și folosească măcar pentru câteva minute. Frânele pe disc la șosea, anvelopele + la MTB și cele de 28 sau tubeless pe cursiere, toate au născut astfel de opinii absolut subiective. Noi le-am testat pe fiecare și ne-am spus părerea, rea sau bună. Cu Apex 1 am parcurs peste 700 km și am urcat aproape 10.000 m diferență de nivel așa că am reușit să ne facem o părere cât de cât pertinentă.
La o primă vedere, o transmisie 1x la șosea nu ar aduce decât necazuri: sfântul pas dintre pinioane de 1 dinte, atât de adorat de orice rutier împătimit, este practic călcat în picioare, casetele de 1x având salturile cele mai mici de 2 dinți iar spre capătul casetei acestea devenind chiar foarte mari. Este din start evident că rulajul la o cadență constantă pe teren variat va avea de suferit. Dar care ar fi beneficiile? Și oare salturile sunt chiar atât de deranjante pe cât par la prima vedere?
Primul mare avantaj al unei transmisii 1x este simplitatea folosirii. Grija foilor dispare iar schimbarea vitezelor devine un proces simplu: în sus sau în jos, fără alte complicații. Sistemul SRAM Double-tap face acest lucru chiar mai simplu deoarece schimbarea în ambele direcții se face de pe aceiași manetă, prin apăsarea scurtă pentru a coborâ un pinion sau lungă pentru a urca până la 3 pinioane!
Dacă la MTB transmisia 1x oferă un aspect mai curat pe ghidon, la șosea efectul nu e atât de pregnant. Totuși aspectul e interesant și asimetric, deoarece maneta stângă de frână e simplă, fără cea de schimbător! La greutate nu se câștigă mult, deoarece câștigul din foi și deraior se pierde parțial la pinioanele mult mai grele.
Un beneficiu însă la transmisiile 1x este o plajă largă de rapoarte. Dacă la un sistem cu angrenaj compact și pinioane 11-28 (printre cele mai folosite combinații pentru amatori) rapoartele variază între 4.54 și 1.21, la sistemul 1x cu foaie de 42 și pinioane 10-42 avem rapoarte între 4.2 și 1, adică 375% respectiv 420%. Se pierde practic puțin la viteza maximă și se câștigă destul de mult la raportul de urcare, mult mai avantajos la 1x.
Transmisia noastră însă nu a fost dotată cu casetă 10-42 ci cu versiunea mai ieftină 11-42 iar foaia aleasă a fost de 40, ceea ce a făcut ca rapoartele să fie ceva mai proaste pe partea de viteză. Pe partea de urcare însă am beneficiat de un raport subunitar, lucru neîntâlnit la niciun grup clasic dublu de șosea!
Pe teren am încercat să ducem transmisia în ambele situații extreme. Pe partea de urcare am 
atacat o mare parte dintre temutele cățărări din Prahova, cu bucăți lungi de peste 15% și cu vârfuri de depășesc uneori 20%, valori pe care oricum ciclistul mediu le va întâlni rar. Personal, chiar și pe 20%, am considerat că ultimul pinion nu este necesar, descurcându-mă de minune și cu penultimul, de 36. Astfel am concluzionat că pentru șosea ar fi mai bună o foaie de 42 sau chiar 44. Asta pentru că pe plat și mai ales pe coborâre transmisia își atinge repede limitele, exact ca versiunile de MTB. Practic pe la 42 km/h se atinge cadența de 90 rpm, cu o cadență de aproximativ 100 reușind să țin în jur de 50 km/h, dar nu pentru mult timp. O foaie de 42 ar rezolva eficient problema.
Salturile între viteze sunt destul de mari, astfel că pentru cineva obișnuit cu mersul în cadență pe cursieră vor fi multe momente în care nu își găsește treapta necesară. Momentul trebuie compensat fie cu creșterea cadenței, fie cu creșterea forței aplicate în pedală. Totuși, treaba e de finețe și nu e atât de deranjantă cum m-am așteptat, astfel că după câteva zeci de km te obișnuiești cu situația. Pe urcări n-am simțit un disconfort din motivul acesta, obișnuit fiind totuși cu MTB-ul.
N-am avut nicio problemă cu săritul lanțului de pe foaie, aceasta fiind de tipul narrow-wide, dar ca mai toate sistemele 1x pe care le-am testat personal, uneori sunt probleme când lanțul e pe pinionul mare. Mie sistemul mi se pare destul de sensibil la reglaj.
Altfel, schimbările se fac lin și prompt, fără emoții.
Tot din grupul Apex 1 fac parte și etrierii de frână hidraulici. Sincer, frânele m-au impresionat mult. Mi se par un pic peste cele 105 de la Shimano și oricum mult peste variantele mecanice. O apăsare fină din orice direcție pe manetă face ca etrierul să își facă brutal efectul. Reglarea forței de frânare se face precis. Ce să mai zic, am constatat pe Strava că am obținut recorduri personale pe mai toate coborârile pe care am fost. După 10.000 m plăcuțele de frână par a fi uzate cam 50%.
În concluzie, am fost plăcut impresionat de transmisia SRAM Apex 1, dar sub rezerva că totuși nu o recomand rutierilor împătimiți. Mi se pare alegerea perfectă pentru ciclocros sau gravel dar și pentru cicliștii recreaționali care nu aleargă după fiecare secundă. Un singur schimbător simplifică mult experiența și te lasă să te bucuri mai mult de restul sentimentelor! Cei mai puțin antrenați vor putea să urce pante ce până acum le erau inaccesibile pe cursieră. Dacă bicicleta înseamnă fericire și libertate, transmisia 1x le amplifică pe ambele: schimbări simple și intuitive, rapide și eficiente. Iar frânele hidraulice oferă siguranța pe care nicio frână pe jantă nu reușeste să o inspire, indiferent de condițiile de rulare și meteorologice.
Prima data cand spun ca un test al dumneavoastra este devastator de inexact. Se pierde in detalii tehnice si uita de partea practica. Este iarasi prima data cand nu pot citi pana la sfarsit analiza. Am senzatia ca textul nu a fost recitit pentru verificare. Detaliile se contrazic si in cele din urma efectul este de naucire a cititorului.
Acum referitor la grupsetul de 1x, nu poate combate 2x tocmai prin prisma finetii schimbarii intre rapoarte. Grupurile cu rapoarte reeduse se adreseaza direct celor specializati care stiu sa controleze frecventa de pedalare in raport cu forta de apasare. O trecere brusca intre rapoarte aplica o tensiune ridicata in muschi si tendoane fapt care duce la obosirea mai rapida a picioarelor.
Deci, pentru incepatori rapoartele reduse nu reprezinta un avantaj. Pentru cei experimentati unde fiecare gram conteaza DA.
Salut!
Ce spui tu e perfect valabil la MTB unde, cel putin in faza initiala, transmisiile 1x erau foarte dificile pentru incepatori deoarece nu ofereau rapoartele de urcare pe care le aveau transmisiile 2x. In ultima vreme oricum, dupa aparitia pinioanelor de 46 si a grupurilor ieftine lucrurile nu mai sunt valabile.
La sosea insa inca de la inceput 1x ofera rapoarte de urcare mai bune decat orice transmisie de sosea existenta, inclusiv mai bune decat transmisiie cu 3 foi (pe care oricum nu le cumpara mai nimeni pe cursiere). Doar o transmisie cu angrenaj triplu si pinion de 32 ajunge sa aiba raport de urcare la fel de bun ca 1x. Iar la sosea pentru incepatori urcarea e cea mai mare problema, daca pana acum o Transalpina pe cursiera era un lucru destul de inaccesibil pentru cineva fara o pregatire serioasa, cu 1x urcarea e mult mai accesibila pentru mai multa lume.
De asemenea, deraiorul față e mai problematic la sosea decat la MTB datorita faptului ca are mai multe pozitii iar pentru începători e destul de confuz sa le foloseasca. Shimano are 4 poziții la deraior, Campa are chiar mai multe. Personal am constatat că lucrul asta e greu de deprins. Cu 1x problema dispare.
Tot diferit fata de MTB este si faptul ca in afara de ciclocros, la sosea 1x nu se va generaliza la profesionisti datorita faptului ca la viteze foarte mari salturile alea dintre pinioane chiar conteaza, fata de MTB unde nu se ruleaza cu 50 km/h constant pe plat cu roata la 1 cm de cea a colegului.
In concluzie eu sustin ideea ca practic 1x la sosea este mult mai util decat 2x pentru toti cei ce se multumesc cu plimbari cu 30 km/h si pentru cei ce vor sa atace pante abrupte si nu au pregatirea necesara, cel putin pana se va generaliza angrenajul subcompact care de abia acum scoate capul la lumina.