Test de lungă durată – anvelope Vittoria Mezcal G+ Graphene

Anvelopele de bicicletă parcă rămăseseră puțin în urmă cu tehnologia. Da, există cauciucuri complexe cu multi compuși, durități diferite, ply-uri, protecții la pană de toate felurile însă parcă se bătea pasul pe loc. Asta până când a venit Vittoria cu noile anvelope în care a introdus Grafenul, un material similar carbonului. Un material foarte ușor și foarte rezistent. Dar poate cel mai interesant este faptul că Grafenul își schimba proprietățile în funcție de factori externi cum ar fi viteză și inerție. Sună SF și am fost foarte curioși să vedem cum este în realitate.

Noile anvelope Vittoria Mezcal G+ cu Grafen sunt anvelope de mtb gândite să fie bune la toate. Într-un grafic neoficial ni se spune că noile Mezcal sunt de nota 8,66 din 10, o notă cu pretenții foarte mari. De asemenea din review-urile pe care le-am mai găsit pe net am aflat că anvelopele au fost în general bine primite existând totuși și aspecte negative cum ar fi rezistență prea mică la uzură sau pană.

Anvelopele Mezcal G+ pe care le-am primit direct de la Vittoria, sunt pentru roți 29er având balonaj 2.1. Celelalte specificații sunt: TNT Tubeless Ready (Tubes No Tubes) – un sistem poziționat aproximativ între UST și anvelopa normală cu cameră; 4C – sistemul propriu Vittoria cu patru compuși separați și introduși în același profil al anvelopei, poziționați fie pe marginile ei fie pe centru; și Sidewall Protection – protecția la pană și snakebite în special. Așadar pe hârtie, niște anvelope cât se poate de performante.

Întrucât aceste cauciucuri sunt destul de noi și nu mulți au avut încă ocazia să le folosească l-am rugat și pe Eugen Mustață să ofere o opinie personală, el achiziționând aceste anvelope direct online. „Balonajul! 2.25-ul față și 2.1-ul de pe spate sunt un fel de 2.3-2.35 și 2.2-2.25 în cazul altor producători. Prima dată am crezut că mi-am pus roată față de enduro pe bicicleta de XC”, spune el. Așadar anvelopele sunt fizic ceva mai mari decât echivalentul de la alți producători.

Roțile le-am folosit în timpul verii timp de mai multe luni de zile la ture recreaționale, dar și la concursuri. În primul rând am observat rezistența la pană, până la momentul publicării acestui material neavând niciuna, iar anvelopele fiind folosite clasic, cu cameră. Poate e vorba și de noroc însă „coclaurii” pe unde au ajuns aceste cauciucuri, cât și condițiile dure de rulare de la concursuri, ar fi avut nenumărate ocazii să le dezumfle. Lucrul ăsta nu s-a întâmplat. Aspectul pozitiv este confirmat și de Eugen care spune că „deși sunt relativ ușoare, iar bicicleta a văzut toate tipurile de teren accidentat posibil, nu am nici o pană sau vreo deformare a cauciucului. N-am pierdut nici vreun crampon de pe el.”

Folosite însă de Eugen fără cameră, noile Mezcal au performat la nivel foarte înalt: „Au mers din prima tubeless ready, almost, dar aici nu a fost vina cauciucului ci a valvei. Păstrează aerul și nu burp-uiesc nici dacă ești pe coborâre tehnică și ai doar 1,4 bar presiune în ele”, precizează el.

Uzura este de asemenea, foarte redusă. Într-unul din review-urile citite online despre aceste roți se vorbea despre uzura pronunțată în ciuda faptului că Grafenul tocmai asta face, mărește rezistența la uzură. Pe de altă parte, alt review era mulțumit de uzura redusă. Eu pot confirma cele menționate în al 2lea. Și în cazul meu nu pot spune că văd ceva semnificativ uzat pe anvelope în ciuda sutelor de kilometri „băgați” pe bolovani și offroad.

Legat de confort nu mă pot pronunța, datorită bicicletei de cross country full suspension care „înghite tot”. Dacă suspensia este bine reglată pe greutatea ciclistului atunci anvelopele pot fi puțin mai incorect umflate, mai ales că manometrele pompelor sunt slab calibrate. Poți doar să ai o idee asupra presiunii în roată și în rest să speri că este totul ok. Concluzionând, umflate corect în funcție de greutatea ta și dacă le folosești tubeless sau tubed, noile Mezcal oferă un confort de cel puțin nota 8.

Viteza obținută cu aceste anvelope este bună, aș putea spune chiar de nota 10 așa cum spune și graficul. Eugen confirmă faptul că în ciuda crampoanelor relativ mari (pentru o roată de XC) anvelopa se mișcă rapid: „Rulează foarte bine pentru cât de cramponate sunt. Designul oricum este gândit să eficientizeze rularea, având crampoane de mici dimensiuni pe mijloc și să agațe în off-road pe viraje cu crampoane ceva mai protuberante pe laterale, de genul celor de pe cauciucurile de trail. În fapt, aș zice că aceste cauciucuri sunt un hibrid trail/XC.”

Pe forestier la vale sau la deal, pe potecă de bună calitate sau pe asfalt, Mezcal G+ se învârte, de asemenea, excelent. Profilul este gândit în așa fel încât să ofere o cale de rulare centrală aproape neîntreruptă. Asta înseamnă rezistență mică la înaintare pe drum drept. În același timp lateralele cauciucului prezintă proeminențe ce oferă aderența necesară pe viraje. Atenție însă ce fel de viraje, sau mai bine spus ce e pe jos în viraje.

Pentru că aderența variază. Le-am folosit cu succes pe uscat, așa cum spune și producătorul, noile Mezcal fiind gândite să performeze cel mai bine pe astfel de teren, piatră sau rădăcini. Însă dacă este cumva și afânat, adică pământ sau pietriș, aderența se cam pierde. La concursuri ajunsesem să-mi pierd efectiv încrederea în mine pe viraje la vale, nu mai riscam și intram cu viteză redusă, să fiu sigur că ies cu bine. Asta pentru că simțeam cum bicicleta „fuge” în viraj, nereușind să păstrez trasa ideală.

Senzația de nesiguranța a fost simțită și de Eugen care spune că „nu oferă aderență suficientă pe teren ‘loose’(pietre / pietricele desprinse, pământ afânat, nisip, chiar și un pic de praf dacă este peste potecă, ai face bine să fii concentrat la virajul respectiv / coborârea respectivă – pe mine m-a trântit de câteva ori. Ai putea spune că este vorba și de tehnica proprie și personală ușor deficitară însă cu alte cauciucuri, chiar mai puțin cramponate, pe același tip de teren, nu am pățit nimic de genul asta. Aici aveam așteptări mai mari, mai ales datorită materialului minune, Grafenul, care trebuia să facă din acest cauciuc un fel de a 8a minune a lumii. Compound soft pentru grip, dar în același timp și hard pentru rezistență în timp și împotriva uzurii. Nu pot să comentez despre rezistență în timp căci nu am mai mult de 500 de km cu ele, însă la aderență în teren ‘loose’ sau ‘loose over hardpack’ nu prea le-a ieșit.”

Pe de altă parte când vine vorba de teren uscat sau de alt tip, lucrurile stau mult mai bine, așa cum am simțit si eu: „Pe hardpack, peste rădăcini (chiar și off-camber), pe iarbă sau pe orice alt tip de teren sunt foarte bune. Nici pe noroi nu se descurcă rău, cumva reușind să desprindă noroiul de pe ele foarte repede. A nu se confunda însă cu vreun Mud King, căci nu e cazul. Sunt totuși cauciucuri de uscat. Un fel de 95% din viteza unor Thunder Burt-uri combinată cu 110-115% grip și viteză față de un Racing Ralph. Evident, toate cele de mai sus sunt subiective, fiind impresiile mele proprii și personale”, precizează Eugen Mustață.

Tot legat de aderență, ultimul concurs la care le-am folosit a fost Călătorie între Cer și Pământ, un concurs mtb al cărui traseu intră și în subteran pe tunelurile din mina Trotuș. Jos, în zona turistică, suprafața de rulare este sare solidă, lucioasă, nu afânată așa cum o știm în solniță. Este o suprafață total diferită față de ce suntem obișnuiți, foarte alunecoasă.

Iar traseul acolo, presupunea și o mulțime de viraje la 90 grade. Trebuia atenție maximă în acele momente și o viteză foarte mică. În timp ce multi concurenți alunecau ca pe gheață, eu am reușit să mă mențin pe roți. Desigur, viteza era tot timpul adaptata și da, am simțit o singură dată că fuge fața, dar și-a revenit repede. Așadar aș spune că în acele momente am simțit la lucru Grafenul.

Spuneam la începutul articolului de faptul că acest Grafen își schimbă proprietățile și devine mai „lipicios” pe viraje, la frânare sau accelerare și devine mai ferm la viteză mare. Este o senzație mult mai evidentă la anvelopele Vittoria cu Grefen pentru șosea. La mtb pot spune că am simțit acest lucru pe suprafața lucioasă din subteran, dar nu și pe teren afânat sau șleauri din pământ. Înclin să cred ca ar fi la fel de eficiente și pe marmură, la un concurs indoor în clădirea Parlamentului, așa cum s-a întâmplat cu mulți ani în urmă.

Greutatea noilor Mezcal G+ este de 677 grame. Deși graficul de mai sus ne spune că greutatea e de nota 9, totuși nu pot confirma. Cele 677 grame se duc mai mult spre zona superioară a scalei cântarului. Spre exemplu Specialized Fast Trak Control are 580 grame sau Vredestein Spotted Cat care are 585 grame. Pe de altă parte anvelope mai grele ca Mezcal, dar tot „de top” sunt Vee Trail Taker cu 680 grame sau Hutchinson Black Mamba cu 690 grame, aceasta din urmă având talon din sârmă.

La rândul său Eugen confirmă că greutatea nu este chiar cea mai mică: „Dacă vorbim și de cel de 2.25, well, nu sunt chiar așa ușoare pentru un cauciuc de XC. Nici cel de 2.1 nu stă prea bine însă, în cazul celui de 2.25, lucrurile sunt clare.”

Prețul recomandat de Vittoria este de 64,95 €. Așadar la cursul de azi sunt în jur de 285 lei / bucată. Este un preț destul de mare care ar fi putut fi plătit dacă anvelopele chiar ar fi fost „a 8a minune a lumii”. Este una din cele mai scumpe anvelope testate le Freerider, iar drept comparație câteva cauciucuri care se apropie de acest preț sunt Continental Mud King Protection la 269 lei sau Hutchinson Python 2 Hardskin la 246 lei.

La final concluzia nu este totuși atât de negativă așa cum poate rezulta din ultimele paragrafe. Vittoria Mezcal G+ sunt anvelope foarte performante, dar care pot fi folosite doar în condiții ideale. În jos le mai trag și greutatea și prețul destul de mari. Dacă performanțele ar fi fost de nivel maxim atunci și prețul ar fi fost mai ușor de plătit, iar peste greutatea mai mare am fi putut trece mai ușor.