Anevlopa este una dintre cele mai importante părți ale unei biciclete. Desigur și cadrul este important, să nu se rupă, să fie rigid, dar și compliant, însă anvelopa este cea care oferă contactul dintre cadru și teren. Dacă acest contact nu este în regulă, atunci cadrul poate fi oricât de rigid sau compliant, pentru că ciclistul tot nu se va putea bucura de respectivele avantaje.
Anvelopele de față, Hutchinson Black Mamba pentru mtb cross country, au fost o revelație. Înainte să le testez am observat profilul extrem de mic și mărunt, aproape complet slick. Acest lucru evident, sugera că sunt gândite pentru viteză maximă pe offroad uscat. Mai rămânea de văzut și la aderență cum stau, aici contând mult și compușii din cauciuc. Apoi am citit și descrierea producătorului care spune că anvelopele au fost create special pentru teren uscat, pentru traseul olimpic de cross country de la Londra 2012, împreună cu olimpicul Julien Absalon și totul a început să aibă sens.
Are sens o astfel de anvelopă atunci când este folosită de un ciclist experimentat întrucât acesta este capabil de viteză mare, pentru aderență compensând cu tehnica pe care o are. Le-aș putea compara cu un Ferrari Testarossa, o mașină fantastic de rapidă, dar cu puține „safety features”, aici contând mai mult talentul și experiența șoferului.
Traseul olimpic de cross country din 2012 de la Londra a fost unul foarte tehnic și rapid incluzând nisip, macadam, pământ și piatră. Aici totul culmina cu „grădina de bolovani”, o secțiune lungă de câteva sute de metri plină de bolovani gigantici printre care cicliștii trebuiau să caute cea mai rapidă, dar și aderentă linie. Nebunie curată, pentru majoritatea dintre noi. Așadar pentru așa ceva au fost făcute aceste anvelope: teren uscat în primul rând și ferm, dar și cu accente, destul de limitate, de teren friabil.
Hutchinson Black Mamba există în mai multe variante de dimensiuni și specificații, inclusiv pentru roți de 26 și 27,5 inch și inclusiv pentru ciclocros. Noi am avut la test varianta pentru roți mtb de 29 inch, cea mai accesibilă, cu talon din sârmă, disponibilă în variante de 2.10 sau 2.00, versiunea Airlight (cu cameră). Am dorit să testăm această variantă întrucât oferă aproape aceleași performanțe ca și varianta de concurs ce conține compuși Race Riposte, are același profil însă oferă rezistență mai mare la pană, datorită TPI-ului mai mic și are un preț aproape de două ori mai mic decât varianta cu talon pliabil. Diferența de greutate oficială este de doar 35 grame în timp ce greutatea măsurată de noi, pentru aceasta variantă pe sârmă, este de 690 grame. La această greutate Hutchinson Black Mamba de 29×2.10 pe sârmă, este una dintre cele mai grele anvelope testate de noi, dar și una dintre cele mai ieftine.
Instalarea și demontarea de pe jantă se face foarte ușor. Varianta „Airlight” testată de noi nu este tubeless și nici nu am încercat să o transformăm. În plus în instrucțiunile de la Stan’s NoTubes scrie clar că se poate transforma în tubeless orice anvelopă cu excepția seriei Airlight de la Hutchinson. Insă le-am folosit cu succes cu cameră și, probabil, de aici vine și prețul mai accesibil.
Așa cum spuneam mai sus profilul anvelopelor este foarte redus lucru care nu te încurajaeză prea mult la prima vedere, mai ales când te gândești că mai trebuie să și virezi sau să frânezi. Până la urmă cu mtb-ul nu mergi doar pe asfalt. Însă micile proeminențe își fac treaba, suprinzător, atât pe pământ cât și pe iarbă de multe ori, pe asfalt strălucind de-a dreptul.
Înainte de test vedeam aceste anvelope ideale și perfecte pentru concursuri de tip Prima Evadare sau Livada cu Cireși, curse off-road pe teren destul de plat și extrem de rapid. Însă pentru că producătorul ne-a asigurat că însuși Julien Absalon (de două ori Campion Olimpic și de patru ori Campion Mondial la Cross Country) și-a adus contribuția la realizarea profilului am spus că trebuie să poată mai mult.
Am dus anvelopele pe mai multe trasee însă cel mai relevant a fost traseul folosit la concursul On top of the World, urcarea din Sinaia până la vârful Omu, la care am adăugat, evident, și coborârea. A fost relevant întrucât a inclus toate tipurile de teren imaginabil – de la asfaltul de pe serpentinele spre Cotă, la forestierul de bună calitate spre Stâna Regală, la forestierul extrem de la Cota 1400 la în sus, la bolovanii instabili de pe Carp, până la iarba, pământul friabil, stânca și nisipul de pe platoul Bucegi. Desigur toate acestea aprcurse atât la deal cât și la vale.
Așa cum spuneam la început anvelopele au fost o revelație. Sună cancan însă nu mi-a venit să cred cât de bine stau, aproape pe orice. Aderența pe urcare este de neînțeles. Desigur, pe bolovanii instabili de pe Carp nu prea ai ce să faci și la fel și pe iarbă însă pe pământ și piatră sunt fantastice. Important este să menții greutatea pe roata din spate, să eviți pedalarea ridicat din șa pentru că vei pierde aderența, lucru care se întâmplă cam cu orice anvelopă. Și la fel de important este să folosești pedale SPD, să poți imprima anvelopelor o mișcare cât mai cursivă și circulară.
După care am observat că pe nisipul și pământul friabil de pe platou anvelopele se încărcau, dar tot prindeau, efectiv nu știu cum sau cu ce, dar urcam. Apoi, după puțină viteză, erau curate, tot pământul agățat zbura, mulțumită striațiilor extrem de mici care nu au cum să țină între ele pământ.
La coborâre povestea nu a fost una de groază. Mi-am adus aminte că Hutchinson le-a făcut pentru traseul bolovănos și uscat de la Londra 2012 și am prins curaj. Totuși este important să fii cu ochii în patru, mai ales când experiența nu este chiar la nivelul lui Julien Absalon. Cele trei secțiuni extreme de coborâre pe bolovani instabili de pe Carp au fost parcurse cu succes, la viteză decentă și fără evenimente nedorite.
Pe platou însă am avut două întâlniri de gradul trei cu terenul, ambele datorate încrederii prea mari pe care am avut-o în aderență. Totuși nu a fost surprinzător că pe teren înclinat și pământ friabil roata față s-a dus, iar eu am căzut. Este posibil ca la o anvelopă cu proeminențe laterale mai mari aderența să fi fost mai bună, dar nu prea cred. Așa cum spuneam contează foarte mult experiența, și nu doar a ta în general ci experiența cumulată folosind aceste anvelope. Trebuie să le înveți limitele, după care poți obține avantaje față de ceilalți din concurs.
Și coborârea finală pe asfalt, până înapoi în Sinaia, a fost un succes. Viteză maximă pe drept (60 kmh) și aderență bună la frânare și pe viraje, dar totul pe uscat. La final concluzia este una foarte pozitivă deși nici acum nu înțeleg cum s-au comportat atât de bine, mai ales când te gândești că la test a fost versiunea ieftină, nepliabilă, fără compusul Race Riposte care oferă și mai multă aderență.
Totuși le văd destul de neiertătoare, la fel ca Ferrari-ul de mai sus, rapide, dar pretențioase, până când ajungi să le cunoști. Le vad potrivite pentru un ciclist care trece la următorul nivel de experiență, cel care știe deja să anticipeze și să citească bine în fața sa nu doar linia optimă ci și tipul de teren pe care merge și aderența pe care o oferă.
Înclin să cred că varianta RR (Race Riposte), cu TPI mult mai mare (127 față de 33 cele testate) și cu balonaj mai mic (2.00) oferă o experiență de concurs și mai bună, fiind nu doar mai ușoare, dar și mai compliante pe teren dificil. Dezavanajul acestora din urmă este prețul de două ori mai mare. Anvelopele au fost o revelație și suprinzător de versatile, fiind create de Hutchinson pentru o utilizare atât de particulară și un teren atât de specific cum a fost cel de pe traseul de concurs de la Londra.
| Dimensiune | ETRTO | Concept | Compuși | TPI | Talon | Greutate | Preț |
| 29×2.00 | 52-622 | Tubeless Ready | Race Riposte | 127 | Pliabil | 495 g (oficial) | 209,99 Lei |
| 29×2.10 | 52-622 | Airlight (cu camera) | – | 33 | Sârmă | 530 g (oficial) 690 g (real) |
109,99 Lei |
Importator: Sincron Performance
