Acum citesti
Drag Master Pro (2014)

Ofensiva bulgărească se bazează pe o armă secretă, universală pentru toate tipurile de bicicletă: prețul. Cursiera entry-level a celor de la Drag, Master Pro, nu face excepție, dar acesta nu reprezintă vreun motiv pentru producător să facă rabat de la calitate și, chiar dacă vorbim de eșalonul inferior al gamei de șosea, propunerea de la sud de Dunăre merită, cel puțin, niște atenție, dacă nu cumva o cercetare amănunțită, măcar prin prisma prețului.

Cui i se adresează această bicicletă?

Lăsând la o parte categorisirile de tipul entry/mid-level, Drag Master Pro e prima oprire după granița dintre semi-cursieră și cursieră. Toate componentele reprezintă minimul necesar în ceea ce privește pedalatul pe șosea și, în condiții de exploatare de tipul „două-trei ieșiri pe săptămână”, pentru nou-venitul și încă indecisul potențial viitor rutier, Master Pro e un tovarăș agreabil pentru descoperirea tainelor de bază ale acestei discipline. Deci, dacă mâncărimea numită ciclism de șosea trebuie scărpinată cu o alifie de buget, „maestrul” celor de la Drag se califică lejer pe lista de cumpărături, având un preț care sugerează o prelungită perioadă de reduceri.

Despre cadru

Dacă ar fi să acord o distincție deosebită vreunei componente a Drag Master Pro, cadrul și-ar adjudeca-o, fără mari eforturi. Nu aș putea spune că este o piesă deosebită, care să se remarce prin ceva anume, însă aceasta respectă canoanele unui cadru de cursieră decent din aluminiu: suduri atent realizate, finisaje așijderea, ocazional câte o formă mai elaborată a țevilor şi un aspect per total plăcut. Rezistența în timp s-a dovedit a fi și aceasta un punct forte pentru cadrele de aluminiu, deci din acest punct de vedere, Master Pro nu ar trebui să prezinte probleme serioase. Totuși, cei în căutare de confort vor trăi o dezamăgire probabil, căci năravul cadrului de aluminiu, acela de a scutura ciclistul proporțional cu mărimea obstacolului peste care trece, este moștenit și de modelul celor de la Drag. Aluminiul este rigid și are carențe de confort, însă pe acestea le poți remarca mai degrabă atunci când treci de la o cursieră de carbon la una de aluminiu. În plus, poți să mai reduci din caracterul inflexibil al bicicletei folosind anvelope mai late, o ghidolină mai moale sau chiar o tijă de șa și o șa special făcute pentru confort suplimentar.

Furca e un element inexpresiv în contextul cursierei, neieșind în evidență prin nimic. Per total, aspectul bicicletei este unul plăcut, poți alege între mai multe scheme de culoare și, ca fapt divers, cadrul include două suporturi de bidon, dar și locuri de montat aripi.

Despre echipare

Cu excepția frânelor, grupul de componente Shimano Sora înzestrează complet acest cadru. Știm povestea acestui set care a exasperat generații întregi de utilizatori prin refuzul sistematic de a se conforma ajustărilor mecanice pe care aceștia și le-au dorit și au încercat să le opereze. Nici acum epopeea nu este fundamentală diferită, însă nu pot să nu remarc upgrade-urile de care modestul set a beneficiat. Acum având 9 viteze, Sora a căpătat și un aspect mai respectabil care chiar dacă nu reflectă în totalitate calitatea pieselor, cel puțin contribuie la o încredere mai mare în aptitudinile sale. De fapt, este foarte asemănător setului imediat superior Tiagra, acesta având o viteză suplimentară, dar din moment ce nu are cum să îl surclaseze în materie de performanță, trebuie să te mulțumești doar cu aspectul. De fapt, Sora nu își depășește condiția de „minim necesar” și acest lucru se poate constata numai ținând cont de frecvența cu care trebuie să reglezi schimbătorul de spate pentru a funcționa precis sau lentoarea cu care acesta acționează. Totuși, 9 viteze sunt mai mult decât suficiente, la cerere poți monta un angrenaj tripul, manetele parcă au o formă ergonomică, deși partea care acționează frânele mai trebuie rafinată, deci Sora s-a mai emancipat.

Capacitatea de frânare a perechii COX Road este direct proporțională cu forța cu care apeși pe manete. Termenul de „modulație” iese din discuție, dar la nevoie cei doi clești opresc bicicleta în timp util, câtă vreme tragi de manete fără vreo urmă de rezervă sau ezitare. Deci, finețurile sunt excluse din start. Aproximativ în aceeași notă se încadrează și roțile bicicletei. Fără vreo apetență spre aspect sau eleganță, sunt rezistente, cu jante duble, o idee profilate și cu șanț pe suprafața de frânare care mai preia din mizeria ce apare în condiții de ploaie. Din experiențe anterioare am aflat că anvelopele Schwalbe Lugano se prezintă destul de bine din punct de vedere al protecției împotriva penelor, însă pentru această performanță, va trebui să ocolești și tu zonele cu potențial de pericol. Șaua poate fi caracterizată ca fiind una mediocră, dar ghidonul are o lățime generoasă, formă ergonomică și este învelit cu o ghidolină comodă care cu siguranță îți va face mai agreabile turele pe șosea.

Concluzii

Am evitat până acum chestiunea greutății, căci era nevoie de prezentarea bicicletei per ansamblu. În ciuda faptului că Drag Master Pro reprezintă minimul necesar pentru oricine vrea să înceapă să pedaleze pe șosea mai serios, acest lucru nu înseamnă o calitate care lasă de dorit. Desigur, piesele cu care este echipată bicicleta nu sunt dintre cele mai bune, dar funcționează, până la un anumit nivel, de o manieră mulțumitoare. Dacă pe lângă toate acestea adăugăm greutatea de 9,74 de kilograme, una mai mult decât decentă pentru un entry-level absolut și mai luăm în considerare și prețul, atunci Drag Master Pro reprezintă una dintre cele mai bune oferte ale clasei sale și poate chiar mai mult de atât.

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

11 − 10 =