Probabil una dintre cele mai surprinzătoare „come-back”-uri din industria velo l-a furnizat producătorul britanic Raleigh, când s-a reinventat acum câțiva ani și când putea schimba bine-merci bâtlanul de pe siglă cu o pasăre Phoenix. Cu game orientate precis fie spre segment recreațional, fie spre segment competițional sau sportiv și cu toate cele cuprinse între, Raleigh a inclus în rândurile sale Criterium Comp, o cursieră de nivel mediu, dar care lesne poate deveni un armăsar pur-sânge, respectând astfel dualismul, dealtfel tot britanic, al lui Dr. Jekyll și Mr. Hyde.
Cui i se adresează această cursieră
Tot ziceam anterior de dualism. Ei bine, Raleigh Criterium Comp îi privește pe mult mai mulți decât pasionații de curse de șosea tip criterium, și așa modești la număr pe plaiurile noastre. De fapt, nici termenul „criterium” cuprins în denumire nu trădează adevărata valență a acestei biciclete. Oarecum sfidând normele, producătorul recomandă cadrul ca fiind un amestec de criterium-endurance, ceea ce, fie vorba între noi e puțin oximoronic. Bicicletele pentru criterium au adesea un top tube scurt și un ampatament în același registru pentru manevrabilitate sporită, căci la un criterium pe viață și pe moarte orice mișcare se pune la socoteală, în vreme ce o cursieră de anduranță prezintă cele două caracteristici în mod opus. Sigur, acestea sunt observații sesizabile de cei cu simțul critic dezvoltat și cum am deviat puțin cam mult de la subiectul acestui paragraf, hai să spunem lucrurilor pe nume. Raleigh Criterium Comp se potrivește atât unui începător, cât și unui avansat, dar mai ales unui avansat care are de gând să dea curentele piese pe unele mai de calitate. Exact, bicicleta de față este un candidat excelent pentru up-grade, mai ales prin prisma setului de cadru (cadrul în sine + furcă, headset și tijă de șa), dar și a ghidonului, foarte în ton cu partea de „endurance” din descrierea bicicletei. Cursiera britanicilor se pretează la activități care pornesc de la ocazionalele ieșiri săptămânale și se încheie la uzura deja intensă a unui sportiv amator care nu cunoaște ce-i aceea milă pentru bicicletă.
Despre cadru
De departe piesa de rezistență a ansamblului Criterium Comp, cadrul, deși nu rupe gura târgului, stă ca o dovadă incontestabilă a priceperii celor de la Raleigh. Nu am reușit să aflu exact din ce fel de carbon este fabricat, singurele indicii fiind „comp” și „monocoque”, ceea ce m-a dus cu gândul la un unidirecțional, iar greutatea totală a bicicletei, de 8,8 kilograme, vine în sprijinul acestei teorii. Totuși, aceste aspecte tehnice parcă pălesc odată suit pe cursieră, căci ansamblul se mișcă la unison exact cum ar trebui să o facă.
În plus, modul în care arată Criterium Comp temperează din obiecții instant. Liniile curbe, foarte bine împletite între ele, curgând armonios reamintesc că cifrele seci de rigiditate, greutate și alte cele pot fi oricând strivite de pura plăcere de a pedala pe o bicicletă care îți place. Din rațiuni tehnice de diferite feluri, dar poate și artistice, de ce nu?, aproape fiecare țeavă are o formă a ei. Top tube-ul clar e făcut să taie aerul, head tube-ul idem, dar și să se integreze perfect cu furca, down tube-ul are o formă variabilă pentru ca la rulmentul pedalier să atingă maximul de rigiditate, în vreme ce seat stay-urile provin din familia geometriei de anduranță. Dacă socotim și cablajul intern care ferește cablurile de orice contact cu exteriorul, farmecului acestei biciclete i se alătură și un pragmatism moștenit parcă de pe vremea când R.A.F lupta cu avioane de vânătoare cu elice.
Așadar, cadrul Raleigh Comp Criterium oricând, oricum, chiar dacă e disponibil doar în nuanța titan.
Despre echipare
Alegerea setului Shimano 105 cu 11 viteze reprezintă, în viziunea mea, minimul de alegere bună pentru Criterium Comp. Nu spun că alte seturi, ale celor de la Shimano sau ale altor producători cu totul, aflat valoric sub 105 nu ar funcționa bine, dar pentru tonul pe care îl imprimă cadrul acestei bicicletei, setul de față se pretează bine, chiar dacă personal aș fi mers până la un Ultegra. Asta dacă e să discutăm doar de gama Shimano, căci de la Campagnolo, Athena sau Chorus ar fi decorat de minune bicicleta, iar de la SRAM, Rival sau Force făceau casă bună cu „ruda” lor britanică oricând.
Oricum, prea puțin mă pot plânge de cum rulează Shimano 105, singurele obiecții fiind mai degrabă niște obișnuințe căpătate folosind seturi net superioare, cum ar fi că schimbătorul nu s-a mișcat cu o fracțiune de secundă mai repede sau că frânelor le-au trebuit 30 de centimetri în plus să oprească. Odată reglate cum trebuie, aceste piese merg foarte bine și pentru a le pune în dificultate trebuie uzate zilnic, mulți kilometri în condiții solicitante.
Un aspect care denotă inclinația spre clasa începătorilor, dar și a celor mai înverșunați amatori este trenul de rulare, compus dintr-un angrenaj FSA de 52×36 și un bloc de 11 pinioane 11-28. De aici deducem că raporturile sunt făcute să îi asiste și pe cei care nu au înaintare prea bună când situația devine dificilă, dar și să le pună la încercare picioarele celor mai vânjoși, ridicându-le provocarea de a învârti raportul de 52×11. La o cadență de pedalat decentă, evident.
În materie de roți, mai e loc pentru a rămâne impresionat și dacă ar fi să definesc printr-un singur termen setul de roți RSP AC 3.0, le-aș numi „de antrenament”. Puțin profilate, puțin greuțe, dar rezistente în aceeași măsură, întruchipează exact setul potrivit pentru hărtănirea zilnică pe șoselele patriei, nu mereu aflate în starea cea mai bună. Nu în ultimul rând, ghidonul își merită banii din plin, cu a sa formă anatomică extrem de comodă.
Concluzii
Dacă la început aș fi zis că Raleig Comp Criterium e un Dr. Jekyll și Mr. Hyde, acum parcă m-aș referi la aceasta ca Mr. Dr. Jekyde. Studiind geometria, pare a fi o cursieră de anduranță mai agresivă sau o cursieră sportivă mai domoală. Din nou, încadrarea în vreuna dintre categorii se dovedește puțin anevoioasă, dar în tot acest timp, făcând acest lucru, riscăm să nu vedem pădurea din cauza copacilor. O bicicletă performantă nu trebuie să cadă într-o categorie deja existentă, ci poate foarte elegant să manevreze între cele deja existente, luând ce este mai bun din fiecare, dar evitând să devină o struțo-cămilă care știe din toate câte nimic. Cam acesta este și cazul lui Raleigh Comp Criterium, care integrează cu abilitate aspectul exterior remarcabil, funcționalitate și o greutate, hai să o numim, acceptabilă.
o mica problema are 🙁 angrenajul .
mega exo este o porcarie am schimbat nu numai mie ci la 3 biciclete megaexourile deoarece pica grav , merg nemaipomenit (cand merg) vreo 5-12 luni apoi pica .
cei ce vor sa le schimbe sa le schimbe cu BB ultegra hollowtech 2 sau slx pentru mtb