Simon Cobianu câștigă primul concurs de Enduro din România, Metal Enduro Reșița

Tăt Banatu-i fruncea! Pentru că la Reșița s-a scris primul capitol românesc al minunatei discipline Enduro. O disciplină nouă care de aproximativ doi ani a ieșit la rampă la nivel internațional pentru a pune la încercare abilitățile ascunse ale rider-ilor. Reușește să combine atât de bine coborârile cu urcările, cu adrenalina și cu distracția, încât a devenit rapid o disciplină foarte atractivă.

Plecarea în cursă s-a făcut în grupuri de câte 5 persoane.

Metal Enduro de la Reșița a reunit 64 de participanți la start, din care 4 fete. Suprinzătoare au fost și armele celor prezenți la linia de start: multe full-suspension-uri high-end, dar și hardtail-uri. Locurile au fost limitate și așa cum era de așteptat, s-au epuizat rapid, dovedind că nu este suficient să fii rapid doar pe traseu ci și în momentul în care se deschid înscrierile.

Simon Cobianu în acțiune – după cum spun cei de pe margine, a mers impecabil tot traseul.

Traseul a cuprins 4 etape, cu distanțe între 1 și 3 km, compuse din 80% traseu de coborâre și 20% urcare sau teren drept. Diferența totală de nivel a fost de aproximativ 1.400 de metri, deci serioasă, cu un total de 33 de km, însă din fericire, parcurgerea traseului dintre etape nu a fost cronometrată ci doar limitată de la 30 până la 50 de minute, în funcție de distanță.

Atenție la frânările în viraje!

Doar urcarea spre startul etapei cu numărul 3 a fost ceva mai dificilă pe final, în rest, toate urcările au fost abordabile fără probleme. Chiar și pe traseu, urcările au fost mai mult decât rezonabile, putând fi date pe bicicletă dacă alegeai raportul corect. Pentru o viață mai simplă, aș fi găsit un sistem de transmisie 1 x 11 mai mult decât potrivit, asta ca să te scape de schimbările constante ale foilor, dar atât timp cât pe angrenaj se regăsea și o foaie mică, era perfect.

Francezul Jean Remi Prevost (Commencal)

Prima etapă și a 3a, au fost cele mai lungi, pe când ultima, cea mai scurtă, a fost presărată și cu un rock garden pe care trebuia să-l traversezi cu atenție. Nici aici nu au fost probleme din punctul meu de vedere, atât timp cât te concentrai ca să urmărești liniile cele mai rapide.

Mircea Fanatan trage tare pentru podium

Dar asta nu a însemnat că nu a trebuit să pedalezi cât se poate de mult. Sau de constant. Alternanțele de coborâre-urcare au pus de asemenea la grele încercări riderii, deoarece aproape la fiecare 10-20 de secunde trebuia să schimbi fie foaia, fie pinonul, fie să-ți ridici tija de șa. Valabil desigur pentru cei cu tije de șei reglabile, după părerea mea, invenția secolului și o componentă indispensabilă la astfel de competiții.

Simon Cobianu (Orbea România) a fost cel care va rămâne în istoria disciplinei enduro în România, obținând cel mai bun timp în cursa de astăzi. A fost urmat de doi rideri de la Garage Racing, Christian Rakosy și Mircea Fanatan, ambii din Baia Mare. Au fost prezenți rideri puternici, veniți din toate colțurile României, pregătiți să se lupte pentru primele poziții ale clasamentului.

Sorin Parău a ocupat locul 5 în clasament, o reușită în sine, deoarece rapoartele sistemului de transmisie i-au fost potrivnice pe urcări

Ada Tucă a reușit prima poziție în calsamentul fetelor, fiind urmată de Larisa Cobianu (Orbea România) și de Roxana Pătrulescu.

Girl Power! Ada Tucă a fost constantă pe întreg parcursul cursei și a reușit să bată chiar și câțiva băieți

Cât despre mine, am reușit să termin pe poziția 22, în condițiile în care am parcurs traseul la prima vedere. La fel ca la downhill și la enduro este recomandat să parcurgi cel puțin o dată traseul, cu o zi sau două în avans, pentru a reține mai ușor care sunt pasajele cele mai rapide, cele mai tehnice, unde trebuie să frânezi și unde poți lăsa bicicleta să curgă la vale.

Subsemnatul, în acțiune, pe ultima etapă a concursului

În final, pot să afirm că un lucru este cert: acesta este doar începutul și este evidentă o ascensiune puternică a segmentului în anii următori, dat fiind faptul că acest gen de competiție este accesibil oricărei persoane dornice de adrenalină, dar pe trasee sigure, cu un nivel relativ scăzut de periculozitate.

Bottom line: felicitările noastre merg și către organizatori, Asociația Bike Attack Reșița, oameni cu adevărat pasionați, care au pus osul și lopata la treabă pentru a crea un traseu pe care să te simți bine din toate punctele de vedere. O treabă făcută foarte bine!

Dragoș Mitroi
Metal Enduro, Reșița