Sambata a avut loc singurul concurs de stafeta pe biciclete din tara, in cadrul Riders Club. Aflat la prima participare la un concurs de acest fel, nu stiam cu exactitate ce trebuia sa fac, insa m-am adaptat rapid si impreuna cu Bogdan Dumitru, coechipier si coleg de echipa, am reusit sa facem o cursa buna pana la final.
Primul care a participat a fost Bogdan, pentru a tine ritmul competitiei ridicat si pentru a nu pierde timp pretios din cauza unei eventuale probleme strategice. Ca de obicei ceea ce imi imaginam eu ca se va intampla nu s-a intamplat nici de data asta. Ma asteptam ca primii concurenti sa fie ceva mai distantati. Alexadru Stancu si Alex Ciocan au fost primii sositi care au facut schimbul, iar imediat dupa ei a sosit si coechipierul meu Bogdan, alaturi de Gerhard Dumitrescu si Filip Grigorescu.
Cum Alex Stancu si colegul sau de echipa Marius Petrache aveau deja un avans considerabil, iar prima treapta a podiumului era deja rezervata, nu ne-a mai ramas decat sa luptam pentru celelalte doua pozitii.
Desi au fost sositi 3 rideri in acelasi timp, eu cu Bogdan am reusit sa facem un schimb foarte rapid si spre uimirea mea, picioarele mele chiar au stiut sa alerge foarte bine, fiind primul din acel grup care a trecut linia de Start.
Dar cu toate astea stiam ca nu va fi asa de usor pana la final si nu am reusit sa imi pastrez avansul, fiind prins rapid de Adi Nitu si de Andrei Vulpescu.
Prima parte am mers compact cu Adi in frunte, dar imediat ce au inceput portiunile mai tehnice din padure Andrei a ramas in urma. Ramas doar cu Adi Nitu am incercat sa pastrez distanta si am reusit sa imi mentin contacul vizual cu el pana la jumatea traseului, dupa care l-am pierdut prin padure.
Cum m-am vazut singur, deja imi vedeam echipa urcata pe podium, insa pentru un rezultat bun, trebuie sa muncesti din greu. Cu circa 5-6 km inante de finish Andrei a aparut de nicaieri in spatele meu.
Stiam ca daca Andrei ma va depasi, vom pierde podiumul, asa ca am analizat punctele slabe ale adversarului si am incercat sa scap de el pe portiunle virajate, insa nu am reusit, asa ca a trebuit sa ma reorientez rapid spre alta strategie, iar cea mai buna la momentul respectiv era un sprint final.
Desi pana acum intodeauna am pierdut la sprint, aveam ceva emotii si nu eram sigur in fortele mele, dar cum anul acesta a fost unul cu multe antrenamente bine puse la punct si am mai acumulat ceva experienta in strategia de sprinter invatand din propriile greseli, era momentul sa dovedesc ca se poate.
Spre uimirea mea totul mi-a iesit ca la carte si a fost un sprint aproape perfect gandit, exceptand virajul de la linia de finsh. Am plecat foarte in forta exact, cand adversarul nu se astepta, asa ca am avut elementul surpiriza, si am preluat rapid conducerea, insa nu am luat in calcul si virajul. Fiind in fata, eu am calculat foarte la limita acel viraj, iar Andrei din pacate a incercat sa vina pe exterior si nu a tinut cont de gardul de protectie pe care s-a urcat. Inca odata tin sa imi cer scuze daca i-am taiat cumva calea, insa nu a fost un gest intentionat.
Cu toate acestea, impreuna cu Bogdan am reusit sa urcam echipa pe locul 3, un rezultat destul de onorabil de care eu sunt mandru.
Material editat de Alexandru Avram.
