Deşi a trecut ceva vreme de când s-a aşternut liniştea în mica localitate Bad Goisern din Austria, locul unde au finişul toate traseele de la celebrul Salzkammergut Trophy, nu este niciodată prea târziu să vă povestim cum a fost, mai ales când acest eveniment este mult mai mult decât un simplu concurs de mtb.
Salzkammergut Trophy este cel mai mare maraton mtb de o zi din vestul Europei, eveniment care oferă nu mai puţin de 7 distanţe de concurs. De la traseul A de 211 km (care are startul la ora 5 dimineata!!) la traseul G de 22 km există ceva potrivit pentru toată lumea. În plus faţă de concurs în weekendul evenimentului există o mulţime de alte activităţi – de la concursuri de trial şi monociclu la un Expo care depăşeşte uşor în dimensiuni expoziţiile de biciclete de la noi.
Traseele de la Salzkamemrgut Trophy sunt în special de forţă şi anduranţă, secţiunile tehnice fiind relativ puţine la număr. O curiozitate pe care am observat-o şi data trecută când am participat în 2010 la această cursă, este că majoritatea concurenţilor sunt foarte precauţi la partea tehnică. În schimb pompează la deal ca nimeni alţii. Sunt slabi tehnic pentru că la orice coborâre care conţinea ceva umed, pietre mai mari sau rădăcini toată lumea se dădea jos şi cobora pe lângă bicicletă formându-se cozi interminabile. Pentru mine erau zonele preferate întrucât îmi plac asemenea coborâri fiind şi porţiunile pe care puteam să depăşesc câte 30-50 de inşi dintr-o dată. O altă particularitate a traseelor „din vest” este că drumurile forestiere, fiind perfect întreţinute şi amenajate cu pietriş, devin foarte puţin aderente în special pe viraje. Dacă nu le abordezi cu viteza potrivită şansele să ieşi în decor sunt maxime.
Salzkammergut Trophy este cunoscut şi pentru peisajul de vis pe care îl oferă participanţilor. Este drept că în febra concursului nu ai prea mult timp de contemplare. Şi totuşi nu sunt rare momentele când te auzi minunându-te cu voce tare, fie că eşti uimit de curăţenia de pe marginea drumului, fie că peisajele sunt de 100 de ori mai frumoase decât în cele mai perfecte cataloage cu destinaţii turistice.
Una din particularităţile maratonului din Austria, sa-i spunem „signature look”, este pasajul suspendat din traseu pe care îl parcurg mai multe din cele 7 trasee de concurs. Este vorba de o secţiune de câţiva zeci de metri săpaţi în stâncă şi aflaţi la sute de metri înălţime unde toata lumea vrea să fie fotografiată. Ştiind deja de această zona abia aşteptam să o întâlnesc, iar când s-a întâmplat am lăsat deoparte puţin spiritul competitiv şi m-am bucurat de peisaj.
Tot specific acestui eveniment sunt şi traversările prin tuneluri. S-a întâmplat ca la ediţia a 18a a maratonului din acest an să fie vreme bună şi însorită. Aşadar cu atât mai mare era contrastul când intrai într-un astfel de tunel ce nu avea mai mult de 2 m lăţime. Era beznă totală şi nu de puţine ori nu vedeai luminiţa de la capăt fiind şi viraje. Dacă mai adaugi şi ochelarii de soare întunecaţi aproape că aveai garanţia unei întâlniri cu zidurile sau cicliştii din jur. Ulterior am aflat, când am fost la plimbare pe acelaşi traseu de concurs, că tunelurile sunt totuşi luminate, dar organizatorul stinge lumina pentru un „plus de adrenalină”.
Traseul E, la care am participat, a fost unul dintre cele mai populare având o limită de 1.300 concurenţi. Cu o lungime de 53,5 km a fost la fel de popular ca traseul B care a avut nu mai puţin de 119,5 km şi o limită tot de 1.300 concurenţi. În rest la traseul A de 211 km se puteau înscrie maximum 800, iar la celelalte între 400 şi 600.
La start s-au aliniat 4.484 de concurenţi din 45 de ţări dintre care doar 24 din România în comparaţie cu cei 247 din Ungaria potrivit statisticilor organizatorilor. Locul întâi la traseul A i-a revenit germanului Andreas Seewald care a stabilit un nou record cu timpul său de 9 ore, 50 minute şi 4 secunde. Germanul de 24 ani a petrecut noaptea dinainte de concurs în van-ul său şi nu în confortul unui hotel. Cu toate astea cei 211 km şi 7.049 m diferenţă de nivel i-a dat gata în mai puţin de 10 ore. Locul doi a fost ocupat de Ondrej Fojtik din Cehia, iar locul 3 de Ludwiczek Martin – Austria.
La feminin Milena Cesnakova – Cehia, a dat gata traseul de 211 km în doar 12 ore şi 49 minute. Podiumul a fost completat de alte două sportive tot din Cehia. Aceste nume nu ne spun mare lucru şi totuşi ne arată cât de avansaţi sunt amatorii din vest adesea la acelaşi nivel cu cicliştii profesionişti.
Se pare însă că Cehia sta foarte de bine la mtb întrucât şi la traseul B, cu o lungime de 119,5 km şi 3.848 m, podiumul la masculin a fost format din 3 ciclişti din această ţară în timp ce la feminin pe locul întâi s-a aflat Austria, pe doi Italia şi pe trei Germania. Dar pe patru din nou a fost o ciclistă din Cehia!
Ne întrebam retoric în titlu dacă Salzkammergut Trophy este concurs sau vacanţă. Răspunsul este categoric DA! Este şi una şi alta. Şi ar fi păcat să nu fie şi vacanţă. Parcurgi cu maşina în jur de 1.300 km (daca pleci din Bucureşti) şi ar fi mare păcat să nu mai stai câteva zile în zonă pentru o doză puternică de curăţenie şi civilizaţie bucurându-te de zecile de trasee de bicicletă doar din această regiune Salzkammer.
Este ce am făcut şi noi, după concurs mai zăbovind încă 7 zile timp în care ne-am dat pe cursiere în jurul lacurilor superbe din zonă, pe mtb-uri pe traseele de concurs de la Salzkammergut Trophy şi pe altele găsite pe hărţi pe la magazinele de biciclete şi din nou pe mtb-uri, dar cu suspensii mai mari, prin bikepark-ul Planai-Schladming.
Nu am putut explora întreaga regiune aşa că pentru cursiere ne-am mulţumit cu câteva ture în jurul lacurilor Attersee şi Grundlsee. Aşadar fără pasuri „provocatoare”.
Pentru cross country am explorat din nou traseele E şi F de la maraton de data asta în ritm de plimbare. Iar pentru bicicletele all mountain pe care le aveam cu noi am dat o fugă până în Schladming unde se află cunoscutul bikepark cu acelaşi nume. Aici găsiţi „doar” 4 trasee de dat al vale: două albastre de tip flow line, unul negru şi unul roşu de downhill. Staţiunea este cunoscută, iar traseele bine întreţinute în 2009 desfăşurându-se aici cursa UCI Downhill World Cup. Abonamentul la gondola costă 25 euro pe zi şi de pe la ora 10-11 până la 16:30 în funcţie de experienţa pe care o ai reuşeşti să faci 5-6 coborâri destul de intense pe traseele albastre.
Cazările sunt şi acestea dintre cele mai bune. Recomandate sunt variantele cu apartament ce dispun de mai multe camere şi bucătărie. Administrându-ţi singur cheltuielile de drum, cazare şi masă ieşi cât se poate de bine mai ales dacă stai mai mult decât doar weekendul concursului.
Şi mai bine se iese la cheltuieli dacă grupul de prieteni este mai mare şi vă deplasaţi cu un minivan. Lăsând la o parte costurile mai mici la combustibil nivelul de confort în care călătoreşti este excelent. În minivan-ul cu care am mers noi am încăput 4 persoane, 8 biciclete şi bagaje cât pentru 7 persoane.
Acest articol nu doreşte să fie o odă adresată frumuseţilor din vest însă la final cam este. Aflându-mă pe bicicletă prin Austria mă uitam în jur şi admiram peisajele tăietoare de respiraţie însă în acelaşi timp îmi dădeam seama că nu este mai frumos ca la noi. Doar infinit mai curat şi mai civilizat. Aşadar, până când se vor aranja şi pe la noi lucrurile şi până când hotelierii îşi vor da seama de potenţialul pe care îl au în jur, vă recomandăm să încercaţi ori de câte ori aveţi ocazia să vă petreceţi velo-concediul în ţările din vestul Europei.
Apropos, aveţi ocazia să petreceţi un mini velo-concediu chiar acum, weekendul aceasta, cu ocazia maratonului Transilvania Bike Trails Race din zona satelor săseşti Viscri, Buneşti, Criţ, Saschiz şi Meşendorf. Aruncaţi o privire asupra programului din cele două zile ale weekendului să vedeţi doar ce activităţi inedite vă pregătesc organizatorii. Noi vom fi acolo!
