La finalul săptămânii trecute am văzut desfăşurându-se mai multe concursuri de ciclism însă unul care ne-a atras atenţia în mod deosebit a fost Buşteni Epic. Motivul era simplu – a fost un concurs frumos, „la îndemână”, suficient de greu şi care a oferit concurenţilor un peisaj superb la câţiva paşi de casă pentru majoritatea. Un concurs scurt şi incisiv, la fel ca un Espresso de calitate!
71 de concurenţi au trecut linia de finiş sâmbătă 19 septembrie în Buşteni-Zamora la prima ediţie a concursului de maraton mtb Buşteni Epic. Nu pare a fi un număr exagerat de mare de concurenţi însă pentru o primă ediţie au fost suficienţi având în vedere că evenimentul a fost anunţat destul de târziu.
Montan Expert Buşteni alături de Asociaţia Adevăraţii Veloprieteni au pus la cale un concurs desfăşurat pe drumurile forestiere şi potecile alpine din Munţii Baiului. Distanţa de parcurs nu a fost mare, 26 km, însă nici uşor nu a fost. În ciuda profilului simplu al traseului, o singură urcare şi o singură coborâre, concurenţii au trebuit să consume o mulţime de calorii. Urcare a avut nu mai puţin de 13 km cu o rampă medie de 10% pe alocuri ajungându-se şi la peste 20% toate acestea însă pe teren ciclabil. Coborârea a fost în egală măsura provocatoare. Drumurile forestiere şi potecile care se întorceau înapoi în Buşteni de pe platoului Baiului depăşeau des înclinaţii şi de peste 30%!
Însă efortul concurenţilor a fost răsplătit cu vârf şi îndesat odată ce ei terminau urcarea şi ajungeau pe platoul munţilor. O deschidere de 360 grade cu privelişti superbe spre abruptul Bucegilor aşa cum rar îi vezi de pe Valea Prahovei. Până şi cei care au terminat pe podium au spus că şi-ar fi dorit să poată sta mai mult sus pentru a admira peisajul. Însă lumea se afla în concurs şi trebuia să accelereze pentru o poziţie cât mai bună în clasament.
Dacă urcarea a fost provocatoare din punct de vedere al efortului, coborârea a pus la încercare îndemânarea şi tehnica participanţilor. Înclinaţiile mari nu-ţi permiteau să obţii viteza maximă întrucât nu te mai puteai opri. Şi totuşi viteze de peste 50 kmh s-au obţinut pe potecile şi virajele tehnice ale revenirii spre oraş.
Cireaşa de pe tort a maratonului Buşteni Epic 2015 a fost secţiunea de platou în coborâre. Aceasta s-a desfăşurat pe poteca înierbată direct pe una din crestele secundare ale Baiului. Se cobora în vitează din când în când trebuind să încetineşti pentru a traversa secţiuni tehnice de stâncă şi bolovăniş. În tot acest timp dacă reuşeai să încetineşti puţin pentru a-ţi mai trage sufletul, puteai să te bucuri şi de peisajul care te înconjura la tot pasul.
„Concursul a fost destul de bine organizat, înscrierile au mers repede, startul şi premierea au fost la timp”, spune Patricia Plumbotă – locul 1 feminin. „Traseul a fost pe gustul meu, un traseu veritabil de mtb, un traseu tehnic şi solicitant. Cu o urcare lungă de 13 km care îţi ridica pulsul până rămâneai fără respiraţie, ciclabila 100% iar bucuria că ai ajuns în vârf se dubla, dacă priveai împrejur şi observai creasta munţilor Baiului şi în depărtare abruptul Bucegilor, Piatra Mare, Postăvarul. Iar despre traseul de coborâre, care te aducea înapoi în Zamora- Buşteni, nu pot avea decât cuvinte de laudă, poteci prin pădure cu rădăcini, rampe naturale, zone abrupte, curbe strânse, tot ce îţi poţi dori de la o coborâre. Experienţa de organizare a primei ediţii îi va ajuta pe organizatori să pregătească mai bine marcajul pentru anul viitor. Deoarece marcajele, dacă existau, în unele zone erau greu de observat. Câteva săgeţi desenate pe asfalt ar fi rezolvat problema şi ar fi dat concurenţilor siguranţa că merg în direcţia bună. Dar au fost şi plusuri la marcaj. În pădure, după ce coborai de pe platou, marcajul a fost impecabil” povesteşte Patricia la final de concurs.
„Urcarea frumoasă şi solicitantă, peisaje superbe însă coborârea putea fi mai bine preparată şi aici mă refer la partea de platou unde putea fi făcuta o mică cărăruie şi îndepărtate pietrele care fugeau pe sub biclă”, spune Laura Gaiu locul 6 la feminin. „Din punctul meu de vedere traseul nu se adresa amatorilor ci oamenilor cu o pregătire peste medie, coborârea dificilă mai ales pădurea. Făcubil tot drumul dar trebuie să existe diferenţe între un traseu strict pentru amatori şi cel pentru cei foarte bine antrenaţi. Per total frumos”.
„Se vorbea mult despre priveliştea frumoasă ce ne aştepta pe creasta Baiului încă dinaintea startului, iar eu una nu am fost dezamăgită de imaginile de acolo”, povesteşte Adriela Morar, locul 2 la feminin. „Sunt convinsă că dacă nu pentru toţi concurenţii atunci pentru mulţi dintre noi peisajul a fost un aspect motivaţional. Urcarea nu a fost grea însă a fost susţinută şi e nevoie de ceva ambiţie, răbdare şi un strop de motivaţie să ‘dovedeşti’ 13 km de urcare continuă. Cum eu sunt foarte temătoare când vine vorba de coborâri, nu pot spune că eram maxim de fericită că urmează doar coborâre, însă pentru că a fost bine marcat, pentru că traseul a avut porţiuni tehnice, porţiuni de viteză, creastă, pădure, forestier, asfalt, pot spune la final că mi-a plăcut foarte mult coborârea”, încheie Adriela la final de maraton.
„Ştiam că va fi o urcare destul de grea, aşa că la start m-am poziţionat mai în spate să nu încurc pe nimeni şi să merg în ritmul meu” mărturiseşte Octavian Cazacu locul 39 masculin. „M-am simţit foarte bine pe urcarea prin pădure pe la umbră până la primul punct de alimentare, după care m-a cam topit soarele cumulat cu urcarea spre vârf. Priveliştea în schimb anula toate deficienţele mele fizice din acel moment. A fost prima oara pentru mine în munţii Baiului, cu sau fără bicicletă şi cu siguranţă voi reveni. Coborârea ce a urmat a fost plină de surprize, dâmburi de pământ, pietre instabile, hău stânga dreapta, poteca prin pădure, drum forestier, cu şi fără bălţi, pe scurt a fost o coborâre minunată” încheie Octavian promiţând că doreşte să mai repete această experienţă şi la ediţia următoare.
„Mi-a plăcut atât de mult încât nici nu concep să nu devină o tradiţie” spune Iulian Ene locul 29 la masculin. „Cel mai mult am fost încântat de decor, de atmosferă. Şi am fost foarte mulţumit de organizare, mai ales că nu a existat prea mult timp la dispoziţie pentru aceasta. Însă cu multă voinţă, s-a reuşit ceva frumos. Pe viitor aş dori realizarea de categorii pe vârste, sex şi nivel de pregătire. Adică, cu siguranţă, categorie separata pentru elită. De asemenea, ar fi interesantă şi o variantă de traseu pentru Family” mărturiseşte Iulian care ar fi terminat pe o poziţie mult mai bună în clasament dacă misiunea lui nu ar fi fost şi să umple cardul cu poze din aparatul foto.
La prima ediţie a maratonului mtb Buşteni Epic s-au organizat doar două categorii de concurs, masculin şi feminin. La masculin victorios a fost Roşioru Daniel cu timpul de o oră şi 27 minute, care a luat startul direct din gara Buşteni întrucât, întârziat fiind la start, a trebuit să plece direct pe traseu. Locul doi a fost ocupat de Ianos Andrei, iar locul 3 de Andrei Motoroi. Iniţial câştigător a fost Silviu Manea, dar acesta a fost descalificat întrucât a scurtat traseul.
La feminin locul întâi l-a ocupat Patricia Plumbotă cu timpul de două ore şi 13 minute, urmată de Adriela Morar pe locul 2 şi Diana Stoica pe 3.
Ne-a plăcut la Buşteni Epic 2015 şi le urăm organizatorilor viaţă lungă. Întrucât cunosc bine zona ei au promis că pentru ediţiile următoare vor diversifica traseul şi vor adăuga distanţe noi de concurs pentru a-l face potrivit pentru mai multă lume.
