Un tragic eveniment s-a petrecut de curând la Galați, când un băiețel de 9 ani și-a pierdut viața deoarece ghidonul i-a intrat în gât. Evenimentul a fost mediatizat însă fără a fi furnizate mai multe informații despre cauzele reale ale accidentului. Cauza însă era simplă: ghidonul nu mai avea manșoane și nici dopurile de ghidon aferente, ceea ce l-a transformat într-o armă letală. Din păcate acesta nu este primul caz de acest gen, poți găsi numeroase relatări pe internet despre astfel de accidente, cu urmări tragice sau cu daune ireversibile.
Ce se întâmplă de fapt în lipsa dopurilor de ghidon?
Faptul că acestea sunt construite din plastic (de regulă de calitate mai slabă) sau pe ghidon sunt montate manșoane construite dintr-o bucată (cu un capăt care acoperă lateralele ghidonului), duce fie la deteriorarea dopului care într-un final cade din locul său, fie la migrarea manșonului către interiorul ghidonului. Majoritatea oamenilor (și a copiilor în general) își lasă bicicleta pe jos pe unde apucă, iar capătul ghidonului este cel care atinge mereu asfaltul (sau solul). În acest fel, marginea își schimbă forma în timp, se șlefuiește și se ascute precum o lamă, devenind ulterior o armă potențial letală. Și chiar și fără a fi prea ascuțit, au existat destule cazuri când un ghidon a reușit să perforeze un mușchi, pieptul sau după cum s-a putut vedea, chiar gâtul. Depinde de dinamica accidentului.
Este motivul pentru care dopurile de ghidon sunt aboslut obligatorii în cadrul competițiilor. Nu sunt sigur însă câți dintre organizatori și verifică dacă acestea sunt în regulă ori ba.
Ce este de făcut?
În cazul părinților aceștia au obligativitatea să verifice starea acestor dopuri sau a manșoanelor. Poate fi o chestiune de rutină, realizată din timp în timp, care durează 15 secunde. Dacă ceva apare deteriorat, trebuie înlocuit imediat.
De asemenea, părinții sunt obligați să știe ce face copilul lor cu bicicleta. Se dă la vale? Sare pe rampe? Nu toate bicicletele, mai ales cele ieftine, sunt concepute pentru astfel de activități, iar în timp componentele cedează. Să nu uităm de cazul băiețelului căruia i s-a rupt pipa, sfârșind tragic prin Crângași după ce a sărit o bordură. În cazul bicicletelor ieftine, componente precum pipa, ghidonul, angrenajul, furca și chiar cadrul se pot rupe în condiții de exploatare improprie. Unele chiar foarte repede, deoarece calitatea acestor componente este foarte slabă și nu au fost niciodată concepute pentru mai mult decât o plimbare în parc. În schimb, văd mereu foarte mulți copii care se dau pe biciclete aproape deteriorate și o fac cu viteză, sărind diferite obstacole.
Tot în aria înconștienței i-aș putea încadra și pe părinții care-și lasă copii să iasă cu pedale din care a mai rămas doar axul (cele din plastic se sparg de regulă repede), acesta putând de asemenea să penetreze orice parte a corpului, chiar mai repede decât un ghidon.
Apoi: anvelopele mai au crampoane care să poată oferi un mini de aderență? Bicicleta are frâne? Cât de capabile sunt frânele acelea? În fotografia de mai sus se poate lesne observa că acele frâne de tip clește sunt ca și inexistente, fiind un model care nu oferă niciun fel de performanță reală. Dacă în fața celui mic apare o mașină, cum va opri bicicleta?
Oricare ar fi situația, părintele este responsabil să verifice starea tehnică a bicicletei și să acționeze în consecință! Și da, o bicicletă bună și sigură nu este o bicicletă ieftină! Dar fie o exploatezi corepunzător, folosind-o doar pentru plimbări, fie cumperi una mai robustă dacă cel mic se dă mai extrem.
Mulți din păcate nu cunosc aceste aspecte și nici măcar nu și-ar putea imagina vreodată ce s-ar putea întâmpla. Ceea ce înseamnă că celor care știu despre ce este vorba le revine sarcina de a-i informa pe prietenii lor cu copii despre aceste lucruri, poate la o discuție amicală sau poate ca un sfat bun, chiar după citirea acestui articol. În orice caz, dacă aveți posibilitatea, faceți asta și ați putea salva niște vieți sau niște copii de la accidentări neplăcute.
