Acum citesti
Cum a fost la Prima Evadare din 2015

Marius Petrache a fost personajul principal al zilei de astăzi, la Prima Evadare, căci a trecut primul linia de finish după 55 de kilometri.

DSCF2854
Agitație, ca la Prima Evadare. Pot spune că-mi place la nebunie această poză, iar în general, nu sunt un fotograf bun.

Lupta a fost aprigă, ca în fiecare an de altfel, însă anul acesta ne-a reamintit de edițiile anterioare, scăldate în noroaie. Alex Stancu, sosit pe locul 2, ne-a declarat că prima parte a traseului nu a pus mari probleme, însă lupta a început odată cu noroaiele din păduri, aflate în a doua jumătate a traseului. O luptă destul de strânsă care s-a dus până aproape în ultimii doi kilometri când s-au făcut cărțile, iar podiumului a prins contur: Petrache, Stancu (ambii de la BikeXpert Racing) și Răzvan Jugănaru (Giant România). Marii absenți ai ediției de anul acesta au fost Lucian Logigan și de asemenea, Tudor Oprea.

DSCF2817
E clar unde este făcută, nu-i așa?
DSCF2863
Susținători, entuziaști, pasionați, mame și copii, toți scandând: bine, bravooo, hai!

DSCF2871

Prima jumătate a traseului a fost dominată de Ștefan Morcov, pe o bicicletă de ciclocros, o alegere înțeleaptă pentru asemenea condiții de traseu. Însă acesta a fost prins și depășit după Palatul Ghica, ajungând în final pe locul 15, la general. Vorbind de bicicletă, Arpad Kelemen s-a numărat de asemenea printre cei inspirați: a optat pentru 29er-ul său, însă echipat cu roți de ciclocros, o variantă la fel de bună. Din păcate, acesta a trebuit să se oprească pe traseu pentru a rezolva o pană de cauciuc, ajungând într-un final pe locul 17.

DSCF2914
Plutonul se apropie serios de Ștefan Morcov.

DSCF2954

Ca de obicei, părerile despre competiție au fost împărțite. Concurenții de la elite nu s-au plâns în mod special de probleme organizatorice, însă cei care au avansat mai greu pe traseu au avut câte ceva de comentat. Cursa aceasta se desfășoară deja de ceva timp și nu cred că mai există persoane care să nu știe starea traseului după ploile de primăvară. Dar legenda spune că există concurenți care au luat startul în 2012 și nu au ajuns nici măcar acum.

DSCF3269
De admirat: cu lanțul rupt, alergând spre finish.
DSCF3110
O pană? O nimica toată. Cursa continuă.
DSCF3609
Sânge și noroi. Și mult efort.
DSCF3607
Ăăăă, care ziceai că-i schimbătorul de foi?

Spre final însă am văzut cele mai dramatice imagini: lanțuri rupte, roți îndoite, schimbătoare rupte, pene de cauciuc și mulți concurenți complet epuizați. Dar acestea dau farmecul cursei și sunt nelipsite, an de an. Până la urmă, satisfacția pe care o vedeai pe fețele celor care încheiau competiția, erau un garant al faptului că și-au atins scopul.

DSCF3572
Viața e mai simplă în doi. Și mai distractivă.
DSCF3564
În sfârșit, liniște pe final…
DSCF3002
…dar nu înainte de a mai urca o poză de acțiune.
DSCF3095
Decizii, decizii…
DSCF3524
Cops got guns kids, so watch out!

DSCF3430

Pe scurt, am văzut o nouă Primă Evadare așa cum o știm din totdeauna, cu multă lume la start, cu noroi și cu public care să-și susțină favoriții. Ah, și bineînțeles cu un elicopter pentru filmări spectaculoase, cel care ne place în mod special și care dă o notă specială acestui concurs. La urma urmei, de câte ori ai ocazia să fii filmat pe bicicletă de sus de tot?

Dragoș Mitroi
Snagov, Ilfov

DSCF2984
Iar de final, o poză cu cei trei luptători de astăzi. Alex Stancu în față, de nerecunoscut din cauza noroiului care i-a schimbat fizionomia, urmărit de Marius Petrache, iar Răzvan Jugănaru în spate, după copaci la o distanță „sigură” de cei doi.

 

Vezi Comentarii (20)
  • Este al treilea an consecutiv in care ma prezint la prima evadare. Am fost total dezamagit de acest an. Prima evadare nu se poate lauda cu organizarea acestui concurs atata timp cat concurentii au impins circa 1 ora bicicletele prin padure.
    Elicopterul (unul singur) a fost prezent doar pentru elita, nu a fost dedicat pentru marea majoritatii a participantilor.
    Foarte putini fotografi pe traseu (nu stiu unde erau cei 60 mentionati).
    Dragilor, am auzit foarte multa lume spunand ca NU vor mai participa. Eu ma aflu printre ei.

  • Tot al treilea an si eu.
    A fost mai greu decat 2013 si 2014 la un loc. Noroiul m-a epuizat total iar ultimii 15-20km au fost un calvar fizic si psihic. Din prostie nu am mancat la ultimul punct de alimentare si a contat enorm pentru mine. Aveam noroi peste tot. Hainele de concurs le am clatit de 3x pana sa le bag in masina de spalat. Bicicleta nu avea lacas fara noroi. Dar …NU regret ca am participat. La anul voi fi la start !

  • E de asteptat ca de la o editie la alta sa fie mai mult noroi. Ganditi-va la tonele alea de noroi pe care le luam dupa noi. Nu le duce nimeni inapoi in padure, rezultand, desigur, gropi mai adanci. Care gropi, nicio sansa sa le gasesti secate anul viitor. 😉

  • Concurentii de la elite nu s-au plans de probleme organizatorice pentru ca au fost in fata si nu au avut de a face cu asa multe.
    – family trebuiau sa plece in spatele plutonului, insa au fost foarte foarte multi de family care s-au bagat in fata. Parca se faceau penalizari sau chiar descalificari daca nu se respecta regulamentul…
    – la finish probabil elite au mancat paste, cum s-a zis, nu orez ca la praznic
    – la punctele de alimentarea elite au avut bidoane de apa, sa poata bea din mers, fara sa reduca viteza. Se pare ca bidoanele s-au terminat si am primit pahare de plastic, care se indoiau cand sa le iei in mana, plus ca de la denivelari jumatate din apa era pe jos
    – spalarea bicicletelor? Am stat 2 ore la coada degeaba, ba nu era apa, ba pleaca ultimul autocar

    Noroiul a fost mult, dar nu are treaba cu organizarea. Insa cei din fata nu s-au plans de el pentru ca au putut merge pe bicicleta si nu au trebuit sa stea dupa altii care mergeau pe langa. Daca erai putin mai in spate la start nu aveai nicio sansa sa mergi decat pe langa bicicleta.

  • Dupa cum spunea si lapusneanu: „Nu de noroi ma tem ci de framantarea lui sub picioarele si rotile amatorilor de mocirla – iar combinatia cu iarba si crengi uscate- il face chirpici!”

  • E prima oara cand particip la „Prima evadare”. Am auzit ca va fi noroi, dar nu m-am asteptat sa fie atat de mult. In zonele in care se mergea pe bicicleta, depaseam destul de multi concurenti, dar in momentul in care trebuia sa merg pe jos, eram depasit deoarece imi aluncau adidasii ingrozitor de tare.
    Sa speram ca la anul va fi mai bine, si mai multe locuri la spalat bicicleta.

  • Anul asta m-am incumetat si eu sa particip cu o bicla de ciclocross. A fost cea mai proasta decizie; nu ma asteptam sa fie atat de proasta organizarea. Nici pe mine nu o sa ma mai vada cineva de la Prima Evadare inscriindu-ma la concurs vreodata. Sa gaseasca alti fraieri.

  • Dupa experienta din 2011 anul asta m-am abtinut :). Pe cat este de frumos cand este uscat pe atat este de urat este cand ploua cam asta pot spune despre acest concurs dupa 4 participari….si asta este parerea unui om care vine sa se distreze si sa se simta bine si nu ma refer la cei care isi platesc facturile si se duc la megaimaj pe banii castigati din ciclism.

  • Organizarea ok, n-am stat sa spal bicicleta, n-am stat dupa autobuz ca sa ma duca acasa prin urmare nu m-am lovit de astfel de probleme. Elicopterul l-am vazut, fotografi am vazut, cine a facut recunoastere stia la cat noroi sa se astepte, pe traseu s-au facut carari de ocolire peste tot pe unde s-a putut, la finish punct de alimentare bine aprovizionat, atmosfera foarte frumoasa si la start si la finish. Din pacate defrisarile de pe traseu si interventiile cu masinile grele prin padure fac ca peisajul sa fie de la an la an mai dezolant.

    Un lucru se poate imbunatati, prelucrarea pozelor printr-o aplicatie care pe baza numarului de concurs sa gaseasca cat mai multe poze pentru un concurent. Este imposibil sa treci prin mii (zeci de mii) de poze ca sa gasesti 2-3 poze in final.

  • Al treilea an si pt mine 🙂 am iesit pe 1076 la general cu 4 ore 52min – pot spune ca sunt multumit la cat de putin apuc sa pedalez.

    Ma asteptam sa fie noroi, ma asteptam sa fie cel putin la fel de rau ca anul trecut, dar cu toate astea m-a surprins noroiul din prima parte (pana la camp). M-am suprins si eu pe mine ca pe multe portiuni cu noroi am reusit sa pedalez, m-am bagat si prin apa, am prins si gropi mari in unele balti… Mi-am dat seama ca si dupa ce au trecut cei cam o mie de ciclisti se putea pedala prin majoritatea zonelor, asta daca te tineau picioarele. Pe mine nu m-au tinut atat de mult, asa ca am mers si pe langa.
    Experienta cu noroiul de anul trecut si cauciucuri mai bune (si mai mici) cu siguranta m-a ajutat mult si nu mi s-a mai incarcat nici bicicleta asa mult cu noroi (am ajuns cu ea la finish cu mai putin noroi fata de anul trecut) 🙂 Din fericire fata de anul trecut nu am prins ambuteiaje si cozi prin zonele cu noroi sau la trecerea peste podul de la sosea, asta nu stiu de ce. 🙂 Unde am mers pe langa nici nu as fi putut depasi din cauza oboselii sau a carceilor.
    Marele dezavantaj, al meu, a fost sa prind cateva crampe sau carcei foarte nasoli de vreo 3-4 ori, care m-au incetinit destul de mult. Lucru rezolvat pana la urma cu geluri si lichide!
    Organziarea mi s-a parut foarte bine pusa la punct, nu mi-am dat seama daca a fost mai bine sau mai prost ca anul trecut dar se vede ca si-au dorit sa o faca mai bine.
    La finish am prins paste, reci, dar au intrat foarte bine 🙂 N-am stat la coada la spalat, nu avea rost. Am spalat-o la spalatorie auto cand am ajuns in oras!
    Am observat pe traseu zonele in care organizatorii au muncit pentru a face traseul mai bun si mai comod. Cu ocazia asta le multumesc!
    Am vazut mai putuni fotografi pe drum fata de anul trecut, dar cu toate astea am gasit mai multe poze cu mine fata de anul trecut.

    Dupa concurs, mi-am dat seama ca cei care au mai fost sau au fost pt prima data si care nu au stat acasa sa faca documentare cu editiile anterioare si cu vremea si conditiile de drum au fost foarte dezamagiti de traseu si se asteptau la altceva. Aici intr-adevar poate ar fi trebuit scris, mentionat, anuntat ca pentru cei de la 500 in spate va fi mult mai greu si se va merge prin noroaie mari pe langa bicicleta. Asta e o problema pt oamenii care au putina experienta si poate organizarea ar trebui sa se gandeasca mai mult la ei!

    Concluzie:
    Am observat ca multi, foarte multi care „fug” pe asflat sau drum uscat si cand dau de padure se pierd (cum a fost prima intrare in padure). Multi nu stiu sa mearga prin noroi si multi nu vor sa se murdareasca…
    De organizare pesonal nu am ce sa reprosez!
    Dupa 2 editii am fost mai pregatit fizic si mental iar asta m-a ajutat la final sa fiu mai intreg, mai putin obosit si cu rezultate mai bune, avand in vedere conditiile.
    Cu toate astea, sper din tot sufletul inca o editie ca in 2013 🙂 sa vad cat pot duce pe uscat!
    De abia astept anul viitor! 🙂

  • Pentru mine e a 3-a participare (2013, 2014, 2015) si bineinteles cea mai „mocirloasa” dintre ele. Am venit pregatit pentru asta, stiam ce ma asteapta mai mult din experienta anilor trecuti, asa ca am venit pregatit de „scandal”, bicicleta sotiei, renuntat la SPD-uri, la cauciucuri desi stiam ce imi trebuie m-am zgarcit sa gasesc 2 SH-uri de noroi si am regretat (cu chiu cu vai am imprumutat un Pyton pe fata iar pe spate am ramas cu Kenda Small8-ul dar spre final a devenit un patinaj artistic).
    Organizarea din punctul meu de vedere a fost foarte buna, banuiesc ca este foarte greu sa organizezi ceva de o asemenea amploare. Asa cum a zis cineva parca s-ar fi impus inca un punct de realimentare spre final.
    Acum observatiile mele legate de eveniment in sine. Am urmarit cu ceva interes toate postarile organizatorilor inainte de cursa legate de situatia traseului prin paduri, poze puse sau intrebari/raspunsuri pe acesta tema. Silenzio stampa cum s-ar zice :). Poze doar cu zone uscate, podete frumoase, raspunsuri evazive ale organizatorilor cand erau intrebati cum e traseul si desi nu pot verifica afirmatiile unora de mai sus cum ca s-ar fi sters comentarii, parca dubios de putine (spre deloc) raspunsuri ale altora pe pagina lor.
    Din aceasta atitudine eu inteleg ca organizatorii au ascuns deliberat aceste informatii pentru a avea cat mai multi participanti la start. Prima Evadare a devenit o afacere in primul rand, din punctul meu de vedere.
    Ca e bine, ca e rau asta, nu comentez, nici nu stiu. Doar ca s-ar putea sa nu fie o strategie buna pe termen lung, ma gandesc ca multi din cei care n-au stiut la ce sa se astepte (din lipsa de experienta, din proasta sau insuficienta informare) si nu le-a facut placere cursa sigur nu vor vrea sa participe in viitor si probabil isi vor impartasii experienta in cercurile lor. Pe de alta parte, exista sansa ca si unii care s-ar fi speriat daca stiau dinainte si n-ar mai fi participat, sa le fi placut experienta si s-o repete pe viitor… 🙂

  • O editie frumoasa as putea spune. Eu unul am avut o pregatire fizica slaba dar un pic mai buna ca anul trecut si ceva tehnica pe namol asa ca am fost avantajat, ciclabil era aproape 99% cu exceptia catorva pante/santuri in care iti trebuia multa echilibristica. E adevarat ce-i 99% presupuneau sa nu ai drumul blocat de cei ce merg pe jos (de multe ori n-am inteles de ce) si sa ai si destul antrenament, deoarece namolul devine obositor.
    Fata de anul trecut am scos cu 10 minute mai mult dar m-am clasat cu 250 locuri mai jos.
    De remarcat:
    – multa lume venita la plimbare, cu care in mod normal nu am nimic, dar ii incurcau in mod voit sau nu si pe ceilalti si din pacate ajungeau sa-i si demoralizeze (valabil si pentru primii 500 dar in special mai prin coada)
    – multi teribilisti care n-au pic de tehnica si nici macar nu stiu sa-i respecte pe ceilalati (dar aici nu cred ca putem da vina pe organizatori, ci pe noi ca natie)
    – multi in primii 3-500 mergeau pe jos in Baneasa (wtf)
    – multa lume are impresia ca venit la un concurs de sosea (vezi filmuletele de pe facebook ale lui Mindruta in care se plangea mai rau ca o bocitoare comparativ cu http://www.biciclistul.ro/2015/05/12/prima-evadare-si-ultima/)
    – multi demoralizati de noroi, e nasol, e urat, am patit si eu asta anul trecut la recunoastere, dar mai depinde si de perspectiva, daca incerci sa transformi totul intr-o distractie devine chiar frumos. Plus ca noroiul se parcurgea mult mai bine pe bicicleta decat pe langa (lucru pe care mi l-am dovedit si anul trecut si anul acesta). Personal am intrat intr-o mocirla mai rea decat in orice padure pana in palatul Ghica in momentul in care am avut un excess de zel si am zis ca pe camp e noroiul mai mic decat pe drum 😀
    – organizarea privita mai din coada clasamentului lasa putin mai mult de dorit, dar cel mai probabil ca nu se asteaptau sa dureze atat de mult cursa, cine a fost si in 2011 poate confirma cum a fost comparativ.
    – podetul de pe rau amplasat cam aiurea, era cel mai bun loc de a traversa rauletul pe bicicleta (vroiam sa mai curat namolol acumulat, vezi mai sus 😀 )
    – pastele au fost naspa rau (cel putin cele cu pui), n-am incercat orezul dar parea mai bun :D, asa ca nu mai bociti dupa ele.
    – la categoria famile 4-8 ani!!!!! primul rezultat a fost dupa 6:25 ore si sunt convins ca o faceau si mai devreme daca nu ii aveau pe altii pe traseu in fata

  • Fata de anul trecut au fost cateva puncte mai slabe:
    – pastele nu s-au putut manca, degeaba era portia mai mare
    – anul trecut a fost un furtun langa toaleta unde te puteai curata superficical, acum doar in lac
    – spalarea bicicletelor a durat foarte mult. Am terminat pe locul 600 dar a durat atat de mult coada ca intre timp au plecat cei de la masaj. Cozile s-au transformat in gramezi.

    In rest organizarea a fost buna

  • De vreo 3 ani imi doresc sa ajung la Prima Evadare si din diferite motive nu am facut-o..anul acesta am reusit , tocmai in cea mai grea editie din cate au fost (asa am inteles de la diferiti participanti). A fost o lupta cu mine insumi , in special dupa 30 km , eu fiind la a 3-a iesire cu bicla din an…practic n-am avut antrenament deloc. La inscriere am estimat ca voi termina in 3-4 ore….aici e singura mea dezamagire , timpul meu a fost 4.22.17…dar in acelasi timp vazand unde m-am clasat sunt bucuros de rezultat. Una peste alta , am constatat ca imi trebuie alta bicla , alte pneuri si ceva antrenament strict pe domeniu…sunt bucuros ca am intrat in contact numai cu oameni minunati , de la concurenti pana la organizatori…imi pare rau de timpul pierdut la spalatul bicicletei (2h) , timp in care mi-as fi dorit sa mai casc gura pe acolo…Multumesc organizatorilor si tuturor concurentilor fara de care nu ar fi avut farmec…Cu siguranta ati castigat un fan al evenimentului. Cu stima si deosebit respect pentru efortul depus de toata lumea! Cata.

  • Observ din comentarii multa lume suparata pe organizare, dar tin sa spun ca de la prima editie si pana acum (a7a editie de concurs) treburile s-au schimbat in bine din toate punctele de vedere. Niciodata nu o sa poti sai multumesti pe toti. Cu cat mai multi, cu atat mai multe pretentii. In orice caz, a fost frumos. Ne vedem la anul!

  • Pentru mine a fost Prima Evadare, nu am reusit sa evadez primul dar mi-am castigat categoria de varsta si am reusit un loc 8 la general. Traseul a fost ok as spune, dificultatea lui e dat de balti si de noroi, pana la urma un rider de mtb intr-o competitie de munte are mai multe obstacole decat cateva balti. M-am numarat printre neinspirati, am alegat cu 2,7 bar in roti (strict din greseala) si asta m-a facut sa pierd grupul fruntas dupa palatul ghica, am cazut de trei ori in 500 de metri. Ma asteptam sa se alerge mai tare pana acolo. oricum, cei de la bikexpert au controlat cursa si felicitari lor pentru strategia care a dat rezultate. Mi-a placut traseul, la un moment dat am uitat ca sunt in vecinatatea capitalei. E clar, la anu’ revin si o sa scot un rezultat mai bun, promit;)

  • Am asteptat un an cu nerabdare editia de anul asta. Anul trecut m-am trezit prea tarziu, si n-am putut participa. A fost insa o mare dezamagire, si asta datorita numai mie. Se numeste lipsa se experienta! Am constatat ca la timpul catastrofal care l-am scos au contribuit un cumul de factori neluati in calcul. In urma antrenamentelor facute pe traseu tinteam la un timp de 3:30 si am facut aproape 6 ore! De ce? Pai le-am luat pe rand: 1-Nu ma asteptam ca padurea sa arate in halul ala! asta m-a demoralizat. 2-Mi-am luat cauciucuri noi cramponate, n-am apucat sa merg cu ele decat o ora prin parc, eram foarte entuziasmat de atenuarea denivelarilor,,parca eram pe perna de aer..am mers cu ele prea moi si am tras de ele ca de un cal mort. Se lipeau de noroiul clisos de parca mergeam pe lipici. 3- Atitudine de domnisoara! ma feream de balti, sa nu ma umplu prea tare de noroi, si cautam zonele mai tari. Eroare! noroiul tare se lipea de roti si din 20 in 20 de metri a trebuit sa ma opresc sa scobesc cu un bat noroiul de pe furci pentru ca nu se mai invarteau rotile. M-am extenuat efectiv impingand o bicicleta cu rotile blocate de noroi. Cand am prins figura cu luatul prin baltoace eram deja terminat fizic. Daca lasam cauciucurile vechi intermediare si mai subtiri care le aveam, probabil era mai bine. Au fost avantajati cei cu cauciucuri subtiri de ciclocros, care au carat mai putin noroi pe ele, aderenta nemaicontand prea tare pe un teren in care kilometri intregi abia te puteai tine pe picioare!
    A fost prima participare, dar cu siguranta nu ultima! La anul cu alta abordare vreau sa-mi dovedesc mie ca nu sunt chiar asa terminat cum o sugereaza timpul scos acum!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

fifteen + eight =