Acum citesti
Cum a fost la prima ediție a Cupei Naționale de Downhill, Cheile Grădiștei

Am așteptat de mult ziua în care să pot scrie aceste rânduri, ziua când pentru prima dată am un sentiment că lucrurile încep să intre pe făgașul normal. Anunțam cu ceva timp în urmă faptul că vom avea o Cupă Națională, atât de Downhill, cât și de Enduro, sub egida Federației Române de Ciclism, o veste care a creat grupuri de dezbatere pe această temă, cu păreri pro și contra, un fapt absolut normal pentru un eveniment care urmează să modifice regulile jocului. De ce avem nevoie de o Cupă Națională sub egida Federației am tot discutat, de aceea n-o să vin cu prea multe lămuriri, însă vă voi spune doar atât: pentru progres și pentru că aparent, este unica variantă prin care acest sport o poate lua în direcția corectă.

Fotografii: Irina Tarantoc.

DSCF8673
Ready to race.
DSCF8674
Andi verifică bicicleta lui Vereștiuc.
DSCF8675
Urcarea spre punctul de start.
DSCF8676
Căbănuța de la start, construit într-un timp record.

Prima etapă s-a desfășurat la Cheile Grădiștei, pe un traseu care nu-mi era deloc străin, însă care a suferit modificări importante. Cuvântul cheie a fost din punctul meu de vedere siguranță și cel mai mult am apreciat lățirea acestuia, refacerea contrapantelor și nu în ultimul rând, un element care mă scotea din sărite, extragerea pietrelor care se aflau în pământul afânat. Desigur, de data aceasta nu a mai putut fi vorba de pământ afânat căci traseul a fost ud și chiar în aceste condiții, prima parte a acestuia a oferit suficientă aderență pentru viteze mai mari. Am parcurs prima dată traseul în prima parte a zilei de joi, când aderență era bună și chiar a doua parte a traseului era decentă. După ploaie însă lucrurile s-au schimbat, iar în ziua de concurs a devenit chiar dificil. Nu că ar fi fost un traseu simplu, însă noroiul a reușit să scoată ce-i mai bun din rideri. Un lucru mi-a fost însă clar: fără anvelope de noroi, te descurcai foarte greu pe a doua parte a traseului.

DSCF8682
Startul văzut de pe traseu.
DSCF8696
Șerpăria, o porțiune perfect practicabilă…
DSCF8708
…cu pietre și rădăcini, la ordinea zilei.
DSCF8758
Petra Zăgrean pe wallride.
DSCF8813
Alexandru Lăzărescu la ieșirea de pe cea mai mare contrapantă a traseului.
DSCF8844
Mircică susținut așa cum se cuvine de Bogdan Saragea, venit cu o drujbă pentru spectacol și susținere. Fără lamă și fără lanț.
DSCF8881
Potecă pentru vizitatori. Așa da!
DSCF8934
Drop-ul care necesita ceva viteză.
DSCF8951
Și încă un drop, de pe piatra din dreapta.
DSCF9005
Singura zonă care mi s-a părut cu adevărat dificilă.
DSCF9015
Ești bine?
DSCF9074
Dar tu?
DSCF9126
Soarele ne-a acompaniat în ziua concursului. De treabă.
DSCF9148
Petru Vereștiuc (echipa Spokes) pare să-și fi ales bine liniile. Un meritat loc 5 la Elite.
DSCF9223
Kinda Geza, aproape fără excepție, în top 3.
DSCF9259
Hmmm… puțin off-camber, pământ umed și rădăcini. Alegerea liniei corecte este vitală.

Chiar și așa, Sebastian Grosu (Kronstadt Cycling) a reușit să obțină un timp de 3 minute și 28 de secunde, în condițiile în care cel mai slab timp a fost de peste 6 minute. Așadar, nu doar hardware-ul a contat, ci și experiența. Podiumul la Elite a fost completat de Andrei Sava și de nimeni altul decât Kinda Geza. De menționat este și prestația lui Petru Vereștiuc, care de curând a trecut de la hardtail la full-suspension, reușind astfel un onorabil loc 5. La fete ne-am putut bucura doar de prezența Petrei Zăgrean, care este nelipsită de la aceste evenimente, indiferent de condițiile de traseu. În ceea ce privește categoriile, pe lângă Juniori, Hardtail, Elite și Masters a existat și Open-ul, categorie în care au putut participa riderii nelicențiați. Cu toate acestea, a fost îmbucurător să vedem că peste 75% dintre participanți au decis să se licențieze, un pas important pentru scena locală.

DSCF9367
Partea a doua traseului, nu foarte prietenoasă în ziua concursului.
DSCF9411
Anvelopele de noroi au jucat un rol crucial.
DSCF9502
Emi, prin noroi, înainte de ultimele slalomuri.
DSCF9510
Florin Gheorghe a demonstrat că poate câștiga categoria Masters cu o bicicletă de enduro. Timpul său a fost de sub 4 minute.
DSCF9536
Slalomurile de pe ultima porțiune a traseului.

Părerile generale de după concurs au fost pozitive și fără nicio exagerare, cei de la ADMR chiar au depus eforturi supraomenești pentru ca acest concurs să aibă loc. De la mici detalii, precum harta traseelor tipărită sau poteca construită special pentru vizitatori și până la cele esențiale, precum shuttle-urile care urcau concurenții la punctul de start sau cronometrarea, concursul a fost unul reușit. Dacă mai punem în calcul că toate acestea au fost rezolvate în timp record, poți obține o imagine de ansamblu despre efortul depus de organizatori, aș spune o reală desfășurare de forțe cum rar mi-a fost dat să văd. De regulă, după fiecare concurs, obțin părerile de la concurenți, care imediat după ce termină tura finală vin cu impresii la cald. De data aceasta, cu mici precizări că traseul a fost dificil (lucru de altfel normal în această disciplină), nu am auzit comentarii negative. Totodată, riderii au salutat ideea unei Cupe Naționale desfășurate sub egida Federației, de altfel cei de aici confirmând prin prezența lor că aceasta ar trebui să fie direcția corectă.

DSCF9549
Full speed ahead.
DSCF9737
Bang! Oprire bruscă, chiar înainte de finish.
DSCF9754
Ultima coborâre a necesitat o atenție sporită, mai ales că aici au existat câteva accidentări.
DSCF9797
Sebi Grosu a stabilit cel mai bun timp, la 6 secunde față de următorul clasat, Andrei Sava.

DSCF9808 DSCF9819 DSCF9824 DSCF9825 DSCF9828 DSCF9829 DSCF9832 DSCF9852 DSCF9858Cursele de downhill rămân în continuare printre cele mai spectaculoase concursuri de gen din România, nivelul crescând simțitor în ultimii ani. În tot acest timp, am încercat să aduc cât mai multă lume pentru a vedea și a înțelege exact despre ce este vorba, pentru că așa cum de altfel știm deja, imaginile sau filmările nu au cum să redea niciodată spectaculozitatea unui traseu, viteza cu care este parcurs sau lungimea săriturilor. De aceea, nu voi ezita să vă invit și la următoarea etapă din Cupa Națională de Downhill, ce va avea loc la Vatra Dornei, în data de 1 și 2 iulie.

Până una-alta, am plecat de la Cheile Gărdiștei cu un mare zâmbet pe față, cu sentimentul că am luat parte la un concurs organizat la unnivel înalt, foarte optimist în ceea ce privește noua Cupă și ca de obicei, cu bucuria că am putut discuta din nou cu atât de multe lume minunată, implicată în acest sport.

Dragoș Mitroi
Cheile Grădiștei, România

Vezi Comentariu (1)
  • Nu stiu ce nivel a crescut, dar nivelul de dat in niciun caz. Maxim 10% din riderii prezenti la Cheile Gradistei intradevar s-au dat si s-a vazut o evolutie. Restul de 90% s-au tinut doar de ghidon si au sperat sa ajunga cu bine pana jos.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

2 × four =