Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie,…
Nu ştiu câţi ciclişti au această problemă, dar eu şi mulţi alţi cunoscuţi o avem. Ne place mult cursiera, să facem ture pe dealuri, prin zone minunate, cât mai puţin umblate, cu căţărări prin livezi şi vii, printre păşuni cu iarbă verde şi pline de flori. Toate acestea fac o zi minunată de pedalat! Dar lucrurile nu sunt aşa de simple….
Nouă ne place să mergem sportiv, să ne şi antrenăm, să mergem în pluton, la trenă, eficient. Aşa că ne dorim să facem turele astea cu cursiera, nu ne punem problema să mergem nici cu MTB-ul pe care îl păstrăm pentru munţi şi poteci tehnice, nici cu biciclete de cicloturism, care nu sunt optimizate pentru viteză şi eficienţă.
Până acum nimic deosebit, dar cursiera te limitează la drumuri asfaltate, de preferat de calitate foarte bună, iar acestea de multe ori nu există peste tot. De foarte multe ori un plan de tură este stricat de o bucată de 5-10 km de drum neasfaltat care, dacă l-am putea parcurge, am închide o super buclă. Dar cu cursiera e greu: trebuie mers încet, riscul de pană, tăiere a cauciucului sau snakebite este enorm. Nu mai zic dacă pe un drum de pământ vine ploaia, roţile se vor bloca imediat în frânele înguste de cursieră. O bicicletă care să ne permită să facem o astfel de tură fără probleme ar fi de vis.
Iată doar câteva exemple din zona Prahova pe unde mai mergem noi:
– drumul din Câmpina în Şotrile şi spre Nistoreşti
– drumul dintre Comarnic şi Bezdead
– drumul dintre Tătaru şi Mizil
– pasul Zagon înspre Întorsura Buzăului
şi multe alte exemple cu care orice ciclist ar putea să umple o pagină lejer. Toate acestea sunt prea mult pentru o simplă cursieră iar parcurgerea lor astfel este un stres continuu şi o treabă incomodă.
Până acum exista versiunea bicicletelor de ciclocros, dar acestea sunt proiectate cu alt scop. Geometria este gândită pentru curse scurte şi intense, cu succesiuni rapide de viraje şi pante, invers de ce e necesar la o tură lungă unde nu ai nevoie de o bicicletă agilă ci de una stabilă.
Astfel, în ultimii 2-3, marii producători au început să scoată pe piaţă biciclete de şosea special proiectate pentru a putea fi folosite pe orice drumuri şi chiar în afara acestora, dar fără a afecta foarte mult performanţele de bază pe şosea. Evident, nu au cum să aibă aceleaşi performanţe cu o cursieră clasică, dar pe un traseu cu drum prost, cu gropi, cu porţiuni pavate, pietruite sau neasfaltate este clar că performanţele per total vor fi mai bune pentru noua generaţie de cursiere all-road.
Modificările de bază sunt simple: suspensie faţă şi spate (fie din flexia cadrului, fie cu amortizor), roţi cu anvelope mai late şi frâne pe disc. Una dintre cele mai spectaculoase şi radicale modele apărute vine, bineînţeles, de la Cannondale şi se numeşte SLATE, iar acum avem preţuri şi configuraţii finale ale acesteia.
SLATE vine cu o echipare surpinzătoare: versiunea de bază, colorată kaki, vine cu transmisie Shimano 105, dar şi cu furcă de carbon Lefty Oliver cu o cursă de 30 mm şi cu roţi 650b (adică de 27.5) cu anvelope de 42 mm care, se pare, formează o roată cu acelaşi diametru cu una normală echipată cu anvelope 700x23c.
În mod evident, suspensia este deranjantă pe asfalt, aşa că furca se blochează complet.
Cadrul este de aluminiu şi vine cu monobloc BB30a, cu o furcă spate flexibilă, prinderi pentru etrieri de frână tip flat-mount şi tijă de şa de 27,2 mm pentru confort. Chainstay-ul păstrează aceiaşi lungime ca şi la modelele de şosea, dar distanţa dintre axul pedalier şi axul roţii faţă este un pic mărită pentru o mai bună stabilitate în afara asfaltului. Cadrul este compatibil şi transmisiile electronice şi are rutare internă a cablurilor. Dacă pe faţă se foloseşte butucul specific pentru Lefty, pe spate cadrul foloseşte butuci de tip 142×12 mm cu thru-axle pentru o stabilitate mărită.
Pe lângă versiunea de bază, oferită la un preţ de 3550 euro, de culoare kaki şi echipată cu transmisie 105, angrenaj Cannondale Si cu foi FSA 52/36 şi frâne hidraulice Shimano cu discuri de 160/140 mm, mai există încă două modele.
Pentru 3980 euro este disponibilă o versiune echipată cu transmisie Ultegra şi angrenaj Cannondale Hollowgram Si cu foi SpiderRing, culoarea fiind gri cu portocaliu şi logo-uri argintii.
Modelul de top costă 4260 euro şi este disponibilă cu transmisie 1×11 SRAM CX1 cu foaie de 44 şi pinioane 11-42, frâne hidraulice SRAM Force CX1 şi vopsea neagră cu detalii roşii.
În final, un nou film cu prezentarea acestei biciclete surprinzătoare, cea mai bună alegere pentru o tură 80% asfalt şi 20% off-road, cum ar fi o urcare la cabana Omu cu întoarcere pe la Padina 🙂
Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie, dar s-a apucat serios de mountain bike şi de participarea la concursuri în 2006, iar de cursieră în 2010. Când nu pedalează, aleargă pe poteci de munte, iar iarna practică schi-alpinism. Iubeşte potecile de MTB din Carpaţi şi şoselele şerpuitoare ale Alpilor. Zona sa preferată de MTB este Bran-Moieciu.