Cum descrii în câteva fraze un weekend perfect? Da, cam greu de descris, așa mă gândeam și eu, dar o să încerc să sintetizez totul într-o singură propoziție: un weekend perfect este acela pe care-l petreci alături de oameni faini, pedalând pe trasee care te lasă cu gura căscată. Exact asta s-a întâmplat la Cheile Grădiștei, la a 7a prezentare pe care importatorul Merida în România, BikeFun, o organizează în România.
Pentru a face lucrurile mai interesante, cei de la Merida i-au invitat pe Csaba Röszler, R&D la Merida și pe Reynaldo Ilagan, Product Manager în cadrul aceleiași companii, doi tineri care fac o treabă cât se poate de bună și de serioasă. Fac parte din noul val de rideri care chiar se dau și pe care Merida îi angajează ca să construiască produse relevante pentru piață. De fapt, lucrurile s-au îndreptat atât de mult la Merida, încât toți cei din departamente sunt foști sau actuali rideri profesioniști.
Iar unul din produsele construite de ei și de care sunt foarte mândri, este noul full-suspension One-Sixty, despre care vă voi povesti în cele ce urmează. Totodată, am avut ocazia să punem mâna și pe noul 29er One-Twenty, cu cadru din carbon, dar și pe noul hardtail 27plus BigTrail, pe care am avut ocazia să-l încerc pentru foarte scurt timp la prezentarea celor de la Merida din Germania, în primăvară. Acum însă, am avut suficient timp, pe parcursul a 4 zile, să mă conving de calitățile acestor biciclete. Nu în ultimul rând, țin să menționez că am încercat și noul e-bike eOne-Twenty, un full-suspension 27plus foarte capabil, echipat cu noul motor superb de la Shimano, E8000.
Revenind la noul One-Sixty, trebuie să remarc faptul că este un pas uriaș înainte față de modelul inițial, care pierduse și cursa în categoria 27.5 când a fost lansat. Partea bună este că vorbim despre cu totul altă bicicletă, însă partea rea este că va costa mai mult decât generația anterioră. Cel puțin pe moment, căci va fi disponibilă pentru anul viitor doar în versiunea cu triunghiul posterior din carbon, cea construită complet din aluminiu urmând a fi lansată pentru 2018. Prima tură am dat-o singur, pe traseul de downhill de la Cheile Grădiștei, evident fiind cel mai aproape și cel mai accesibil, cu o urcare de doar 5 km și vreo 300 și ceva de metri diferență de nivel. După ce am ajuns jos, auzul a început să-mi revină și am realizat că pe traseu, parcă am plutit dintr-un viraj în altul. N-am tras încă nicio concluzie, așa că l-am luat pe Arpad Kelemen cu mine, să îmi confirme că nu exagerez. Imediat ce am mai dat o coborâre a fost de acord: bicicleta asta chiar știe să coboare și o face în stil mare. Cursa de 160mm a cadrului este progresivă, iar împreună cu o furcă Yari de 170mm, lucrurile au fost perfecte. Am avut la dispoziție două prototipuri, foarte aproapiate de producția de serie, cu mici modificări estetice ce ar urma să fie ușor diferite în versiunea finală.
Cei de la Merida n-au pus neapărat accent pe o greutate foarte mică a cadrului, acesta cântărind 2.5 kg, dar vine cu un chainstay scurt, de 430mm și cu un reach de 445mm, care permite instalarea unei pipe mai scurte. Headtube-ul este amplasat la 65.3 grade, așadar te poți arunca fără griji de pe cele mai înalte pietroaie. Pentru a face față cu brio unor eventuale accidente, triunghiul posterior al cadrului este construit dintr-un mix de carbon și rășină, crescând astfel rezistența cu până la 40% față de carbonul obișnuit. Bine de știut! Partea din spate este construită din aluminiu din raționamente de economie: este mai ieftin, mai ușor de produs și bineînțeles, mai rezistent la lovituri. Suspensia cu un singur pivot găzduiește un amortizor de tip floating și nu orice amortizor ci noul Rock Shox Super Deluxe, despre care pot spune că este unul dintre amortizoarele care a reușit să mă impresioneze foarte mult, dintre toate cele încercate în ultimii ani. Încă un semn că Rock Shox se află pe un trend superascendent. Cu toate că aș putea să povestesc până mâine despre această bicicletă, voi lua decizia să trec mai departe.
O bicicletă de asemenea potentă, dar nu la fel de potentă precum One-Sixty, este noua One-Twenty cu cadru din carbon (triunghiul posterior). Cu suspensii de 120mm și o transmisie 1×12, această bicicletă a urcat fără probleme în Șaua Strunga, cu mențiunea că rezervele pentru coborâre nu au fost foarte mari, însă suficiente. Pe porțiunile de coborâre cu viraje foarte strânse nu s-a dovedit a fi nici foarte fâșneață, însă asta se întâmplă când treci de la roți de 27.5 inch la cele de 29. În orice caz, bicicleta este rezonabil de ușoară pentru tehnologia pe care o înglobează, dovedindu-se un partener de nădejde pe un traseu de all-mountain ceva mai dificil.
Nu în ultimul rând trebuie să vă povestesc cât de mult m-am distrat pe noul hardtail BigTrail, unul cu roți în formatul 27plus. Este bicicleta care mi-a amintit clar de perioada adolescenței când tot ceea ce știam era doar hardtail-ul agil și tocmai din acest considerent am ajuns să-l îndrăgesc destul de repede. M-am acomodat imediat pe bicicletă, iar coborârile pe traseul de downhill de la Cheile Grădiștei au fost o adevărată plăcere, fără să-mi dea emoții, chiar și cu furca de 130mm. Anvelopele cu o lățime de 2.8 inch oferă o stabilitate incredibil de mare, lucru pe care l-am tot pomenit în decursul timpului, de când am început să testez biciclete din această nouă specie.
Așadar, când optezi pentru aceste roți nu ai nevoie de un full-suspension, ceea ce se traduce prin bani mai puțini cheltuiți pe bicicletă și desigur, mentenanță mai puțină. Bicicleta este foarte agilă, ia virajele incredibil de repede, iar roțile sunt cele responsabile pentru situațiile în care lucrurile scapă de sub control, căci te vor scoate la liman cu puțin efort. După două zile de călărit această bicicletă, încă am rămas cu un mare semn de întrebare: dacă ar fi să aleg mâine una dintre ele, care va fi, BigTrail sau One-Sixty?
În ceea ce privește partea de business a celor de la BikeFun în România, aceștia au raportat un trend pozitiv, cu o valoare medie mai mare a unei biciclete vândute decât în 2015. Un lucru îmbucurător, semn că piața se maturizează. Desigur, în calea unor vânzări mai bune stau în continuare bicicletele furate, care au acaparat o bună parte din piață și în priviința cărora încă nu se face nimic. De asemenea, importatorul Merida în România își pune speranțele și în viitoarele vânzări de e-bike-uri, care deja în Europa reprezintă mai mult de 50% din venitul generat din vânzările de biciclete. Desigur, este o chestiune de timp, căci lucrurile pe hârtie sună bine, însă realitatea din piața românească ne arată că mai avem de așteptat un pic până ce economia va deveni mai performantă, iar oamenii vor avea salarii din care să-și permită să achiziționeze astfel de biciclete. În acest moment, se vând biciclete electrice de peste 2.000 de euro în România, însă cifrele, cel puțin comparat cu nivelul european, sunt nesemnificative. Un lucru care aparent se va schimba în viitorul aproapiat.
Dragoș Mitroi
Cheile Grădiștei, Jud. Brașov
