Vladislav Pusnei, din Republica Moldova: turul României pe două roți

Salut tuturor!

            Sunt Vlad și am să va povestesc despre o aventura a verii lui 2014. Împreuna cu un prieten, Emil, am transformat un vis comun în realitate. Este vorba despre turul României pe biciclete. Totul a pornit încă din vara anului trecut, când după încheierea turului Moldovei, am vrut amândoi să-l facem și pe cel al Romaniei. Am ales Romania pentru ca e o țara foarte frumoasa, foarte mare și pe lângă toate avem atât de multe în comun cu aceasta țara minunată.

Deci timp de un an am stat aproape în fiecare zi cu ochii pe 999.md. De aici am luat o super bicicleta la un super preț, la fel și gențile, și restul. Pentru ca Romania are drumurile foarte bune am luat o cursiera și am pus pe ea genți pe fata și spate. De acasă am luat vreo 15 kg de macaroane, 3 kg de fructe uscate, haine de schimb, cortul, sacul de dormit și chei pentru deservirea tehnica a bicicletei. Sumate împreuna erau 35kg, pe fata aveam vreo 10 kg iar pe spate aproape de 25 kg. În prima zi era foarte greu sa pornesc din loc bicicleta, însă o data pornita era foarte ușor de manevrat. Și uite așa am pornit. Încă de la inceput am luat un carnet pentru a nota fiecare zi a călătoriei, așa ca o să transcriu imediat din carnet, succint, întreaga desfășurare a călătoriei. Să începem.

Zi 1.

Am pornit la 22:00 din Chisinau cu autobuzul către Lipcani pentru a trece a doua zi vama. La 04:00 am ajuns în oraș, am deschis cortul unde am mâncat și ne-am culcat.

Zi 2.

Am trecut vama fără nici un fel de probleme. Ne-am sunat părinții, ne-am luat rămas bun de la Prut și am pornit. În aceasta zi ne-am luat un numar de telefon, ca sa mai ținem legătura cu ai nostri. Am mers repede, o mulțime de dealuri am rupt în doua. Seara nu puteam găsi un loc pentru a face baie. Așa ca ne-am scaldat într-un lacusor milit dintr-un sat. Seara un om care era la cireada după vaca, ne-o lăsat sa dormim la el în curte. Tot el ne-a oferit un chec foarte gustos, iar vecinul lui împreuna cu cele 3 fiice ale lui ne-or invitat în casa și ne-au oferit un bors cu carne de purcel foarte gustos. Ne-am culcat satui și convinsi de faptul ca ne așteaptă un drum la fel de plăcut ca și cel din prima zi.

Zi 3.

Dimineața am fost din nou serviti cu un mic dejun delicios de același vecin. Tot el ne-a oferit niște gustari sa avem la drum, iar altul ne-a dat câte 10 lei de buzunar. Am pornit cu moral ridicat către Putna. Am trecut prin Botosani, Suceava. Vintul l-am avut în spate, iar viteza medie depasea 25 km/h. Mânăstirea Putna e foarte frumoasa, iar istoria ei este și mai frumoasa. Seara incepuse sa ploua încet, am mers pe malul unui râu de munte, la o margine de sat. Am pus cortul, am făcut baie în riu, am mâncat și la somn.

Zi 4.

După ce am mâncat bine am pornit către Salina Cacica. Am trecut pe la chilia lui Danil Sihastru. Astăzi am avut de ridicat dealuri lungi și de infruntat vintul, care ne batea în fata. Am fost un pic demoralizati de frigul și umezeala din noapte precedenta. Am vizitat o casa muzeu bucovineana foarte frumoasa. Puțin după 17:00 am ajuns la Cacica. Salina însă era deschisă până la 17:00. deci a trebuit sa inoptam aici. Seara am făcut baie la o piscina.

Zi 5.

Ne-am trezit pe la 08:00, am mâncat și am mers la Salina Cacica. Un tunel adinc la peste 70m adincime în pământ, cu caverne enorme. Am găsit o intrare interzisă care era deschisă. Nu și pentru noi. Am luat lanternele și ne-am băgat nasu pe unde nu trebuia. Acolo în întuneric am descoperit niște sali extraordinar de mari. După Salina am mers către Mânăstirea Sucevita. Din nou o mânăstire foarte frumoasa. Aici am cerut și am primit o masa. Satui, am pornit către Suceava. Aici am mers sa vedem Cetatea de Scaun a lui Stefan Cel Mare. Cetatea însă era în restaurare. Lingă cetate am vizitat muzeul Satului Bucovinean. Dacă decizi sa mergi în Suceava, nu ai voie sa eviti acest muzeu. Mie mi-a plăcut foarte mult. A urmat apoi Mânăstirea sf. Ioan cel Nou. Aici din nou ni s-a oferit o masa. Am vizitat și Mânăstirea fortificata Zamca. Finalul zilei l-am făcut lingă un lac de acumulare din apropierea lor. Falticeni. Aici am făcut o plimbare cu barca, pentru prima data în viața am vislit. Am avut o noapte groaznica, umezeala, frig, și latrat de câini continuu, toată noaptea.

Zi 6.

Dimineața a început devreme din cauza ploii care era deasupra noastră. La 08:00 eram călare pe biciclete porniți către Cetatea Neamt. Cetatea restaurata și amenajata frumos, ne-a creat entuziasm.  Apoi am vizitat casa lui Ion Creanga din Humulesti. După ea a urmat Mânăstirea Neamt. Aflata intre munți, cu peisaj frumos picturi rupestre. Am ales să ne încheiem ziua la Mânăstirea Varatec. Pentru prima data, de la începutul calatoriei am dormit într-un pat cu asternut curat și cald.

Zi 7.

După ce am mâncat tot ce ne-au dat maicile de la mânăstire, am pornit la drum. Cu moralul mai ridicat ca niciodata, am pornit către Cheile Bicazului. Un loc pe care de mult timp vroiam să-l văd. Relief fantastic. Urma prima noastră urcare pe munte cu bicicleta. Peste 20 de km de deal continuu pentru a urma apoi valea mare. În vale ne aștepta Gheorgheni, localitate foarte frumoasa. Mie defapt, mi-au plăcut toate localitatile din Transilvania. Noaptea am pus cortul în curtea unei case de cultura pe malul unui râuleț de munte cu apa limpede și rece ca gheața.

Zi 8.

A fost o noapte chinuitoare și foarte rece. Ne-am trezit pe la 7 și urmam calea către Salina Praid și Sovata. Salina e surprinzător de mare. În ea poți găsi Wifi, rețea telefonică, parcuri de distracție, sali pentru concerte, restaurante, bai, și chiar și o biserica. Aici la peste 40 metri de subsol, un restaurant ne-a ametit cu mirosul de bucate gatite, așa ca am luat o masa. O fost foarte gustos totul. După salina a urmat Sovata. O mulțime de lacuri în care te poți balaci numai dacă ai bani, pentru ca orice apa de acolo e privatizata. Iată ca am pornit către Sighisoara. Ploaia ne aștepta în oraș. Noi însă am inoptat la vreo 20 km de oraș la stâna unui locuitor.

Zi 9.

Novac. Ciinele ciobanesc care toată noaptea a latrat lingă cortul nostru. Am pornit  către Sighisoara, oraș medieval. În drumul către Sighisoara și după, am vizitat o mulțime de biserici fortificate. Am vizitat și cetatea Rupea. Seara am campat în curtea unei pensiuni. Tot aici am mâncat bine la restaurant.

Zi 10.

Suntem porniți către Brașov. Orașul e foarte frumos. După ce am vizitat centrul istoric al orașului, a început și o ploaie inceata care a durat până noaptea. Am pornit apoi sa căutam un magazin de unde trebuia sa luam câteva baloane de gaz. Aici însă nu am găsit, dar băiatul care vindea în magazin ne-a dat numărul de telefon al fratelui sau Mihai, din Sibiu. Urma să-l telefonam pe acesta, iar el să ni le dea atunci când ajungem în Sibiu. După orașul Brașov trebuia sa vizitam monumentul natural La 7 Scări. Așa ca am pornit către direcția lui. Aici am încurcat puțin drumul, însă am dat de o mânăstire ortodoxa pe stil vechi, ascunsă intre munți, unde am fost cazati și hrăniți gratuit. Părintele de la mânăstire ne-a recomandat ca atunci când mergem către Sibiu, sa intram pe la o alta mânăstire tot pe stil vechi. Ne-a zis ca vom fi și acolo primiti cu brațele deschise.

Zi 11.

Ziua a început devreme la 6. Am pornit la drum. Am avut toată ziua dureri de burta, m-am simțit tare prost. Dimineața era insorita, parea a fi foarte frumoasa ziua. Am vizitat Canionul La 7 Scări. După Canion a început ploaia. Am continuat așa prin ploaie până la Castelul Peles. Ne-am întors apoi în orașul Busteni, ca sa urcam până în Bucegi cu telecabina. Aici însă era cu plata, iar prețul era exagerat de mare pentru noi. Cu toate acestea, am încercat sa vorbesc cu patronul telecabinei. Și după vreo 10 minute de negocieri, după ce i-am povestit despre aventura noastră, ne-a lăsat sa urcam în munte numai dacă într-un viitor apropiat, când ma voi reîntoarce în Busteni, ii voi aduce un Coniac moldovenesc bun. Așa deci am urcat peste 1000 metri altitudine în câteva minute fără a da peste 200 lei romanesti. Acolo sus, unde am coborit din cabina, un peisaj foarte frumos ne-a intimpinat. Tot aici sus am găsit și temperaturi cu vreo 10 grade mai mici decât la poalele muntelui. Emil, ajuns acolo sus, parea ca nu mai vrea sa coboare nici o data din munte. Era prima data pe munte. Traia foarte intens clipa. Tot acolo sus am vizitat și Sfinxul din Bucegi și o data cu el și monumentele geologice Babele. Sunt pietre sculptate de vinturi și ploi de-a lungul timpului. După frumusetile de pe Bucegi, am coborit pe poteci abrupte vreo 2 km cu bicicletele când în spate, când alături. O mare parte din drumul de pe munte l-am făcut călare pe cursiera mea. Și cu toate ca nu mulți s-ar incumeta sa treacă pe acolo călare pe o bicicleta de DH sau Enduro, eu am trecut pe cursiera cu peste 20 kg de genți. La finalul potecii ne aștepta peștera Ialomita. Nu am vizitat-o pentru ca era în restaurare și amenajare. Seara am inoptat la mânăstirea Ialomita.

Zi 12.

O dimineața perfectă. Am pornit la drum. Am coborit Bucegii de data asta pe biciclete. Am pornit către Castelul Bran. În drum spre castel am vizitat Cetatea Risnov. Tot aici am prins și o cursa de mașini. La Risnov am vizitat și o peștera naturala. Ziua iar am fost plouati. Apoi am pornit la Bran. Aici după ce am vizitat castelul am pornit sa căutam un loc de cazare. Am încercat la o mânăstire din oraș, însă aici am fost refuzati. Mânăstirea fiind pe un virf de deal ascunsă undeva departe de oraș, am hotărât sa inoptam aici. Am deschis cortul, am gatit. Tot în acea seara am intilnit 2 perechi de tineri care mirați de aventura noastră ne-au oferit niște mâncare, biscuiți și o sticla de vin roșu Putna, scumpa. Am mâncat bine, am băut bine, am privit în jur cum se pierde soarele după crestele munților, apoi am mers în cort și am dormit linistiti.

Zi 13.

Am pornit către Fagaras. În aceasta zi am făcut peste 150 km. Am vizitat o moara de apa, o mânăstire rupestra și cetatea Fagarasului. În rest, am pedalat pentru a ajunge cât mai aproape de Sibiu. Seara am campat pe malul Oltului. La vreo 20 km de Sibiu.

Zi 14.

Duminică dimineața. Am pornit la Sibiu. O zi în care am mers împotriva voinței. Eram atât de indispusi și obosiți încât nu am putut observa frumusetile orașului Sibiu. La amiaza ieseam flămânzi din Sibiu. Așa ca am trecut pe la mânăstirea pe stil vechi de care ne zicea preotul din Brașov. Aici numai am pasit pragul portii, ca am și fost invitați la masa. După o masa plină de bunătăți am stat puțin și am povestit despre aventura noastră celor de la mânăstire, apoi am pornit către Cartisoara. Masa de la mânăstire ne-a dat aripi la amândoi.

Însă un pod de la vreo 30 km de Sibiu ni le-a luat înapoi. Aici pe pod am făcut un accident groaznic, care dacă s-ar fi petrecut în alte circumstanțe ar fi fost fatal. Deci, pedalam pedalam cu o viteza de peste 30 km/h, ma uitam în telefon, nu am observat ca drumul se ingusteaza la pod și am dat cu bicicleta într-un parapet de beton. Rezultatul a fost roata fata, împreuna cu furca rupte, cele doua foi de viteze desfigurate, barba mea taiata până la os și câteva zgirieturi pe brațul drept. Emil care venea la 20 cm în spatele meu nu a reușit sa oprească și a căzut și el. Din tot accidentul a suferit numai bicicleta mea, a lui a rămas întreaga.

Finalul după cum am zis mai sus ar fi putut fi tragic, din cauza mașinilor de tonaj care circulau cu mare viteza pe acea porțiune de drum. Toată ziua m-am gindit ca poate am pe cineva acolo sus, care m-a protejat. Atunci am început sa cred în ceva. După vreo 20 minute de stat pe pod în sânge, nici o mașină nu oprea să ne ajute în vreun fel. Așa ca am telefonat la urgența. Mi-am luat rapid actele banii ceva de îmbrăcat și am plecat în Sibiu cu urgența. Aici am primit asistenta medicala gratuita, am fost cusut cu 3 ate. După spital am mers sa caut mânăstirea la care mincasem la prinz, cu gindul sa inoptez la ei. Pe drum spre mânăstire am intrat prin Dechatlon pentru a ma interesa de prețul unei furci și roti noi. Aici am primit asistenta de la un consultant care s-a dovedit a fi Mihai. Fratele baiatului din Brașov. Acesta fiind mirat de coincidenta, m-a invitat la el acasă și mi-a promis ca ma ajuta a doua zi sa găsesc ce vaut la un preț redus. Intre timp Emil a coborit bicicletele sub pod, a deschis cortul și m-a așteptat până ma întorc. Când am ajuns acasă la Mihai am mâncat, am băut vreo 4 litri de bere, apoi mi-a făcut cunoștința cu tuica romaneasca. M-am îmbătat lulea și m-am culcat.

Zi 15.

M-am trezit cu mari dureri de cap, din cauza alcoolului desigur. Mihai mi-a dat un tricou de al lui a dat câteva telefoane, apoi a rugat-o pe prietena lui sa meargă să-mi arate de unde pot cumpăra tot de ce am nevoie. Mi-a mai dat și un pachet cu cașcaval și slanina afumata. Ne-am luat rămas bun după care prietena lui m-a dus pe la magazine, a plecat și ea și am rămas singur sa caut. Până la urma am găsit un importator de piese și biciclete second. De la el am găsit tot de ce aveam nevoie. Încă o coincidenta miraculoasa a fost ca fiul lui era în ziua precedenta la mansatire și ne invita la masa. Așa ca mi-a făcut o reducere foarte mare la piesele de care aveam nevoie. A ales piesele dintre cele mai bune  și mi le-a vândut la numai 100 lei romanesti. Am luat apoi trenul și am mers către podul unde s-a întâmplat nenorocirea. Aici ma aștepta Emil. Am instalat rapid totul la locul lui, am mâncat apoi ne-am culcat.

Zi 16.

M-am trezit la 6 și am fugit până într-un oraș vecin de unde am cumpărat un cauciuc nou, pentru ca cel de pe roata distrusa a avut de suferit și nu mai putea  fi utilizat. După asta am pornit către Transfagarasan pe la 9. Drumurile cam proaste, dealul lung, însă cu multă rabdare am ajuns și la Balea Cascada. Foarte frumos peisaj. Încă cu un pic de efort am urcat o serpentina frumoasa de munte și am ajuns la Balea Lac. Aici am cumpărat niște salam, am pus cortul și am gatit ceva. După care vine un tiganas să ne cera taxa pentru ca am pus cort pe proprietate privata. Deci am strâns cortul și ne-am mutat la câteva sute de metri unde l-am reinstalat și am petrecut întreaga noapte.

Zi 17.

Afost o noapte rece. Dimineața am mâncat salamul și am urcat pe crestele munților. Am urcat până la 2400 metri. Mai departe n-am mai mers. Peisaj foarte frumos pozele vorbesc de la sine. Am coborit apoi. Am incalecat pe biciclete și am pornit către Bucuresti. Am trecut la prinz pe la o mânăstire unde am fost hrăniți și ne-au dat și o bucata mare de cașcaval afumat. Am mers apoi pe malul Vidraului. Și am trecut pe barajul lacului. În dreapta ape intinse, în stinga prăpastie adinca. Fantastica priveliște. Seara am încercat să ne cazam la Mânăstirea Argesului însă am fost refuzati. Deci am campat în curtea unei pensiuni pe gratis. Aici patronul ne-a oferit o bere în dar, ne-a lăsat sa jucam tenis de masa și să facem baie intr-o piscina. A fost foarte frumoasa seara.

Zi 18.

A doua zi am pornit către Bucuresti. O zi aiurea, caniculara și cu vint în fata. Nu puteam ridica mai mult de 25 km/h. Seara iar am încercat să ne cazam la o mânăstire unde din nou am fost respinsi. Deci am pus cort la o benzinarie. Aici am făcut și dus. Toată noaptea am ascultat cum tipau niște betivani.

Zi 19.

Ajunsi în Bucuresti am vizitat palatul Cotroceni și Arcul de Triumf. Emil a avut probleme cu cauciucul, însă s-a rezolvat rapid totul. Am trecut pe la Dechatlon și am cumpărat încă niște butelii de gaz. Și iată așa am ieșit din capitala Romaniei. Am urmat calea către Calarasi. Pe drum am dat de o mânăstire. Era sf. Maria și am fost hrăniți gratuit. Am continuat apoi drumul nostru. La Luica am făcut popas, (dacă vizitati zona, va atentionez, ca sunt foarte mulți tigani aici. Toți care ne intilneau în drum ne ziceau sa nu cumva sa campam undeva pentru ca e foarte periculos, am putea sa nu ne mai trezim deloc). Aici am fost lăsați de proprietarul unui iaz sa campam peste noapte. Tot el ne-a servit cu 4 pesti prajiti, cu mamaliga și mojdei. Ne-a mai dat și niște copturi făcute de soția lui și un vin gustos. Ne-am culcat fericiți cu burtile pline.

Zi 20.

Noaptea pe la 2 m-am trezit pentru ca îmi era foarte rău. Am vomitat aproape tot ce mincasem seara. Nu-mi dau seama de ce. La 8 ne-am trezit, am băut o cafea am mâncat bine și am pornit mai departe. A urmat un drum lung și frumos de cimpie. Am trecut de Calarasi, am luat Bacul ca sa traversam Dunarea, apoi am făcut popas la Ostrov. După ce am mâncat bine am pornit către Mangalia. Am intilnit în drumul nostru o mânăstirea care ne-a lăsat sa dormim într-o camera gratuit. Aici am intilnit un ciclist francez cu care am împărțit camera.

Zi 21.

Dimineața de Duminică. Toată noaptea plouase. Bine ca am rămas aici la mânăstire. La mânăstire slujba, noi însă am pornit pe la 8. La vreo 20 km am dat de o alta mânăstire de maici la care după ce am cerut de mâncare am fost serviti cu vreo 3 kg de tiftelute din carne, cu 1 kg de urda, rosii, cartofi fierti, o plăcinta și încă alte bunătăți. Am mâncat bine, ce a mai rămas am pus în genți, am mulțumit frumos și am plecat. Toată ziua a burezat, asta însă nu ne-a oprit din drum. Eram convinsi sa ajungem în Mangalia sau chiar în Vama Veche. Însă o data ajunsi în Mangalia am căutat un locusor aproape de plaja, am instalat cortul așa pe ploaie, pe furtuna cum era, ne-am dezbrăcat și am sărit în sfârșit în apa Marii Negre. Era calda și spumoasa. Valurile bateau foarte puternic, așa ca nu am stat prea mult în apa. Ne-am clatit un pic, apoi fuga în cort la cald. Am mâncat un pic și la somn.

Zi 22.

O noapte umeda și friguroasa. Cu toate acestea, cerul senin și rasaritul soarelui din dimineața asta ne-a făcut sa uitam de noaptea precedenta. După ce am intilnit rasaritul pe nisipul cald al marii, am mers la cumpărături, am mâncat, ne-am odihnit am făcut plaja și desigur ne-am scaldat în apa marii. Vreo 2 ore de dimineața le-am consumat ca sa construim un castel de nisip, pe care tocmai seara l-a șters apa marii. Tot în ziua asta am cunoscut o familie foarte drăguța, cu care am impartasit povestea noastră. Tot ei ne-au făcut cunoștința cu Gabriel Vilcu. Un sportiv dedicat roman. Are 62 de ani, este surd și continua să facă mii de km pe bicicleta prin Romania și alte tari. El vine de peste 30 de ani la Mangalia în același loc, ca să facă plaja. Sta câte 2 sau 3 săptămâni și inoata în fiecare zi în larg. Chiar dacă este interzis, el o face pentru ca ii place. În acea zi valurile au omorât vreo 4 oameni pe plajele Romaniei, cu toate acestea împreuna cu Gabriel, m-am aventurat în valurile marii. Câte 1 sau 2 ore,  pur și simplu inaintezi departe de mal, apoi desigur ca trebuie sa te și întorci. Când a venit seara a venit proprietarul plajei și ne-a zis să ne luam cortul și să plecăm. Deci am strâns repede cortul și am campat la vreo 200 metri de locul precedent în niște tufari. Ne-am culcat bucurosi.

    Zi 23.

O dimineața la fel de frumoasa ca și precedenta. Ne-am trezit, am strâns cortul, ne-am întors în locul unde fusesem ziua precedenta, am instalat cortul, am gatit ceva sa mâncam, apoi am petrecut o noua zi frumoasa alături de prietenii noștri din ziua de ieri. Am avut aproape același program ca și ieri.

Doar ca seara eu am făcut o greșeala. Am plecat de pe plaja unde erau cu toții pentru a face o plimbare. Așa am dat de un teren de volei. Aici am jucat vreo 2 ceasuri volei. Seara când m-am întors am fost certat, pentru ca nu am anunțat ca mă duc undeva. Emil cu Gabriel și cu familia cu care ne facusem prieteni, ma cautau. Era ultima seara pe plaja. Așa ca am făcut poze, ne-am luat rămas bun am strâns cortul și am plecat din nou în alta parte de pe plaja ca sa punem cort.

  Zi 24.

După ce ne-am trezit, am mâncat. Am strâns cortul și ne-am dus în locul unde am stat și în zilele precedente pentru a ne vedea cu prietenii noștri. După ce ne-am luat rămas bun am pornit către Mamaia. La Mamaia nu mai aveai loc sa mergi. Plină plaja, pline terasele, plin orașul de oameni. Aici am mâncat am făcut o baie în apa sarata a marii apoi am pornit mai departe. Un sfat din partea mea: dacă ești decis sa mergi în Romania la mare, mergi în Mangalia sau și mai bine în Vama Veche. Aici ai mai multă intimitate. Am pornit către Galati. Am vizitat în drumul nostru cel mai vechi oraș din Romania. Orașul Histria. La început colonie grecească, apoi cetate Romana. Am mers mai departe apoi. Am ajuns la Mihai Viteazu. Aici am mâncat la o terasa. Tot aici am intilnit-o pe Sophie și pe Julien, doi francezi cu sacii în spate, care calatoreau. Erau porniți către Delta Dunarii. Am hotărât sa raminem în noaptea asta împreuna, mai ales pentru ca ei nu aveau cort, iar noi aveam unul în care încap 4 oameni. Până la urma am găsit o gospodărie agricola unde ne-au dat la dispoziție 2 camere. Gazda a fost foarte buna cu noi și ne-a oferit și câte ceva de mâncat. Am mai vorbit ce am mai vorbit intre noi turistii, apoi ne-am culcat. Eu pe jos, Julien pe jos, iar Emil împreuna cu Sophie pe un pat.

Zi 25.

Ne-am trezit odihniți, am mâncat și am pornit mai departe tocmai pe la 10. Mai era încă puțin și calcam pe tarim Basarabean, așa ca apasam în pedale cu toată puterea. A fost o zi caniculara. Foarte cald. Am trecut prin muntii Dimbovitei. Foarte frumoși muntii. Un peisaj de nedescris. Seara pe la 5 am ajuns la Dunare. Am urcat pe Bac și am intrat în orașul Galati. Mi-a plăcut foarte mult orașul. După ce am cumpărat suvenire și câte ceva cadouri pentru cei de acasă, am pornit către Giurgiulesti. La Giurgiulesti am trecut în vreo 10 minute vama. Aici ne laudau toți pentru ceea ce am făcut. Odata intrați în Moldova am dat de drumurile proaste, de camioanele și mașinile zgomotoase și poluante și nu în ultimul rind am dat de tineret, care aproape în fiecare sat ne-au intimpinat cu urlete. Sa fiu sincer m-a luat frica sa mai continui sa merg. Era seara peste ora 19, întuneric, mașinile zburau pe lingă noi chiar dacă drumurile sunt foarte proaste, și pe lingă toate și flăcăii satelor arătau ca suntem străini în satul lor. După ce am mâncat, am hotarit sa continuam drumul până în Leova, ca pe la 2 noaptea sa fim acasă. Însă pe la 10 ploaia ne-a dat peste cap toate planurile. Frumos a fost însă ca am asistat la fenomene frumoase ale naturii: trasnetul, fulgerul și vintul puternic. La fiecare 10 secunde se lumina noaptea. În felul asta am hotărât sa campam. Am pus cort la o benzinarie în satul Vadul lui Isac.

Zi 26.

O noapte aiurea am avut. A fost rece și umeda. După ce am mâncat, am pornit către casa. Au fost cei mai grei 120 km făcuți de mine vreodata. Temperatura joasa, vintul  puternic în fata și dorul de casa făceau sa para imposibila mica distanța. Cu toate acestea am reușit însa sa ajungem în Cahul, apoi Cantemir și în sfârșit Leova. Aici ne aștepta mama lui Emil. Am făcut un dus fierbinte, am micat ca nu ma puteam apleca, apoi seara m-am culcat.

Zi 27.

M-am trezit devreme. Eram la doar 35 km de locul natal, unde ma aștepta casa parinteasca. Am urcat călare pe cursiera mea și am dat cât de tare pot în pedale. Și în mai puțin de o oră am ajuns acasă. Am cuprins-o pe bunica, l-am salutat pe Grivei, m-am spălat, am mâncat și m-am întins în patul meu.

Așa s-a încheiat călătoria noastră. A fost greu, însă cu mult mai mult plăcut sa descopăr Romania pe doua roti.

Întreg albumul foto poate fi văzut pe această pagină.

Material scris de Vladislav Pusnei.