Acum citesti
Valeriu Catargiu, impresii după turul Mării Negre pe bicicletă

Valeriu Catargiu a fost destul de curajos încât să-și ducă la bun sfârșit un proiect ambițios: turul Mării Negre, pe bicicletă. Ideea în sine sună foarte palpitant, așadar am stat cu el de vorbă pentru a afla mai multe despre marea sa aventură din vara anului trecut.

1.Salut Valeriu! Cum de te-ai hotărât să pleci în această tură, cum ai planificat-o, de când și cine te-a însoțit?

Salut Dragoș și tuturor celor care urmăresc articolele de pe Freerider.ro.

O întrebare Dragoș, tu când mergi la mare nu-ți trezești familia măcar o singură dimineață ca să admirați răsăritul? Iar atunci când stai în frigul dimineții privind pe mare, nu te-ai întrebat oare ce e dincolo și care e viața vecinilor de dincolo de apă?

Totuși am început să vorbesc de acest vis prin vara lui 2012. Atunci am făcut cu câțiva prieteni un tur complet al județului Botoșani.

https://jurnaldemunte.blogspot.ro/2012/07/turul-judetului-botosani-premiera-din.html

Practic atunci am debutat în lumea minunată a cicloturismului. Tot în 2012 a fost cu mine în turul județului Botoșani și Dragoș Hrițuleac. El a făcut ulterior, în 2013 o tură din Anglia până la Botoșani alături de Tibi.

https://www.totb.ro/ride-for-life-ride-for-rivers/

Au mai trecut ceva ani, Dragoș prin Bristol, eu pe la Botoșani și ne-am regăsit în iarna anului 2016 unde am stat la un vin și am pus în discuție punerea în practică a visului meu mai vechi – ”Turul Mării Negre” Ideea a prins și a devenit dintr-o dată realizabilă! Concret am început mobilizarea la începutul verii lui 2017, așteptând parcă unul de la celălalt să facă următoarea mutare, eu în România și el în Marea Britanie. Ne-am ocupat cel mai mult de partea de autorizări și vize apoi pe partea de echipament. Dragoș Hrițuleac a ajuns în România cam cu 4 zile înainte de marea plecare. Ne-am revăzut prima dată total intâmplător la stomatologul care, curios, era comun. El își verifica dantura, eu scoteam măsele…

Cu o zi înainte de plecare ne-am adunat în curtea de la ActiveXplore la o ședință tehnică, apoi ne-am reunit forțele și am dat jos din bagaje multe elemente comune. Eram gata de drum!

2.Câți kilometri ați avut de parcurs și în câte zile ați parcurs distanța? Diferența de nivel ați calculat-o?

Planul inițial era să mergem door to door, dar drumul de la Botoșani la Tulcea nu prea avea legătura cu tura noastră în jurul mării. Nu dispuneam nici de timp. Am apelat la o companie de transport locală care ne-a lăsat la 12 km înainte de Galați în jurul orei 3 noaptea. Prima pedală s-a dat în satul Șendreni (jud. Galați) la ora 3 dimineața pe data de 3 septembrie. Apoi… au mai trecut 53 de zile până ce am pus mâna pe clanța ușii de la ActiveXplore, locul plecării. Total am parcurs pe bicicletă aproximativ 4.400 km pe două roti, cu o diferență de nivel de peste 45.000 m cumulată. Iar ca să ocolim zona frontului ucrainiano-rus din Donbas și nordul Crimeei am făcut un ocol de 2.600 km cu autobuze și trenuri timp de 5 zile, care pentru noi a însemnat cel mai neplăcut moment al acestei aventuri.

3.Ce biciclete ați folosit pentru tură?

Noi fiind cicliști pasionați dar caractere diferite am lăsat la latitudinea fiecăruia să aleagă cu ce vrea să meargă. Eu am ales o bicicletă simplă, confortabilă, produsă de un brand respectabil – Merida, anume modelul Merida Crossway 100, din  2014, cu cadrul de aluminiu, frâne pe disc și amortizor față pe arc. Ca modificări, am scos frânele hidraulice și am pus frâne mecanice pe disc Avid BB7, anvelopele le-am schimbat cu modelul Continental Contact Travel 622x35mm, am pus un portbagaj de aluminiu de la XLC, aripi de la Merida, pipă fixă, și coarne la ghidon. Șaua și tija de șa au fost și ele schimbate cu o tijă pe arc de la Promax plus o șa de la DDK. Bagajele au fost puse într-o remorcă 100% impermeabilă plus două coburi de la Topeak.

Dragoș a ales ceva din segmentul audax și lumea selectă a globetrotter-ilor, un model de bicicletă cu cadru din oțel premium – Fairdale, furcă de la Surley, roți custom făcute la cel mai bun spițier din Bristol, cu butuc față cu dinam integrat de la Schmidts care s-a dovedit o piesă esențială pentru încărcat telefoane, gps-uri și lumini.

4.Care a fost cel mai frumos loc de pe malul Mării Negre prin care ați trecut? Dar cel mai puțin frumos?

Unele locuri mă așteptam să fie frumoase, dar unele m-au luat cu totul prin surprindere! Crimeea e unul din acele locuri. Apoi foarte pitoresc și sălbatic e litoralui Turciei între Sile și Sinop.

Cel mai puțin frumos, eu îl asociez cu zone în care m-am simțit în pericol sau cele în care vremea a fost potrivnică. Urât e între Corbu și Petromidia, apoi intrarea în Burgas, neplăcut a fost și traversarea Novorossirsk-ului din Rusia.

5.Aventuri speciale? Pe unde și în ce context?

A fost periculos pe două roți prin Istanbul, care e un oraș uriaș, în care se conduce agresiv. De la intrare până la ieșirea din Istanbul am parcurs peste 80 de km, apoi m-am simțit foarte expus pe porțiunea de drum Kerch – Fedosia din Crimeea, unde noii ”locatari” au început în forță construcția de șosele modernizate, iar noi trebuia să supraviețuim pe o margine de drum distrusă și amenințați permanent de camioane de mare tonaj care goneau la centimetri de noi. La toate astea se adăuga un vânt din lateral care bătea în rafale. Reușeam cu greu să fiu previzibil în mișcări. După cum vezi am scăpat și de acolo.

Pentru a respecta planul inițial fără compromisuri ne-am asumat niște riscuri legate de traversarea unor zone nesigure (munții Rodopi – granița terestră cu Turcia, unde sunt fugari refugiați), unele zone de conflict înghețat (Abhazia și Transnistria) sau chiar în zone de conflict deschis (Crimeea sau Dombas). Am fost controlați de mai multe ori, am cautat permanent soluții pentru a ne respecta angajamentul și de a nu intra în conflict cu autoritățile sau cu patrulele de pe traseu.  De exemplu, am fost atât de hotărâți să mergem mai departe încât am fost nevoiți să campăm o noapte pe podul Inguri – granița nerecunoscută internațional dintre Georgia și Abhazia – ca să le demonstrăm determinarea noastră „omuleților verzi”. Am beneficiat de cel mai bine păzit camping din toată tura, erau cu ochii pe corturile noastre trei armate (ghiciți care erau toate…). Altă pățanie a fost la ieșirea din Transnistria unde am fost amendați pentru că am depășit perioada de tranzitare și ne-am buzunărit toate hainele și bagajele până am strâns o colecție de ruble, grivne, euro, ruble transnistrene și ceva lei românești. Și tot nu era de ajuns așa că am rămas datori unui vameș transnistrean cu suflet bun.

Aventurile noastre au fost postate în timp (aproape) real pe pagina de Facebook a turei TOBS 2017. Spun în timp aproape real deoarece accesul la internet a fost de multe ori o provocare.

6.Ați avut vreun sponsor pentru toată această plimbare?

Nici nu am căutat. Am folosit ca bază magazinul meu din Botoșani, ActiveXplore. Am avut acolo cam tot ceea ce aveam nevoie, mai ales un loc de start și sosire. Sponsorii sau mediatizarea, dacă ar fi fost,  ar fi pus pe umerii noștri o presiune de care nu aveam nevoie. Au fost momente în care am luat decizii cu o doză mare de risc sau momente în care am petrecut în tihnă prin orașele mari, Istanbul, Sinop, Trabzon, Soci, Anapa, Yalta, Odessa. Deciziile luate, bune sau proaste, au fost pura noastră intuiție sau experiență.

7.Este un tur pe care-l recomanzi și altora? Merită încercarea? Ce sfaturi le-ai oferi celor care și-ar dori să plece în această tură?

Da, recomand! Pe un spațiu relativ mic poți parcurge lumi foarte diferite. Litoralul Mării Negre e încă o zonă puțin cunoscută de turiștii români. Ai parte de un spațiu spectaculos cu plaje pustii sau piscuri solitare, o mare în perpetuă mișcare cu forme și nuanțe neașteptate, răsărituri apoi apusuri dramatice sau calme, un cer uriaș atât ziua dar mai ales noaptea deasupra cortului, apoi bogăția culturală și antropologică care poate reprezenta ea însăși motivul unei experiențe deosebite.

Nu renunțați la a învăța câteva cuvinte în turcă și alfabetul chirilic plus ceva mai multe cuvinte în rusă apoi nu renunțati la cort și echipamentul de camping, dar recomand expres renunțarea la primus și veselă. Prețurile sunt bune, iar mâncarea e delicioasă sau în cel mai rău caz exotică. De la zamele reci hidratante din Bulgaria, la șașlâc, donner kebab, legume pe grătar, ceaiul verde din Turcia, sau lipiile georgiene cu brânză, alături de un vin alb și rece georgian, apoi fresh-ul de rodii din Caucaz plus borcanele de compoturi și borșurile rusești și ucrainiene. Coniacul Kvint transnistrean sau minunata plăcintă cu bostan moldovenească plus vinurile de Purcari, toate au însemnat un adevărat regal gastronomic pe care nu-l uit cu siguranță. Probabil trei luni ar fi mai indicat pentru a sta, vedea și gusta mai mult.

Sfaturi strict tehnice (legate de bicicletă și echipament de cicloturism) urmează să fie postate pe canalul nostru de youtube Activ Explore

Mulțumiri pentru timpul acordat!

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

2 × 4 =