Peste tot auzim de diverse tipuri de curse de MTB, de la XCO la maraton, de la DH la Enduro dar şi tipuri mai puţin cunoscute cum ar fi XCE sau XCP. Vom încerca să explicăm ce înseamnă din punctul de vedere UCI (Uniunea Ciclistă Internaţională) fiecare tip de cursă.
Cele mai multe tipuri de curse sunt, bineînţeles, cele de Cross Country (XC). Astfel, avem următoarele tipuri principale:
XCO (Olympic Cross Country) – cursă cu startul în grup, pe un circuit închis special amenajat cu o lungime de 4-10 km şi cu o durată în general de până la 2 ore. Concurenţii parcurg un număr de ture, concursul se termină când primul concurent termină de parcurs traseul. Este cel mai popular format de cursă şi este prezent inclusiv în cadrul olimpiadei de vară.
XCM (Cross Country Marathon) – este o cursă cu startul în grup, pe o distanţă între 60 şi 160 km, care poate fi acoperită pe un traseu unic sau pe un circuit de maxim 3 ture. Este cea mai populară cursă practicată de cicliştii amatori. Este de remarcat faptul că dacă traseul este sub 60 km, un concurs este numit impropriu maraton.
XCC (Cross Country Short Circuit) – este o cursă pe un circuit scurt de maxim 2 km şi cu o durată mai mică de 60 de minute
XCE (Cross Country Eliminator) – cursă cu startul în blocuri de câte 4 sau 6 ciclişti, pe un traseu scurt, de maxim 1000 m, parcurs o singură dată. Cursa se desfăşoară în sistem de manşe cu calificare în etapa următoare. Traseul poate fi spectaculos, cu obstacole artificiale.
XCS (Cross Country Stage Race) – cursă ce are mai multe etape. Etapele pot fi de tip diferit, fiind permise orice fel de curse cu excepţia celei de XCE. Sunt specifice cursele de XCP şi XCT.
XCP (Point-to-point Cross Country) – este o cursă ce are startul şi finish-ul în două puncte diferite, cu start în grup, cu o lungime mai mică decât cea de maraton, fiind asimilată ca regulament cu cele de XCO
XCT (Cross Country Time Trial) – cursă de contratimp, aceasta nu se organizează separat ci doar în cadrul XCS
XCR (Cross Country Relay) – este o probă de ştafetă, desfăşurată între echipe ce conţin un junior, un U23, un concurent de la elite masculin şi unul de la elite feminin. Fiecare parcurge câte o tură pe un traseu de XCO. Ordinea de intrare a fiecăruia în concurs este decisă de strategie fiecărei echipe.
Pe partea de gravity, avem mai multe discipline:
Cea mai cunoscută este DH (Downhill), care poate fi de tipul DHI (cu start individual) sau DHM (cu start în grup). Cel mai popular format, întâlnit la Cupa Mondială şi la Campionatele Mondiale, este DHI, care se desfăşoară cu start individual pe un traseu în coborâre cu o lungime de maxim 3500 m şi o durată de parcurgere de maxim 5 minute. Ca o curiozitate, regulamentul UCI interzice echipamentul mulat pe corp de genul celui de XC şi folosirea camerelor video montate pe cască sau bicicletă.
4X (Four Cross) este o probă de coborâre ce se desfăşoară pe un traseu tehnic în coborâre în manşe de câte 4 concurenţi, cu o durată de maxim 60 de secunde.
Dual Slalom a fost o probă ce includea coborârea în paralel pe două trasee relativ identice a doi concurenţi, la ora actuală ea nu mai este descrisă de regulamentele UCI.
Enduro este cea mai populară probă de tip gravity pe MTB. Aceasta se desfăşoară pe un traseu lung care conţine zone de tranziţie (în general urcări) şi zone cronometrate (pe coborâre). Concurenţii trebuie să parcurgă tot traseul, dar vor fi cronometraţi doar pe bucăţile stabilite, pe care le vor parcurge cu start individual. Zonele de tranziţie pot conţine şi instalaţii de cablu. Este disciplina de MTB cu cea mai mare creştere în popularitate din ultimii ani.
Trial-ul este uneori considerat ca fiind o disciplină de MTB, dar aceasta este o disciplină separată, cu biciclete şi tehnici specifice. Trial-ul implică parcurgerea unui traseu cu obstacole de mari dimensiuni, prin sărituri şi treceri ce implică tehică şi echilibru. Probabil este asimilat de unii ca MTB deoarece se poate practica şi cu biciclete oarecum asemănătoare cu cele de munte. Conform UCI, este o disciplină complet separată.
DJ (Dirt Jumping) este o altă disciplină derivată din MTB, existând competiţii, dar nefiind organizate sub egida UCI. Ea se desfăşoară pe un track special cu rampe cu sărituri, în aer fiind executate şi trick-uri. Este o disciplină specifică sporturilor extreme. Asemănătoare ca traseu sunt şi concursurile de Pump Track.
24h MTB sunt curse de MTB ce se desfăşoară timp de 24 de ore pe un traseu de tip circuit, câştigător fiind cel ce reuşeşte parcurgerea unui număr cât mai mare de ture. Nici acestea nu sunt reglementate de UCI, dar sunt foarte populare, începând să capete avânt şi în România.
MTB-O (Mountain Bike Orienteering) sunt curse similare ca idee cu cele de orientare pedestră, ce implică parcurgerea unui traseu între nişte vize, găsite cu ajutorul indicaţiilor de azimut şi distanţă. Ele sunt organizate în general de federaţiile de orientare sportivă.
Mai multe informaţii concrete despre toate disciplinele oficiale puteţi găsi pe pagina UCI şi în regulamentul de desfăşurare.
