Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie,…
Dacă până nu demult mai toate bicicletele aveau braţele de angrenaj de 175 mm, 172.5 mm şi unele chiar de 170 mm, se pare că echipele de top au început să folosească din ce în ce mai des braţe mai scurte. Echipa Sky foloseşte deja de mai multă vreme angrenaje cu braţe mai mici de 170 mm, iar atunci când nişte profesionişti fac o astfel de alegere, ea trebuie luată în considerare.
În primul rând, angrenajele cu braţe scurte aduc un avantaj aerodinamic, acest lucru fiind destul de bine înţeles de specialişti. Braţele scurte fac ca picioarele să stea la un unghi mai relaxat faţă de corp, ceea ce face ca trunchiul să poată să stea mai aplecat. Acest lucru aduce în mod evident beneficii aerodinamice. Acest lucru nu produce efecte fiziologice negative la pedalat, este părerea mai multor specialişti. Muşchii trunchiului sunt mai relaxaţi şi permit o respiraţie mai uşoară, diafragma fiind mai puţin afectată. Spatele poate să stea mult mai jos.
Unele studii au arătat o scădere a tensiunii arteriale la cicliştii care folosesc braţe mai scurte de angrenaj, iar genunchii sunt şi ei mai protejaţi la cei cu probleme.
Pe partea de eficienţă la pedalare, un studiu destul de vechi din 2001 aduce nişte rezultate interesante. Mai mulţi ciclişti au fost puşi să se antreneze cu angrenaje cu braţe între 120 şi 220 mm, iar diferenţa maximă de putere a fost de doar patru procente. Dar totuşi, braţele mai scurte ajută la o performanţă mai bună?
Beneficiile unor braţe mai scurte se reflectă într-o cadenţă mărită care îmbunătăţeşte păstrarea cuplului la pedalat pe toată rotaţia, inclusiv în punctele moarte. La acelaşi raport de transmisie, pentru a păstra puterea la pedalare, cu cât scade lungimea braţelor va creşte cadenţa.
Braţele mai lungi ar putea aduce beneficii la contratimp, unde trebuie să fie susţinut efort puternic ridicat din şa pentru 1-2 minute, sau chiar pentru urcarea unui deal. Dar în afara contratimpului, se pare că braţele scurte sunt soluţia.
Articol cu informaţii preluate de pe www.cyclingweekly.co.uk
Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie, dar s-a apucat serios de mountain bike şi de participarea la concursuri în 2006, iar de cursieră în 2010. Când nu pedalează, aleargă pe poteci de munte, iar iarna practică schi-alpinism. Iubeşte potecile de MTB din Carpaţi şi şoselele şerpuitoare ale Alpilor. Zona sa preferată de MTB este Bran-Moieciu.