Scurt dar superb – Imprezzio Global MTB Marathon

Seria de evenimente Clujul Pedalează s-a remarcat în puţinii ani de când există cu nişte evenimente organizate impecabil. Echipa de organizare foarte pasionată şi formată din ciclişti cu vechime, sponsorii puternici şi generoşi şi susţinerea locală din partea autorităţilor sunt nişte ingrediente de bază care asigură succesul deplin. Nu mai punem la socoteală şi numărul mare a iubitorilor de MTB din zona aceea a ţării, mulţi şi foarte talentaţi, dar şi pe cei veniţi din străinătate.

Aflat la a doua ediţie, maratonul se desfăşoară în staţiunea turistică Băişoara, la nici o oră de mers cu maşina din Cluj. Ca şi celealalte două maratoane din campionatul Clujul Pedalează (Banca Transilvania MTB Marathon powered by Vodafone şi Cluj MTB Marathon), de anul acesta şi concursul de la Băişoara are şi o zi de trail-running. Pentru MTB au fost pregătite două trasee, unul de 21 km şi unul de 53 km.

Am participat ca de obicei la cursa lungă şi am avut ceva emoţii, bicicleta fiind echipată cu cauciucurile de uscat Vredestein Spotted Cat dintre care cel din spate era destul de uzat, dar canicula şi vremea impecabilă din ultima vreme m-a îndemnat să nu le schimb.

Ajuns duminică dimineaţa la ridicarea pachetelor, cel mai negru gând s-a îndeplinit: s-au adunat nori negrii şi a început ploaia torenţială. O rupere de nori care s-a oprit doar cu 20 de minute înainte de start. Am zis că tot e bine, că măcar avem şansa să apucăm traseul pe vreme bună până vine următoarea ploaie. Am coborât totuşi un pic presiunea în roţi până pe la 1.6 faţă de 1.8 cu cât merg eu de obicei.

Startul a fost direct în urcare, a traversat pârtia de schi şi a atacat apoi prin „învăluire” Vârful Buscat. Am fost suprins plăcut să văd că deşi era ud complet pe jos, nu duceam lipsă de aderenţă. Urcarea a avut bucăţi frumoase tehnice, din păcate datorită aglomeraţiei a trebuit să merg şi pe lângă o bucată.

Odată ajunşi în zona pârtiilor de schi de pe Buscat, a început o coborâre pe un drum de tractor plin de bolovani, faină de tot, cu zone abrupte, tot ce îţi poţi dori de la MTB. Apoi a urmat o zonă de urcări şi coborâri pe dealuri. Pe una din coborâri apare din spate Iorgo de la BikeXpert care forţează o trecere printr-o baltă unde toţi ne-am dat jos şi pică, după care rămâne în urmă. La final am aflat că… i s-a rupt cadrul de carbon de la bicicletă şi a venit cu el prins cu o atelă de lemn şi şoricei. Nasol moment!

Pe o urcare mai serioasă puţin pe dealuri însă, ce îmi era frică s-a întâmplat. O nouă rundă de torenţială, de data asta cu tunete, fulgere şi grindină. În multe zone curgea apa efectiv pe poteci. Impresionant, cauciucurile mele au făcut faţă fără probleme. Am pus pe mine foiţa de la 4Munţi şi i-am dat înainte. La un moment dat ne-am întâlnit cu nişte concurenţi clar mai slabi, am înţeles că după ce a început furtuna ultimii au fost redirecţionaţi să scurteze traseul.

A urmat o urcare pe un drum forestier cu panta cam de 7-8% pe care efectiv m-am simţit bine şi i-am dat viteză în foaie mare. Ploaia încetase, aşa că am strâns repede foiţa şi am băgat un gel, eram doar la km 20. Am ajuns iar în staţiune şi am continuat pe o altă potecă tehnică, foarte frumoasă, spre sosire de unde trebuia să intrăm într-o nouă buclă mai mare a traseului lung.

Din păcate, la linia de sosire am aflat că organizatorii au oprit concursul din motive de siguranţă, astfel că nu vom mai face restul de traseu, oprindu-ne şi noi după 25 km. Pe mine m-a cam dezavantajat partea asta, strategia mea fiind să trag tare în ultima parte a cursei, dacă ştiam puteam să merg mult mai tare până aici. Dar asta este, cu trăznetele nu te joci şi cred că a fost o decizie bună, aşa că m-am consolat cu mămăliga cu brânză de burduf şi jumări de la organizatori, stinsă cu Ciuc Radler şi RedBull de la masa de hidratare.

Totuşi, cu toate că lumea a făcut acelaşi traseu, organizatorii au considerat corect (şi e corect) să facă clasamentele tot pe două categorii de lungime, astfel că au fost premiaţi separat cei de la tura lungă şi scurtă. Datorită întregii situaţii complicate, inclusiv cu ultimii care nu au făcut nici măcar traseul de 25 km complet, rezultatele oficiale au apărut doar după 5 zile.

Astfel, am aflat că am ieşit pe locul 9 la categoria 30-39 de ani cu 1:45:52, dar ştiu că puteam măcar 10 minute mai bine dacă ştiam că se termină aici… Dar aşa e la MTB, suntem pe munte, în natură, în sălbăticie iar aici orice se poate întâmpla, face parte din farmecul acestui sport… Voi reveni cu cea mai mare plăcere la al treilea maraton, la Gilău, de data asta pe un traseu pe care îl ştiu foarte bine.