Weekend-ul trecut s-a organizat cu multe trâmbițe și fluiere cel mai inedit concurs de mtb din România. De ce spun inedit ? Pentru că e singurul care adună la start doar primii 150 cei mai buni cicliști din țară, adică cei care se claseaza în primii 30% la celelalte competiții de reper. Am putea spune că e un fel de campionat. Rareori se întâmplă ca toți participanții, de toate vârstele să concureze pe același traseu împreuna, de obicei fiind mai multe probe de distanțe.
Foto: Adrian Teașă
Pe lângă aceasta, este un concurs care se desfășoară pe nocturnă, tocmai la lumina lunii, așa cum îi spune și numele, și, mai mult, este organizat în colaborare cu unul din cele mai cunoscute mărci din lumea sporturilor, iar, dacă mai are vreun rost, spunem și că se desfășoară în cel mai important oraș din țară. Așadar, Redbull MoonTimeBike ne-a adunat sâmbătă seara, la ora 18:30 în frumosul parc al Tineretului, după o zi însorită care a spulberat toate fricile legate de noroi pe traseu.
Trebuie să îi adresez un mare „Mulțumesc!” lui Roșioru Daniel, care a făcut posibil ca eu să am cu ce bicicletă să particip la acest concurs, împrumutându-mi bicicleta sa de antrenament. Am fost bucuros că măcar am participat, având în vedere forma destul de slabă în care mă regăsesc perioada aceasta, consecință a unei pauze de o lună și a unei răceli. În același timp am fost impresionat să descopăr o coincidență în faptul că am participat cu o bicicletă de aceeași marcă pe care am scris-o în formularul de înscriere completat cu aproape o lună inainte. Pe atunci îmi doream să am un Cannondale F29, dar circumstanțele au făcut astfel încât să rămân fără bicicletă la acest concurs, iar salvarea să fie Dan cu un Canondale Lefty de 26.
Revenind, la ora 18:30 s-a dat drumul numărătoarei inverse, iar inevitabilul s-a produs: o cursă incitantă, cu un start exploziv, într-un pluton de 150 de oameni, în următoarele 30 de minute având să fie beznă, pe deasupra. Primele 2 ture s-au putut parcurge fără nevoia de far, însă apoi mi-am dat seama că micul meu far nu bate unde trebuie, din cauza numărului de concurs. Neavând de ales, l-am dat jos. Mulțumită făptului că era foarte mic, am ales să îl țin în gură tot timpul care a urmat, adică 4 ture.
Cert este că probabil am avut cel mai strălucitor zâmbet din tot Parcul Tineretului. Mi-am dat seama de acest fapt după ce zâmbeam la glumele de pe margine, de genul „Să nu strănuți că se ia lumina!”. De asemenea, m-a făcut să zâmbesc și mulțimea de spectatori care mă încurajau de pe margine, chiar dacă nu mă descurcam așa bine cum aș fi vrut. Oricum sunt optimist și sper că probabil voi apărea în următoarea reclamă Colgate.
După ce au început să apară primii concurenți, din spate din păcate și nu din față, încercând să le fac loc într-o zona îngustă, în urma unei alunecări m-am lovit cu genunchiul în furcă. Acest motiv m-a încetinit destul de mult apoi, cu vreo 4-5 minute pe tur estimez eu. Sunt bucuros și recunoscător că asta a fost tot, pe lângă câte s-au întâmplat în aceeași seară. Încă din primul tur am văzut trânte, oameni abandonând, iar după finish, unii dintre ei bandajați.
Am terminat concursul pe locul 46, un rezultat modest, dar rămân cu bucuria participării din nou la acest concurs deosebit de antrenant alături de top 150 cicliști. Am incheiat astfel, cu bine, al 20-lea concurs din acest an, un record aș putea spune. Felicitări tuturor care ați luat startul, sunteți cei mai buni! Însă cel mai bun dintre cei mai buni a fost Lucian Logigan care este și actualul campion național de XCO al României. Jos pălăria!
Material scris de către Sergiu Paraschivu, pe care îl puteți urmări și pe blogul personal.
Super ! Felicitari! Eu impreuna cu un grup de prieteni am fost sa va sustinem la urcarea mare si luminata, unde erau foarte multi spectatori. Chiar noi ti-am spus ca ai un zambet stralucitor. Cum ai putut sa respiri corect? Nu ai avut probleme din cauza ca nu puteai sa inghizi gura? Imi imaginez ca era foarte incomod… Ca biciclista amatoare mi-a placut sa imi aplaud colegii de pe margine, sa le vad bucuria pe chip la auzul diverselor incurajari care mai de care mai haioase 🙂 Inca o data felicitari pentru rezultat!
Felicitari!!!
Da, m-am bucurat sa va aud de pe margine :), Nu a fost chiar asa incomod pe cat pare, in afara de faptul ca a 2-a zi m-am trezit cu o febra musculara la mandibula si nu stiam de ce :)). Pe langa asta nici nu am fost la cel mai inalt nivel, astfel incat sa ma incurce asa tare, a fost mai mult un concurs de participare, de promenada.