Duminică 9 aprilie a avut loc prima etapă din seria de concursuri de șosea Road Grand Tour. Drumul Vinului este o cursă ce are loc în apropierea Ploieștiului și include cățărarea de la Crama Seciu. Pentru cei cu mai puțin antrenament este o cursă dificilă având în vedere că anul acesta tura scurtă a avut 62 km (2,5 tururi), iar tura lungă 110 km (4,5 tururi) cu o diferență de nivel pe tur de 260 metri. Redactorii noștri au fost prezenți la concurs pentru a acoperi complet evenimentul. Horațiu Câmpian a participat la tura lunga, iar Dan Mazilu la tura scurtă.
Crama Seciu nu este o urcare grea. Probabil nu e nici măcar în primele 10 urcări ca dificultate, pe o rază de 50 km în jur. Dar are un renume, la fel cum este Alpe d’Huez, dacă e permisă comparația. Și acolo în Franța în jurul ei, sunt multe urcări mult mai tari, care totuși nu au reușit să îi fure renumele. Așa și la Drumul Vinului, Crama Seciu rămâne o clasică, deși avem Malul Roșu, Marginea Pădurii, Valea Fiarelor, Cosminele, Muntele Verde, etc. la o aruncătură de băț. Astfel că o cursă ca Drumul Vinului trebuie să o includă.
Câștigătorul ediției 2017 a fost Daniel Crista. El a fost singurul care a terminat cei 110 km cu un timp sub trei ore. Pe locul doi s-a clasat Emil Dima și pe trei Marius Petrache. La tura scurtă cei mai bine clasați au fost Ciprian Jitaru, Adi Marcu locul doi și Rusu Mihail locul 3.
La tura lungă Horațiu Câmpian a avut de urcat Crama Seciu de 5 ori. „Cum spuneam, să urci Seciu nu e greu. Dar să urci Seciu de 5 ori după ce ai tras la maxim și între urcări e un efort considerabil”, spune el. „Cei 3-4 km practic de coborâre nu erau suficienți să lase mușchii să își revină prea mult înainte de a ataca din nou secțiunile de plat. Iar anul acesta am avut parte și de un vânt nebun din față, o luptă cel puțin la fel de dură ca cea cu pantele de peste 10% dinspre cramă”.
Horațiu a venit pregătit pentru o luptă serioasă, la start făcând eforturi mari să stea cu un grup mai bun. „A fost greu, eu nu mă pornesc așa ușor”, mărturisește el. „Lucrurile s-au mai calmat pe urcare unde i-am prins pe toți și am mai avansat câteva locuri. În a doua tură, plutonul s-a subțiat mult și a fost mai ok și ritmul, în timp ce în a treia am prins niște băieți la tura scurtă care s-au oferit să stea ei mai mult în față că termină”.
Însă pe măsură ce se avansa cu numărul de ture, plutoanele se tot subțiau. „Ultimele două ture au fost cam solitare, am prins maxim grupuri de 2-3 oameni. Pe final de concurs am mers împreună cu Miriam Stan de la C.S. Otopeni, o fată care pedalează senzațional, am rămas impresionat!”, povestește Horațiu la final de concurs.
La tura scurtă lucrurile s-au petrecut și mai repede. „Inițial nu am știut cum să mă organizez cu startul și finișul concursului în locuri diferite”, spune Dan Mazilu. „Se pare că cel mai bine era să-ți aduci toate lucrurile sus la Seciu, iar apoi să pleci pe bicicletă la vale unde era organizat startul. S-a dovedit cea mai bună mișcare pentru că drumul spre start a fost destul de lung și nu doar la vale. Ajungeai la locul cu pricina destul de încălzit”.
Pe parcursul celor 62 km concursul a fost foarte variat. „Începeai cu două fals platuri din care al 2lea cu vânt destul de puternic din față”, spune Dan. „Venea apoi cățărarea spre Seciu pe care dacă o abordai sistematic o urcai ușor. Probleme apăreau dacă fie te ajungea cineva, fie voiai tu să ajungi pe cineva. Atunci începeai să nu mai mergi în ritmul tău, iar lucrurile se precipitau. Ultima parte a traseului era coborârea. Mă așteptam la ceva mai „extrem”, cu viraje mai strânse și pante mai mari. E drept că se prindeau viteze de peste 60 kmh, însă le puteai lua „full gas”, fără să frânezi puternic cum e nevoie la Infernul Muntelui. La final mi-am dat seama că este un concurs care mi se potrivește, ca traseu și diferență de nivel”.
Următorul eveniment în calendarul Road Grand Tour este cursa Velo Tur pe 28 mai. Însă înainte avem un concurs pentru copii, Spring Kids Edition pe 21 mai.
