Sezonul competiţional Riders Club s-a încheiat weekendul trecut cu Maratonul Dunării, ultimul concurs din calendarul seriei de evenimente şi ultimul concurs de mtb al anului. De acum înainte, până la final de 2019, mai avem doar concursuri de ciclocros.
Maratonul Dunării este un concurs prietenos de ciclism offroad, ideal pentru mtb, ciclocros sau gravel bike. Este prietenos pentru că se desfăşoară integral pe drumuri de ţară de calitate bună, iar diferenţa de nivel este mică, fiind astfel potrivit pentru cei cu o condiţie fizică modestă. De asemenea nu este tehnic, participanţii neavând nevoie de „skill” deosebit pentru a termina în siguranţă acest concurs, iar diferenţa de nivel este de doar puţin peste 300 m. Pentru cei avansaţi, cu o condiţie fizică bună, Maratonul Dunării este un concurs de anduranţă unde ai ocazia să-ţi încordezi la maxim muşchii, ultima oară în an, pentru a termina cât mai repede traseul relativ scurt de 42 km. Pe scurt, Maratonul Dunării este un eveniment pentru toată lumea.
Concursul de la Prundu, judeţul Giurgiu, localizat la 44 km sud de Bucureşti, îl consider ideal pentru amatorii care încă nu au gustat atmosfera de concurs. Riders Club are deja o experienţă bogată în organizarea acestor evenimente, iar când ajungi la faţa locului vei vedea că totul este foarte bine organizat, de la parcarea maşinilor în arii încăpătoare, la zona pentru preluarea numărului de concurs, toalete, zona pentru spălatul bicicletei după concurs şi locul pentru pasta party.
Ediţia 2019 a maratonului de la Prundu a stat puţin sub semnul condiţiilor meteo nesigure, iar cu câteva zile înainte plouase. Cu toate astea traseul de concurs l-am găsit în condiţii foarte bune. De-a lungul celor 42 km am descoperit doar o singură porţiune de câteva sute de metri, unde noroiul se lipea pe bicicletă. Aici trebuia într-adevăr să fii atent pe unde mergi. În rest însă totul a fost aproape uscat. De asemenea, temperatura a fost foarte bună. După ce au trecut primele ore friguroase ale dimineţii, a ieşit soarele, temperatura maximă ajungând la nu mai puţin de 18 grade!
Încă ceva ce-mi place la Maratonul Dunării este ora de start, ora 11. Nu e nicio grabă, ca la concursurile „serioase” unde trebuie să fii la start cu noaptea în cap pentru ca altfel termini la 12 a doua zi. La Prundu ajungi relaxat şi iei startul tot relaxat, fără să te fugărească nimeni. Pe parcurs măreşti ritmul în funcţie de cum îţi doreşti tu şi începi depăşirea concurenţilor mai puţin antrenaţi decât tine.
Ca deobicei, startul s-a dat „în valuri”, cu mici pauze între nivelurile concurenţilor. Cei mai buni, Elite şi Nivelul 1 au plecat primii, iar la final Nivelul 4. De asemenea copiii au un rol foarte important la acest concurs şi în general la cursele Riders Club, având şi ei startul şi traseul lor special. Evenimentele Riders Club le consider cât se poate de potrivite pentru copiii care vor să vadă cum este la concurs. Fiind în general trasee uşoare, cei mici le pot parcurge cu uşurinţă şi în siguranţă, iar dacă simt că pot mai mult, pot oricând să avenseze spre concursuri mai dificile.
După start, prima porţiune a concursului are loc pe asfalt, ocazie bună pentru a te încălzi puţin dacă nu ai avut timp înainte de plecare. Din păcate la 2,5 km de start, în faţa mea a avut loc un accident, iar o concurentă a fost acroşată de cineva care voia să depăşească. M-am oprit să ajut şi după ce m-am asigurat că totul este în regulă, am continuat. Din păcate pauza asta a însemnat pentru mine „spulberarea” şanselor pentru un rezultat mai bun. Participarea mea la ultimele două ediţii Maratonul Dunării mi-au adus locul 4 la nivelul 3, la care mă încadrează sistemul Riders Club. De data asta îmi planificasem să trag mai tare şi să încerc un podium. N-a fost să fie, însă nu-i bai, mai sunt ocazii.
Restul concursului s-a desfăşurat în mare viteză, încercând să recuperez cât se poate. Avantajul traseului de la Maratonul Dunării este că poţi aplica tehnica de la şosea şi sta în trena celui din faţă ta. După ce te odihneşti puţin poţi depăşi, iar cei care au stat în spatele tău până la acel moment, pot la rândul lor să tragă mai tare.
Diferenţa de nivel de 325 m de la Maratonul Dunării este dată de vreo 6 urcări. E vorba de scurte urcări de sub 1 km fiecare, căţărări ce pot fi făcute pe bicicletă dacă ai o condiţie fizică medie. În rest traseul este plat şi permite trena, aşa cum am spus mai sus. O altă caracteristică a maratonului de la Prundu este faptul că aici bate vântul, destul de tare. Fiind un traseu ce are loc aproape în totalitate în zonă deschisă, vântul ce bate dinspre Dunăre, nu este încetinit de nimic. Astfel, atunci când traseul merge împotriva vântului, şi pedalatul este mai greu. Partea bună e că atunci când mergi invers, eşti împins cu putere de la spate şi poţi recupera. Anul ăsta însă mi s-a părut că a fost mai puţin vânt.
Maratonul Dunării a fost o ocazie excelentă pentru toţi cei încrişi în sistemul Riders Club, să încheie un sezon competiţional care, suprinzător, anul acesta la mine s-a bazat mai mult pe concursuri de enduro-mtb. A fost o ocazie bună sa-ţi dezmorţeşti picioarele. Nu uitaţi că pentru cei care simt că „pot mai mult”, există super concursul de mtb maraton cu 4 etape Carpathian MTB Epic, organizat tot de Riders Club. Aici vă puteţi pune la încercare cu adevărat antrenamentul, îndemânarea şi rezistenţa psihică.
Rezultatele complete Maratonul Dunării 2019 le puteţi găsi aici.
