Calendarul Rider Club 2018 s-a încheiat weekendul trecut cu ocazia cursei Maratonul Dunării, cu startul și sosirea în localitatea Prundu din Giurgiu. A fost un concurs pur de VTT – velo tout terrain, ca să nu se sesizeze “autoritățile” că îi spunem MTB fără să avem munte. Așadar, un concurs excelent pentru final de sezon, cu diferență mică de nivel și grad mic de tehnicitate, potrivit concurenților cu puțină experiență, dar și pentru acei “weekend warriors” care în timpul săptămânii merg la job, iar în weekend dau frâu liber pasiunii.
Traseul lung a avut o lungime de 42 km cu diferență de nivel de aproximativ 350 m, așadar un concurs „de fugă” pentru toți cei care și-au permis să tragă tare încă din primii kilometri. Pentru cei cu condiție fizică mai slabă, Maratonul Dunării a avut și un traseu de 16 km cu diferență de nivel de 120 m.
Maratonul Dunarii nu este deloc un concurs tehnic sau poate fi ușor tehnic pentru cei cu foarte puțină experiență pe bicicletă. Din această cauză consider acest eveniment perfect pentru cei care vor să guste din atmosfera de concurs și care vor mai mult decât ture între prieteni. Concursul este ușor, dovadă fiind și numărul mare de copii care au luat startul și care au și terminat.
Nu pot spune că Maratonul Dunării este o cursă atipică pentru că seamănă destul de mult cu multe altele. Totuși o particularitate care te „izbește” de fiecare dată când participi aici este vântul. Desfășurându-se într-o zonă de câmpie, cu ceva dealuri în apropiere, vântul bate nestingherit de-a lungul și de-a latul traseului. Este bine atunci când pedalezi pe aceeași direcție însă când o schimbi, simți parcă o șină de tren agățată de bicicletă. Și nu știu cum s-a întâmplat că majoritatea timpului simțeai vântul din față. Evident era doar o impresie, pentru că fiind în buclă, traseul merge și împotriva vântului, dar și pe aceeași direcție. Important era însă să încerci să nu pedalezi singur ci să te lipești de grupuri care pedalau în ritm puțin mai bun ca al tău.
La Maratonul Dunării traseul are loc în ce mai mare parte pe drumuri de țară, drumuri de pământ, macadam, pietriș și foarte puțin asfalt. Din punctul ăsta de vedere, cursa este cu adevărat off-road. Pe de altă parte în caz de ploaie, traseul devine dificil. Din fericire organizatorul ne-a transmis că pentru astfel de situații există varianta de rezervă, un traseu care conține mai mult asfalt, iar pentru tura lungă se mai scad câțiva kilometri.
Dovadă că organizatorii au găsit rețeta perfecată pentru astfel de evenimente este și faptul că Maratonul Dunării s-a desfășurat „cu casa închisă”, toate locurile disponibile fiind ocupate. Este și normal având în vedere numărul mare de niveluri la care poți participa și traseul ușor.
Cu toate astea nu este deloc mai simplu la riderii de la categoria Elite sau Nivel 1 pentru care traseul este clar unul extrem de ușor. Pentru ei nivelul ridicat a fost menținut cu ambiția de a-l parcurge într-un timp cât mai scurt, asta însemnând să tragă aproape de maxim întreg concursul. Dovada este și timpul celui mai bun concurent de la Elite, Gerhard Moldansky care a terminat cei 42 km în doar 1:26:38.
Maratonul Dunării a încheiat calendarul Rider Club 2018 care a inclus 10 concursuri, primul din an având loc în luna mai. A fost un concurs frumos, pe o vreme perfectă de toamnă, ce-l consider potrivit pentru amatorii care vor și simt că pot mai mult. Este ocazia perfectă să vezi cum te simți într-o competiție, împreună cu ceilalți concurenți din jurul tău de nivel similar. Acest concurs și în general cele din calendarul Riders Club, sunt cât se poate de potrivite celor care abia de curând și-au făcut debutul în ciclismul offroad și doresc să exploreze această disciplină.
