A 3a etapă de la maratonul mtb din Croația, Mitas 4 Islands, a fost Regina. Cu o diferență de nivel de 1650 m și 73 km lungime, etapa a fost puțin mai lungă decât prima, dar cu ceva mai multă diferență de nivel. Deci până la urmă tot pe-acolo. Însă ușor nu a fost pentru nimeni, mai ales că peisajul și terenul au fost destul de diferite în prima parte a traseului față de a doua.
„Pentru noi azi au fost două curse diferite”, spune Ovidiu Țîru de la Velox Cycling Team. „Până la km 35 nu a mers nimic bine și nici traseul nu a fost frumos deloc. Apoi totul s-a schimbat, am mers pe cel mai frumos traseu din viața mea și picioarele au mers excelent. Claudiu s-a simțit și el foarte bine și am colaborat excelent depășind multe echipe până la finiș”. Băietii au terminat ziua 4 de concurs și a 3a etapă, pe locul 66 la categoria Masculin.
La cei 73 km ai etapei trebuia să ai o strategie bine gândită pentru a rezista până la final, lucru pe care Suzi și Veronika de la NoMad Alpinbike, îl știau. „Strategia „slow and steady” a dat roade azi”, povestește Suzi. „Am plecat încet, nu de alta, dar altfel nu am putut și chiar dacă am fost pe locul 7 în prima parte a cursei, ne-am păstrat calmul și am înaintat cu grijă pe potecile pietroase de pe insula Cres. După jumătatea cursei am depășit 2 dintre echipele de fete, unele oprite cu probleme tehnice, celelalte cu ceva căzătură pe coborâre. Un loc 5 muncit, pe cel mai frumos traseu din 4 Islands.”
Și echipa noastră „supersonică” și-a revenit azi. Băieții au urcat pe locul 34 de pe 46 cât aveau ieri, cel mai bun rezultat al lor de până acum. „A fost bine în etapa de azi, dar tot o zi mizerabilă a fost”, spune Dan. „Nici azi n-am avut parte de soare. Ba mai mult, a fost vânt, burniță și foarte frig. Minima a fost de 3 grade!!
Startul în etapa a 3a a fost deosebit, practic la fel ca ieri când s-a plecat direct de pe feribot. La fel și acum. Însă până să ajungem la start, adică în port, am avut cu toții parte de ceva senzații tari. Marea era agitată de la vântul care ne-a măturat și în concurs, iar valurile ajuseseră să fie semnificative. Tot feribotul, cât era el de mare, se legăna de nu-ți venea să crezi. Mulți concurenți erau cu capul pe mese, semn că nu urmau să aibă un start bun.
Un specific „ciudat” al etapei 3 este că la nici 200 m de la startul de pe vapor, drumul o ia direct și imediat în sus, peptiș. Fă-ți încălzire dacă poți. Am văzut în filmările ulterioare că elitele și start blocul A, o luau serios la goană, pedalând în picioare. În start blocul B și unde eram noi în C, lucrurile se desfășurau mai domol. Chiar și MC-ul spunea de fiecare dată la start că cel mai mult îi place de cei din blocul C, pentru că sunt cei care au timp să admire și peisajul J.
Așa cum spuneam mai sus, ziua tot înnorată a fost. În plus a mai și bătut un vânt rece de nu-ți venea să ieși cu bicicleta. În zonele cele mai înalte ale traseului ne-am simțit cel mai mizerabil. Colegului meu de echipă Eduard, îi înghețaseră picioarele, iar mie mâinile.
Însă traseul a fost iarăși frumos și tehnic. Iarăși aproape un rock garden nesfârșit. Ne-a plăcut mult o porțiune destul de lungă pe-o potecă îngustă, la vale și cu multe ace de păr.
Ținusem minte de la edițiile anterioare și coborârea foarte rapidă pe forestier, dar și acesta suficient de bolovănos, printr-o livadă de ceva, nu ne-am putut da seama pentru că eram cu ochii lipiți de drum. Ne-a mai plăcut și fals platul de la final, pe-o potecă superbă prin pădure și peste dealuri, când cu pământ fără noroi, când cu stâncă și piatră.
Însă chiar dacă ziua a fost mai bună decât ieri unde am ajuns la finiș mort, astăzi tot cu răceala după mine am mers. Și nu i-a făcut deloc bine faptul că a bătut vânt rece și burniță peste mine. Însă la asta s-a adăugat și o avarie la furca mea, care a rămas fără amortizare. Așadar, cel puțin jumătate din coborâri am mers cu o semirigidă care sărea ca o minge din piatră în piatră. Din păcate nici la service nu am putut rezolva, spunând că nu au cu ce să serviseze RockShox. Treaba asta e chiar nasoală acum pentru că mâine, la a 4a și ultima etapă, va trebui să merg foarte precaut la vale. Nu doar pentru că direcția a devenit foarte instabilă ci și ca să nu o stric mai mult de atât. Noroc că-s doar 40 km cu 900 m diferență de nivel. Și da, se anunță soare. În sfârșit!!”
