Am ajuns și la infama etapă a 2a de la Mitas 4 Islands, mai scurtă, cu doar 65 km și 1.120 m urcare, dar deloc mai ușoară. Infamă pentru că orice ai face, aici e noroi. Și nu orice noroi ci noroi ca pe la noi, lipicios adică!! Asta dupa ce spuneam cu altă ocazie că pe-aici e doar stâncă, piatră și dacă e noroi e nisipos. Asta e, ținem și noi minte doar momentele mai frumoase.
Etapa de astăzi, de pe insula Rab, a fost așa cum ne-am așteptat, ploioasă și noroioasă. “De ce ne era frică nu am scăpat”, spune colegul nostru Dan Mazilu, care participă alături de Eduard Oprea în echipa Freerider Supersonic. „Știam de anul trecut că dacă aici plouă, e nasol. Țineam minte noroiul nisipos care ne-a distrus transmisiile, dar uitasem de cel lutos care ne-a distrus a doua oară transmisiile, asta după ce reușisem să curățăm anul trecut într-o baltă bicicletele. Anul acesta vremea a fost ceva mai bună totuși, pentru că a plouat cam doar jumătate de etapă. Însă tot a fost suficient pentru ca toată lumea să ajungă la finiș cu noroi din cap până în picioare.
La un moment dat, chiar înainte de primul punct de alimentare, am văzut pe stânga un grup mai mare de cicliști care parcă stăteau la o coadă. Cu coada ochiului am vazut că era acolo un furtun, iar oamenii își curățau bicicletele. Așa că am oprit și eu și am spălat lanțul și tot ce mai trebuia. După care am continuat spre punctul de alimentare unde era și ulei de lanț. Din păcate Edi nu m-a văzut când am oprit așa că el a continuat. Partea proastă este că în fiecare punct din ăsta se verifică și timpul echipelor, iar membri nu au voie să fie la distanță mai mare de 2 minute unul de celălalt. Ei bine, noi am fost la vreo 10 minute distanță unul de altul. Așa că la plecare ne așteptam la super penalizarea organizatorilor, de 30 de minute. Din fericire am avut noroc sau nu le-a mers sistemul sau penalizarea e valabilă doar pentru finis, pentru că la timpul nostru oficial nu s-a adăugat nimic. Asta ne mai trebuia, că și așa am fost foarte înceți”.
Dan poartă după el de vreo patru zile, o răceala care se pare că nu-l lasă să performeze la nivelul „supersonic”, demn de numele echipei. „Se vede destul de ușor că în timpul zilei trag de mine de parcă aș avea o ancoră legată de bicicletă”, spune Dan. „Dacă în etapa întâi de ieri m-am simțit destul de ok, azi a fost nasol. Ultimii 15-20 km i-am făcut cu maxim „5% energy left”. Și am mai observat ceva. Profilul etapei de azi a fost ca dinții de fierăstrău și nu mi s-a potrivit deloc. Sus, jos, sus, jos, sus, jos. Nici la vale nu aveai timp să te odihnești nici la deal nu reușeai să intri într-un ritm. Eu cel puțin”. Nivelul scăzut al zilei s-a văzut și în clasament, pentru că Dan și Eduard au scăzut de pe locul 37 pe 46 la categoria lor Master.
Pe de altă parte fetele de la NoMad Alpinbike au mers și azi bine. „E a doua oară când ajung pe Rab și de fiecare data a plouat și a fost noroi. Încep să cred că aici e mereu așa”, mărturisește Suzi Hilbert „Noroiul ne-a dat de furcă azi și bicicletele au avut mult de suferit. Și picioarele au suferit destul de mult pe urcările scurte și abrupte. Oboseala de ieri s-a simțit de dimineață, așa că strategia noastră a fost să plecăm mai încet și să încercăm să menținem apoi un ritm bun tot concursul. Am reușit să ne ținem cât de cât de plan așa că am terminat pe locul 6 reușind să ne păstrăm locul 5 la general. O zi bună aș zice!”.
Aventură a fost și la băieții de la Velox Cycling Team, cu o mulțime de probleme tehnice la biciclete. „Ploile care au căzut zilele trecute au crescut gradul de dificultate al traseului”, povestește Ovidiu Țîru. „Am plecat relaxați la start, am depășit multe grupuri și ne simțeam bine. Pe o coborâre puțin mai tehnică, marcată cu 3 săgeți în jos, Claudiu a tăiat cauciucul spate și doar cu șnur am reușit să continuăm. Am tras tare să recuperăm ce pierdusem la pană, până când am nimerit în zona cu noroi lutos (gen Ziua B). Ne-am încăpățânat să mergem pe biciclete în timp ce mulți erau deja cu transmisiile blocate.
Așa că lanțul meu s-a îmbibat cu noroi care s-a și întărit foarte repede. Practic lanțul nu mai intra pe dinții de la foaie. Neavând ce să-i facem am pornit pe lângă ele în căutare de apă pentru a spăla lanțul. Am găsit până la urmă apă într-un bazin de piatră și după ce am pierdut foarte mult timp ne-am pornit iar în cursă. Am depășit mult până la final și am reușit să terminăm și această etapă. Iar ca să fie totul “bine” pe ultima parte a traseului Claudiu a rămas fără placuțe de frână pe față”. Totuși, în ciuda ghinioanelor de azi, băieții de la Velox Cycling Team au scăzut în clasamentul categoriei Masculin, doar o poziție.
A 3a etapă a maratonului Mitas 4 Islands are loc pe insula Cres (se pronunță Țres) și este etapa Regină. Este și cea mai grea, dar și cea mai frumoasă ca peisaje și poteci. Vom vedea cum se vor descurca mâine echipele noastre și sperăm să nu mai plouă!
