Bătălia dintre maratoniști și specialiștii în cross country a continuat și în etapa a 2a a maratonului, pe un traseu mai greu, cu mai multă urcare și teren mai dificil. Obligațiile care vin odată cu purtarea tricoului galben, se vedeau pe fețele lui Manuel Fumic și Henrique Avancini de la Cannondale Factory Racing, în dimineața startului etapei doi, care avea să le aducă o distanță de 106 km și 2000 m diferență de nivel. Maturitatea și experiența și-au spus însă cuvântul, echipa petrecându-și ziua conservându energia și pedalând cu cap.
În etapa de azi echipa Investec Songo Specialized și-au anunțat intențiile când au atacat pe cățărarea numita „One-Two-Three”, o mișcare pe care doar Canyon Topeak și Centurion Vaude au putut-o urma. Și-au păstrat inerția și pe coborârea prăfuită de 9,5 km din Land Rover Technical Terrain, fiind în acel moment în poziție fruntașă.
După ce au tras tare să ajungă grupul fruntaș, Jaroslav Kulhavy și Howard Grotts păreau pregătiți pentru prima lor victorie de etapă, după ce s-au distanțat puțin cu vreo 15 km înainte de finiș. Din păcate Kulhavy s-a ales cu o pană, așa că orice șansa să obțina tricoul galben de la Cannondale Factory Racing, a dispărut.
Alban Lakata de la Canyon Topeak, s-a bucurat să termine pe podium, dar și-a exprimat tristețea legată de cum s-au desfășurat ultimii kilometri ai etapei. „Kristian s-a descurcat excelent azi. La final din păcate sprintul a fost puțin haotic. Am crezut că cei de la Cannondale nu vor forța, mai ales că noi am fost cei care am dus aproape tot greul azi.”
La feminin le avem din nou pe locul întâi pe Annika Langvad și Kate Courtney. A 3a victorie pentru ele în trei zile. Fetele au atacat puternic cu 30 km înainte de finiș. În etapa de azi au câștigat cu un avans de patru minute, mărindu-și avantajul la general cu peste șase minute în fața echipei de pe locul 2, Team Spur cu Ariane Lüthi și Githa Michiels.
Dacă pentru locul întâi lucrurile sunt destul de clare, pentru celelalte poziții de pe podium, lupta este în toi. Mariske Strauss și Annie Last de la Silverback-KMC, împotriva fetelor de la Team Spur. Sprintul final efectiv a lăsat-o lată pe Githa Michiels de la Team Spur, echipa obținând totuși locul 2.
În continuare echipele românești Dinamo-BikeXpert Racing Team 1 și 2 mențin foarte bine ritmul, mai bine chiar decât în etapa întâi, avansând în clasament. „Ziua a fost dificlă, pentru că și noi eram după etapa de ieri, dar și pentru că profilul a fost mai valonat”, povestește Cătălin Sprînceană. „S-a plecat repede și la fel de repede am intrat pe drumuri pietruite și prăfuite. Ne-am murdărit complet de praf. Ceva mai târziu, pe la km 30, au început zonele tehnice.
Traseul este greu de comparat cu ceva din România, dar am putea spune că a semănat puțin cu potecile de la Carpathian Epic, cele din Leaota. De cele mai multe ori era imposibil să depășești pentru că poteca era încadrată de arbuști cu țepi, care intrau în spițe și picioare. Dar per ansamblu a fost o zi mai bună ca ieri, ne-am simțit cu toții mai bine, pentru că am intrat într-o rutină și tragem doar la maxim 80%”, încheie Cătălin de la Dinamo-BikeXpert Racing Team 1.
„A fost o zi mai ușoară decât cea de ieri, fix așa cum mă așteptam deoarece în general, la cursele pe etape, prima zi este foarte violentă din mai multe motive: șoc de temperatură, șoc de efort, toată lumea este odihnita și se fuge tare, început de sezon, etc”, spune și Răzvan Jugănaru. „Mai avem un prag în etapele 4-5 după care am scăpat”.
Însă ziua nu a început chiar ideal întrucât noaptea este foarte frig. „A foarte forte frig și ne-au cam dârdâit chiloții. Nu au fost mai mult de 5 grade și noi avem saci de vară recomandați până la 15. Corturile sunt destul de proaste și dimineața le găsești foarte ude. Ce mi s-a părut ciudat a fost că la 30 minute după ce răsare soarele, deja sunt 17-18 grade”. Diferența de temperatură este foarte mare între zi și noapte.
„Traseul a fost mult mai atractiv azi deoarece a avut mai mult de 50% single track. Ai multe bucăți construite manual. Arătau bine, dar tot ale noastre sunt mai frumoase”, continuă Răzvan. „Problema era când prindeai din spate concurenți, așteptai foarte mult până puteai să depășești deoarece pe margine nu erau decât boscheți ușcați. Azi am pierdut destul de mult timp și ritm deoarece prindeai pe urcare, se dădeau jos, și nu aveai cum să depășești, sau prindeai și mergeau, la deal, ca melcul.
Bineînțeles că și azi a ieșit cu fugă, dar am încercat să ne temperăm și să mergem la tempo deoarece mai avem destule zile, și nu vreau să ne lase bateriile. Ne-am oprit în fiecare punct de alimentare și am băgat ca nemâncații. Practic, dacă vrei, poți să pleci doar cu apă la tine și lejer poți să duci etapa dacă mănânci doar din puncte. Ce mi-a plăcut este că aveau gheață și îți puneau peste ce voiai tu în bidon” povestește Răzvan Jugănaru, de la Dinamo-BikeXpert Racing Team 2, în postarea sa de pe Facebook.
Următoarea etapă, a 3a, este Etapa Regină, cea mai grea potrivit organizatorilor. Are 122 km lungime și 1.800 m diferență de nivel.
