Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie,…
Pe 23 ianuarie a avut loc a 4-a ediţie a Cupei Călimani la schi de tură, unul dintre cele mai aşteptate concursuri ale anului. Munţii Călimani cu peisjele frumoase şi dealurile abrupte dar paşnice, cabana Lomaş, mereu primitoare şi prietenoasă, traseul mereu îmbunătăţit an de an, oamenii deosebiţi din Topliţa, toate acestea sunt ingredientele unui weekend reuşit, indiferent dacă eşti schior amator sau cauţi performanţa.
Anul acesta organizatorii ne-au pregătit un traseu asemănător în mare parte cu cel de anul trecut, desfăşurat în zona din apropierea cabanei, fără să urce prea mult spre creasta principală. A nu se înţelege că a fost un traseu foarte uşor, porţiunile tehnice de urcare fiind prezente, ba chiar şi o bucată de urcat pe picioare, dar evident nu se ridică la nivelul tehnic al unui traseu în Făgăraş sau Bucegi. Frigul intens, cu temperaturi sub -10 grade ziua, ne-a făcut să ne bucurăm că nu trebuie să ajungem spre 2000 m dar ne-a dat şi emoţii înaintea startului.
Am să încep prezentarea chiar cu filmul pe care l-am filmat în timpul concursului cu camera GoPro. Am încercat să surprind atmosfera şi am lăsat pentru cei interesaţi filmarea integrală cu prima tranziţie de la urcare la coborâre şi prima tranziţie de la coborâre la urcare. Tranziţiile sunt momente în care se poate câştiga sau pierde destul de mult timp…
Am decis să mă încălzesc un pic cu pufoaica peste salopeta de race, pe sub care am luat cel mai gros costum de corp pe care îl am, plus un tricou tehnic. A fost suficient, astfel că după 10 minute am renunţat la pufoaică şi am luat startul fără să simt frigul.
Prima urcare şi prima coborâre se desfăşurau pe un deal din apropierea cabanei, cu revenire la locul startului, o idee bună pentru fotografi şi pentru cei de la Gliga TV, partenerii media ai evenimentului încă de la prima ediţie. Urcarea a fost destul de tehnică şi de abruptă iar coborârea rapidă şi destul de îngustă pe alocuri.
La intrarea în urcarea a doua, au apărut şi primele probleme. Din cauza temperaturii scăzute şi a zăpezii pufoase, la plecare mi-a zburat o piele de focă. Am reuşit să o pun înapoi fără mari probleme, dar cu pierdere serioasă de timp. A urmat o urcare foarte lungă şi dreaptă, pe un drum de TAF, urmată de o zonă vălurită cu mici coborâri pe piei. L-am ajuns pe Schonn care avea probleme şi el cu pieile şi i-am dat una din setul meu de rezervă, păstrând una pentru că ştiam că nici la mine nu e veselie.
A doua coborâre a început prin pădure şi a continuat pe un mare câmp de pulver. Deşi logica concursului e să îi dai tare pe urme, am preferat să dau câteva viraje prin zăpada apetisantă, conştient că voi pierde poate chiar zeci de secunde cu asta. Lucru care am preferat să îl fac pe fiecare coborâre, până la urmă trebuie să ne şi bucurăm, nu?
A treia urcare a fost şi cea mai tehnică dar, pe când să se termine, o piele de focă mi-a cedat total. Am înlocuit-o cu cea de la Schonn, pe care o primisem înapoi, dar a trebuit să merg o bucată pe picioare, aproximez că am pierdut minim 2-3 minute…
Coborârea a treia a fost scurtă, dar printr-un pulver fantastic. A urmat ultima urcare, destul de dificilă, cu o bucată de mers pe jos cu schiurile pe rucsac şi cu ultima porţiune destul de îngheţată. Am făcut-o din start cu pieile de focă de rezervă, aşa că nu am mai avut probleme. Aş fi avut mult de câştigat dacă făceam asta încă de la a treia urcare… Decizii care costă…
Ultima coborâre a fost şi foarte lungă, peste 5 km, dintre care primii 2 printr-un alt pulver superb, dar panta ceva mai mică m-a obligat să folosesc de multe ori urmele. Finalul a fost pe drum forestier, cam 3 km de skating cu viteză. Am trecut linia de finish în 2:09:35, pe locul 7 la categoria 36-45 şi 22 la general, cam la 10-15 minute de locul unde aş vrea să ajung în clasament… Probabil am pierdut vreo 5 minute cu pieile, dar oricum mai e de muncit.
Mulţumesc mult organizatorilor pentru încă o ediţie reuşită şi încă un weekend superb la cabana Lomaş, printre oameni deosebiţi. Aşteptăm cu toţii cu nerăbdare ediţia a 5-a!
Fotografiile sunt realizate de cei de la Gliga TV.
Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie, dar s-a apucat serios de mountain bike şi de participarea la concursuri în 2006, iar de cursieră în 2010. Când nu pedalează, aleargă pe poteci de munte, iar iarna practică schi-alpinism. Iubeşte potecile de MTB din Carpaţi şi şoselele şerpuitoare ale Alpilor. Zona sa preferată de MTB este Bran-Moieciu.
A fost frumos si greu, mai ales ca datorita frigului (-18gr C dimineata) focilenu au mai aderat.
a fost si pulvar fain horatiu. Si e bine ca ai mers la ski, cand ai pulvar nu dai drept pentru ca e mare pacat. 20-30 de secunde nu inseamna nimic cand ai zapada zeilor sub picioare