Foto: Ana Bazarca
De câțiva ani buni, pentru cei ce iubesc și alergarea pe munte, Semimaratonul Brașov Intesport reprezintă prima alergare mare a anului, în primul weekend din aprilie, când încă pe munte zăpada e de multe ori la putere.
Traseul este probabil și unul dintre cele mai simple și mai rapide la un concurs de acest gen, dar este practic exact ce trebuie la început de sezon, când majoritatea încă suntem de-abia coborâți de pe schiuri… M-am aliniat așadar la start și la această ediție, rezultatul fiind oarecum și un indicator al formei cu care intru în noul sezon sportiv. Niciodată nu am reușit să scot sub 2 ore dar făceam glume înaintea concursului pe acest subiect. Aveau să fie destul de justificate în final.
Foto: Titeiu Sabin
Traseul începe cu urcarea pe forestier din Brașov până la cariera din Poiana Brașov, pe la Pietrele lui Solomon, traseu cunoscut și MTB-iștilor de la răposatul Brașov XCM și actualul Brașov BikeRace. Nimic tehnic, dar o urcare constantă de aproape 10 km care pe final devine destul de abruptă. După cum speram, am reușit să o alerg integral, fără să mă opresc niciun moment să îmi trag sufletul, nici măcar pe bucățile destul de abrupte dinainte de Poiană.
Sus la carieră am dat și de zăpadă, alergarea pe aceasta cu încălțările potrivite – mult iubiții mei Salomon SpeedCross – fiind o plăcere. Apoi ne-am dat drumul la vale pe poteci spre șaua Tâmpei. Coborârea a fost mereu problema mea, mușchii mei fiind învățați să lucreze într-o singură direcție, de la bicicletă, dar probabil faptul că am făcut antrenamente la sală toată iarna și am continuat până acum cu ședințe de BodyPump cel puțin o dată pe săptămână m-a făcut să pot să alerg nu doar fără probleme ci chiar tare la vale, nemaifiind depășit de alți concurenți ca în alți ani decât foarte rar. Practic am ajuns în viteză maximă în șaua Tâmpa, un pic obosit la picioare dar capabil să continui.
Foto: Alexandra Costea
A urmat coborârea pe forestier spre Valea Cetății, probabil cea mai grea bucată a concursului, un drum cu o pantă extrem de mare și foarte solicitant pentru mușchii, dar l-am dus la bun sfârșit tot în viteză mare, deși jos deja mușchii începuseră să protesteze. Dar mai aveam doar ocolul Tâmpei pe poteca de plimbare, unde am reușit să trag după un grup de concurenți destul de tare până m-am împiedicat și m-am rostogolit peste cap. Mi-am revenit repede dar parcă ritmul nu a mai fost același, un mușchi fusese un pic abuzat la micul accident. Ceasul însă îmi arăta că sunt în cărți pentru un timp sub 2 ore, așa că m-am mobilizat, părea că e suficient.
Foto: Rareș Popa
Am uitat însă că pe ultimii 2 km e o urcare lungă și abruptă. Nu m-a demoralizat ca pe alții din jurul meu, dar mi-a mâncat din marja de timp destul de confortabilă pe care credeam că o am, așa că ultima coborâre am tras de mine peste nivelul durerii suportabile și am terminat în chinuri destul de mari și cam la limită, în 1:58. Reușisem însă ceea ce credeam că pentru mine e imposibil, un timp sub 2 ore la Semimaratonul Brașov! Am plecat deci fericit de acolo sâmbătă seara. Acum când vă scriu e vineri, sunt 6 zile și e prima zi în care a dispărut febra musculară 🙂 Dar ne obișnuim încet, în 2 săptămâni vine o provocare și mai mare în aceiași locație: proba de semimaraton de la Maratonul Brașov, aceiași distanță dar o diferență de nivel mult mai mare și un traseu cu mult mai dur!
