Pădurea Băneasa a fost în ultimul an scena multor concursuri de ciclism, alergare dar și de multe alte discipline și în foarte multe formate. Dar fiind un loc atât de liniștit, frumos, curat și aproape de București, de ce nu?
Având ca sponsor principal pe cei de la Greenfield Residence care locuiesc chiar acolo, pe 3 noiembrie a avut loc o nouă ediție Băneasa Forest Run pe două lungimi de traseu, 11 km și 21 km. Profitând de vremea aproape ireal de bună din această toamnă am decis să îmi încerc forțele la proba de 21 km, un pic de varietate de la atâta bicicletă nu strică niciodată.
Deloc surprinzător, numărul participanților a depășit 1000, proba regină de semimaraton având nu mai puțin de 657 de finisheri. Mi-a făcut o plăcere deosebită să alerg printre frunzele toamnei cu relativ noii mei pantofi Adidas de trail de care sunt mai mult decât mulțumit.
Deși n-am avut mari așteptări, am pornit cu ideea să țin un pace de 5 min/km și am reușit chiar mai bine pe prima parte, dar pe la jumătate, după o pauză de legat șiretul și vreo două scurte de dat pe gât un pahar de izotonic, am ajuns cu media fix la 5. Din păcate, pe măsură ce oboseala inerentă unei alergări lungi se instala, pace-ul mediu mi-a scăzut la 5.01 și efectiv nu am mai putut să mai recuperez secunda aia oricât am încercat. De fapt secunda aia se înmulțește cu numărul de km parcurși, deci la km 20 eram practic cu 20 de secunde în spatele timpului ce mi l-am propus… Oricum fiind un concurs de trail nici distanța de 21 km nu a fost foarte exactă.
Am reușit să termin totuși cu un timp de care sunt mulțumit, 1:46:26, cu un pace mediu de 5.01 min/km după cum spuneam, pe locul 60 din 657 de participanți la general, deci în primii 10% și pe locul 22 la categoria de vârstă. Roxana a participat și ea și a reușit un podium, locul 3 la categoria ei de vârstă, tot la semimaraton.
Organizarea mi s-a părut aproape perfectă, am fost surprins cât de bine am fost ghidați prin micul labirint necesar pentru a aduna 21 km prin pădurea mult mai mică. Înscrierile, amenajările de la start, punctele de alimentare, totul a fost aproape perfect. Excepția o face însă premierea unde HAOS a fost cuvântul de lege. Categoriile au fost anunțate haotic, amestecat, fetele de la semimaraton au fost lăsate ultimele, după tombolă, existând și greșeli în clasamente, lucru ce mi se pare inadmisibil având în vedere că s-a folosit un sistem electronic cu chip-uri și rezultatul a fost afișat online. Efortul de a copia efectiv niște nume dintr-un tabel de pe laptop pe diplome se pare că a fost cam mare pentru cineva.
Dar am trecut cu vederea neajunsurile și pot să recomand competiția pentru cine vrea să facă puțină mișcare organizată lângă București. Următoarea ediție va avea loc în primăvară, dar între timp vor mai fi și alte concursuri asemănătoare în zonă. Este până la urmă minunat că Băneasa a devenit un mic pol al sportului de amatori din capitală păstrându-se în același timp curățenia aproape perfectă.
