Postăvaru Night este deja o tradiție pentru mulți iubitori ai alergării și schiului de tură: în fiecare sâmbătă de la finalul lunii martie, după lăsarea serii, sute de sportivi se adună în Poiana Brașov pentru a se întrece într-o cursă dură dar în același timp prietenoasă: pe jos sau pe schiuri, toți încearcă să ajungă cât mai repede de la Club Rossignol până sub vârful Postăvaru, la telecabina mică…
An de an am participat, cu foarte mici excepții, mereu la proba de schi și am reușit rezultate mai bune sau mai proaste, dar de data asta urma să am o surpriză de proporții. Dacă cu câteva zile înainte nu prea aveam chef să merg deloc, demoralizat fiind de această iarnă grea dar fără zăpadă bună la munte, aș fi făcut o mare eroare să nu merg.
După ce pe finalul iernii am încercat să intru în formă cu două săptămâni de dietă Keto, care s-a soldat cu o pierdere de greutate finală și stabilă de vreo 3-4 kg, dar și după antrenamente destul de multe de bicicletă și alergare, inclusiv de sprinturi, urcarea abruptă care începe imediat după start mi-a rezervat o surpriză: mergeam extrem de bine și fără efort reușeam să țin un ritm infernal. Am mers în paralel și am întrecut câțiva prieteni de care nu reușeam până acum să mă țin. Pe zidul de pe Sulinar am ales o strategie perfectă, cu câteva viraje în ultima bucată, știind că mi-am luat țeapă cu încercările să îl abordez direct anii trecuți, strategie care m-a adus sus mai repede ca alți concurenți din jur. Forțând nota la fiecare pas și văzând că merge, am reușit să trec linia de sosire după doar 40 de minute, un record personal, mult mai bun decât cel dinainte, cu câteva minute bune. Un rezultat nesperat care m-a bucurat mult și care îmi promite un an interesant, dacă voi reuși să mențin nivelul de antrenament fără să mă accidentez.
Am revenit pe schiuri la cabana Postăvaru unde mi-am tras sufletul și m-am realimentat cu prăjiturile lor delicioase și fasolea cu cârnați pusă la dispoziție de organizatori, după care am coborât fără oprire până jos în stațiune unde m-am oprit din entuziasm în niște bolovani (schiurile au scăpat ușor totuși)… Așa s-a cam terminat sezonul meu de schi 2017, cu siguranță cel mai prost dintotdeauna. Dar va urma sezonul de bicicletă, de ce să nu îl facem cel mai bun pe care l-am avut vreodată? Mulțumim lui Luci Clinciu și echipei care ne-au mai adus un eveniment reușit. Participarea aceasta mă face să intru în clasamentul Carpathian Man de anul acesta, pentru finalizarea competiției mai am nevoie să termin cursa de alergare montană pe etape Ultra Trail Făgăraș din septembrie!
