Acum citesti
Race Report: Explorer MTB Challenge – Back to the roots

Participarea la un concurs cu un traseu cu totul nou este mereu o experiență incitantă, cu atât mai mult acum, când deja organizatorii știu cam cum trebuie să arate un maraton de MTB. Iar dacă organizatorii sunt unii care au deja o vastă experiență, garanția succesului e aproape totală. Cireașa de pe tort e atunci când competiția are și o denumire deja consacrată, în cazul nostru Explorer MTB Challenge!

După ce am fost și m-am convins cu ochii mei cât de frumos e traseul lor din Munții Măcinului la ediția 2020, iată că anul acesta am reușit să particip la ediția 2021 care s-a mutat cu locația într-un loc mult diferit și destul de depărtat: Valea Iașului, la poalele Munților Făgăraș, în județul Argeș.

Cred că pot spune fără prea mare greșeală că zona respectivă e cu totul necunoscută pentru aproape toți participanții, cu excepția poate a celor ce locuiesc în apropiere. Eu personal nu am auzit de nimeni să dea nicio tură pe acolo. Practic din punctul meu de vedere, cei de la Explorer au luat o zonă virgină din punctul de vedere al MTB-ului și au stors cât de mult au putut de la ea, lucru care implică curaj, dedicație și multă, multă muncă.

În fine, să punem punct elogiilor introductive și să vedem despre ce a fost vorba. Traseul nu a fost unul lung din punctul meu de vedere, cu o lungime de doar 57 km cu un pic sub 2000 m denivelare, deși inițial el trebuia să fie un pic mai lung: cam 60 km cu 2200 m. Neprevăzutul a lovit în ultimul moment iar traseul a fost un pic modificat. Dar cum majoritatea habar nu aveam cum era înainte oricum, nu a însemnat mare lucru.

Zona de start e perfectă, la câteva minute de condus de Curtea de Argeș, accesibilă imediat de pe autostrada A1, retrasă, însă cu spațiu suficient pentru parcare și chestiuni organizatorice. Pachetul de start a fost generos, atât de generos încât am aruncat o scurtă privire la tonele de dulciuri și l-am închis la loc. L-am predat acasă direct copiilor… Better safe than sorry!

Organizarea a fost perfectă dar nu mă așteptam la altceva, iar la start aveai de unde să cumperi o cafea decentă, lucru care pe mine mă cucerește mereu și da, e posibil să mă facă să trec cu vederea unele amănunte poate negative. Eu nu îmi amintesc niciunul.

Și acum despre traseul, că ăla e subiectul principal. Sincer, fiind o zonă de dealuri subcarpatice împădurite, nu mă așteptam la ceva extrem de epic, dar cumva așteptările mele au fost depășite. Aș putea spune că e unul dintre cele mai frumoase trasee de pădure. Cu urcări decente (cea mai lungă a primit numele rezonant Golgota, dar nu e chiar așa, adică e o urcare nu tocmai scurtă și destul de susținută dar departe de a fi ceva cu adevărat istovitor), cu zone de push-bike destul de multe dar niciodată prea lungi (care în mare parte dacă îți dădeai silința, mergeau și pe bicicletă, doar că în concurs nu prea are sens) și cu coborâri destul de faine, pe trail și pe drumuri cu șleauri, pe forestiere de mare viteză sau chiar pe asfalt.

Eu mereu am considerat că oricât de reușit ar fi un traseu, el are nevoie de un final pe măsură, altfel îi dispare tot farmecul. Prin asta înțeleg că în ultimii 2-3 km să mai fie niște dificultăți serioase: urcări abrupte, push-bike, elemente care să pună la încercare voința atunci când rezervele sunt terminate. Iar traseul nou Explorer a avut și acest amănunt, concretizat în niște gâturi destul de serioase, împădurite, fix pe dealul de deasupra startului. Bine, finalul efectiv a fost după parcurgerea unui mic traseu de XCO amenajat pentru copii, pentru a mai recupera din distanța pierdută prin eliminarea unei bucle impracticabile, foarte interesant și acela, cu niște scurte coborâri în cap destul de emoționante.

Eu nu sunt un sportiv de o asemenea valoare încât să povestesc trăirile mele la o cursă, așa că mă rezum să spun că mi-a plăcut, m-am simțit excelent și deși sunt în cea mai proastă formă din ultimii ani, sunt în creștere, am mers mai bine ca la cursa de la Vidraru, singura la care am mai fost anul acesta. Traseul a reușit să mă bucure, am putut să savurez fericit fiecare bucată și am simțit că acolo, la nivelul meu, motorul a tras un pic peste așteptări.

În concluzie, m-aș bucura ca traseul să rămână același în următorii ani, în primul rând pentru că îmi place, dar și pentru că mi-e extrem de ușor să ajung. Pe de altă parte și cel din Măcin are un farmec greu de egalat. Cred că ideal ar fi ca în 2022 să le avem pe ambele… Se poate oare, Explorer? Plzzzzzz…..

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

3 × one =