Multe ar fi de spus despre editia din acest an a Primei Evadari, dar am sa ma rezum la o cronica de cursa, cu promisiunea ca voi lasa concluziile pentru un material separat, la rubrica “Mag”. Acum trei ani, cand am luat startul la acest concurs nu stiam nimic despre ciclism, terminam undeva pe locul 370, acum dupa ce acest sport a devenit unul dintre reperele mele existentiale, am reusit sa ma clasez pe 43 la general si pe 9 in disputata categorie 30-39. Din punct de vedere statistico-matematic, chiar daca nu intineresc, exista loc de progres si pentru anul viitor, daca astrele se alinieaza mi-am fixat ca obiectiv locul 23 la general si podiumul in categoria de varsta. Nu este imposibil, dar sunt foarte multi factori implicati in aceasta ecuatie, care merita discutati intr-un articol de sine statator.
Asadar, revenind la cursa, planul meu era sa imi gasesc un loc cat mai in fata in plutonul de start, sa imi folosesc resursele anaerobe pana in centura, dupa care sa raman agatat de un grup de rideri buni, cu care sa trec peste campii, sa imi revin, iar apoi, in a doua parte, prin paduri, sa ma folosesc de tehnica de pilotaj. Pot spune ca a functionat partial. Daca acum trei saptamani cand mi-am facut testul anaerob, acesta indica 168, pana in centura, m-am trezit la valori de peste 180, dar pot spune ca am ramas functional, din cauza adrenalinei cauzate de concurs. Aceasta parte a fost asadar o munca de reglaje fine, pozitionari, momente de respiro in plasa altor rideri, pot spune ca am fost flatat sa-l vad mereu pe unul din reperele mele Ionascu “Maus” Marius si am avut timp sa-i urez “bafta”, celui care dupa mine e insusi reperul in categoria mea de varsta, Filip Grigorescu, intre doua ruperi de ritm. Am prins din spate cazatura lui Marian Marin, cu al sau ciclocros, am avut impresia ca a pierdut fata pe noroi, dar de fapt am inteles din ce spunea pe o retea de socializare ca a avut un contact cu un alt concurent, dupa care, a facut o palpitanta cursa de recuperare. Imediat inaintea centurii, cand rezervele de tras foarte tare au inceput sa mi se epuizeze, m-am agatat ca de obicei de tanara “locomotiva” Leonard Barbu, cu care am ajuns la traversarea caii ferate. Aici, avand in vedere, ca in momentul in care ies din SPD-uri si cobor de pe bicicleta am motricitatea gandacului din Metamorfoza lui Kafka m-am mosmondit si am pierdut contactul cu plutonul “celor buni”.
Prin campie, din nou, munca de reglaj fin, atentie la trase, ruperi de ritm, retin ca am avut langa mine rideri de la Geiger si BikeExpert, dar si pe Barbu. La un moment dat, am pierdut contactul cu un “grupeto” si am ramas cu un rider de la BikeExpert, posibil Cecareanu Bogdan, impreuna cu care am colaborat si am reusit sa minimalizam pagubele. Imi vine acum in minte cat de frumos si de agresiv a abordat o sicana pe camp, ceea ce ne-a permis, dupa cum spuneam, sa nu-i pierdem prea tare pe cei din fata. Mersul pe bicicleta poate parea simplu, dar iata ca abordarea unui singur viraj, poate face o diferenta enorma intr-o cursa. Mai pune si niste balti si niste carari, un grup de rideri puternici de care te-ai agatat si ai deja plus/minus niste pozitii in clasementul final. In apropiere de Palat, din spate, a venit foarte puternic un alt rider, culmea, tot pe un KTM, e posibil sa fie constanteanul Cristian Ciotic, cu care am incercat sa colaborez la trena, dar nu am reusit. Surprinzator, am reusit sa il prind pe partea de off-road de dupa palat, dupa care am suspinat putin ca nu ma asteapta nimeni cu un bidon, cu un lolly pop, ceva dulce, orice, inainte de intrarea in padure, asa cum pateau alti concurenti. Am continuat asadar vajnic si insetat.
Dintr-un sir de intamplari pe care nu le mai povestesc aici, furca mea este eminamente blocata, ceea ce m-a penalizat oarecum prin padure, unde am prins gasca vesela de la BikeExpert & Leo Barbu. Dupa cursa, Filip, din nou castigator in categorie, avea sa imi spuna ca si furca lui a fost blocata – lock-out-urile cu buton de la Rock Shox puteau la fel de bine sa fie proiectate de mine – asadar, asta nu e neaparat o scuza. Perioada cu baietii de la Bike Expert a fost foarte amuzanta, Ciprian Rosca si Antonio Vieru aveau o multime de glume in program, de genul, m-am murdarit pe tricou, ce rece e apa din balta asta, vai, mi-am stropit si saua, etc, si uite asa, tinand cont ca am scris tutorialul ala cu mersul pe noroi, m-am trezit cu putini kilometri inainte de finis. De notat cat de bine mergea Barbu pe noroi, iesea din balti de parca ar fost SUV, iar eu, cu cauciucurile mele de fuga, uzate pe mijloc, reuseam niste “voblaje” ca la MotoGP. Pe ultima campie, a venit iarasi riderul cel puternic cu KTM de m-a depasit, dar chiar pe ultimii kilometri, cei cu single trail framantat am reusit sa ma mobilizez foarte bine, l-am depasit, pe el, pe Barbu, i-am apropiat pe riderii BikeExpert, care intre timp disparusera si am terminat pe sprint cu Antonio Vieru, el iesind castigator. Concluzii? Cea mai frumoasa Prima Evadare de pana acum!
Material scris de Marc Sandu
Bravo. Super felicitari. Foarte frumos descriasa cursa. 🙂 Bafta in continuare!