Deja de doi ani, cei de la Merida au mutat prezentarea din Palma de Mallorca, ce dura aproximativ o săptămâna și care reunea sute de jurnaliști din toată lumea, în Germania, mai precis la Albstadt, aproape de locul în care se organizează Cupa Mondială. Invitații sunt de asemenea mai puțini, căci aici vin doar cei interesați de MTB-uri, pentru cursiere existând un eveniment diferit. Acestea fiind spuse, trecerea de la însorita și călduroasa Spanie (chiar și în februarie când avea loc prezentarea), la friguroasa și înnorata Germanie, nu a fost prea bine tolerată de cei meteosensibili. Spre norocul meu, nu mă număr printre ei, și am ținut să mă consolez cu faptul că nici aici lucrurile nu-s foarte rele: prezentare la castel și Cupa Mondială de XCO integrate în eveniment și cel mai important, pot parcurge drumul fără să zbor. Ce ușurare!
Așa că iată-mă după 1.800 de km instalat într-o cameră de hotel aranjată modern, așteptând shuttle-ul care urma să ne ducă la faimosul castel, Castelul Hohenzollern. Sună cunoscut? Îți zic sigur că da! Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, a intrat sub numele de Carol I, în București, la data de 22 Mai 1866. Iar de aici, se presupune că fiecare cunoaște cum s-a desfășurat istoria. Casetlul Hohenzollern este reședința familiei în cauză, însă nu este locuită căci interesul de a-l prezenta publicului a primat în fața luxului de trăi într-o clădire istorică. Nu vă faceți însă griji, peste 300.000 de persoane vizitează castelul anual, fiind cel mai vizitat din Germania. Iar așa cum am aflat, actualii moștenitori, vin de două ori pe an să-l viziteze. Cu elicopterul. Destul însă cu detaliile, căci este timpul să trecem la treburi serioase.
După un toast și câteva vorbe cu prietenii mei coreeni și japonezi, ne-am așezat frumos la locurile noastre, pentru a asista la prezentare. Desigur, totul fiind atât de vechi înauntru castelului, podeaua trebuia protejată, așadar ni s-a furnizat un soi de papuci de casă pe care i-am luat peste încălțări. Nemții ăștia…
Echipa
Prima prezentare a vizat echipa celor de la Merida, în care m-am bucurat nespus să-l văd în continuare pe Jose Hermida și pe Gunn-Rita Dahle Flesjå, o adevărată legendă, al cărei palmares va fi greu de egalat, cel puțin în viitorul apropiat: 29 de victorii de Cupă Mondială și aurul la Olimpiada de la Atena, din 2004. Mai este necesar să menționez sutele de curse câștigate? Impresionantă este de fapt vârsta Gunn-Ritei. 43 de ani și un loc 5 la Cupa Mondială de duminica trecută? Ce altceva aș mai putea adăuga? În mod fericit, Gunn-Rita va rămâne în continuare alături de Merida și anul viitor, pe când Hermida și-a anunțat, neoficial, retragerea. Va rămâne în industrie, dar va schimba segmentul.
Cehul Ondrej Cink este noua speranță a celor de la Merida, alături de elvețianul Thomas Litscher, care vor fi nevoiți să ducă greul în acest sezon, până la anul, când probabil vor primi colegi noi. În orice caz, interviurile și discuțiile cu Hermida sunt de altfel și cele mai relaxate și amuzante, lăsându-ți mereu impresia că în orice situație s-ar afla, oricât de complicată, totul este de fapt în regulă. Un monument de modestie totodată, aș spune cu adevărat o apariție rară și un profesor bun pentru atitudinea pe care ar trebui s-o aibă generațiile următoare.
Bicicletele
Ca de obicei, Jurgen Falke, R&D-ul și omul de bază de la Merida, a fost cel care a ținut prezentarea noilor modele, într-un teatru din Albstadt. Actorii au fost însă noile biciclete lansate de taiwanezi, care nu doar că atacă un segment nou, cel de 27plus, ci îmbunătățesc recent-lansatul 96 și aruncă în horă noul hardtail, BigNine/BigSeven, la 5 ani de la lansare (în 2011 Merida lansa primul său 29er, remember?). Fără violență însă, Jurgen Falke ne-a prezentat pe larg armele cu care aceștia se vor duela în segmentele bicicletelor de race și a celor de fun. De menționat că Merida are o cotă foarte importantă de piață în Europa, în condițiile în care aici se vând aproximativ 11 milioane de unități anual, piețe precum Italia sau Germania fiind cele care atrag cei mai mulți cumpărători (41% din total vânzărilor de pe bătrânul continent). Așadar, noile biciclete trebuie să corespundă exigențelor pieței.
Noua Merida 96 (Ninety-Six) este de fapt aceeași bicicletă de anul trecut, căreia i s-au adus câteva îmbunătățiri, precum: instalarea standardului Boost, adică un ax de spate cu o lățime de 148mm (de la 135mm), rezultând într-un triunghi posterior și roți mai rigide, dată fiind construcția mai lată. Chainstay-ul a fost scurtat și mai mult, iar triunghiul posterior este asimetric. Pe față, tronează tot o furcă cu standardul Boost, deci cu un ax de 110mm lățime. Acestea fiind spune, echipările și variantele vor rămâne similare. Bicicleta se simte foarte bine pe traseu, fapt confirmat pe termen lung și de colegul meu Robert Dobai, care folosește una. Este agilă, îți permite să abordezi trasee de dificultate mare, este foarte confortabilă dat fiind faptul că este o bicicletă de race, iar manevrabilitatea a reușit să mă impresioneze. În fond, nu spun nimic nou aici, aceleași rânduri fiind înșirate și anul trecut. Iar acum, între noi fie vorba, discuția cu Dobai a decurs astfel:
-Îți place mă bicicleta?
-Bă, da, e chiar tare. Nu mă așteptam.
-Eu ți-am spus. Dacă citeai articolul pe care l-am scris anul trecut ai fi știut…
Un produs la fel de important pentru cei de la Merida, dar care va avea un segment mai mare de piață (a se citi, cerere mai mare) este noul hardtail BigNine, cu roți de 29 de inch. Sau BigSeven, dacă-l cumperi cu roți de 27.5 inch.
Întâi de toate aș dori să încep cu greutatea cadrului. Trăim vremuri în care producătorii se duelează serios când vine vorba de cât cântărește respectivul agregat, însă în continuare sunt puțini cei care au reușit să scadă limita sub 900 de grame. Merida nu se numără printre aceștia, însă a avut o abordare interesantă: livrează greutatea tuturor sub-componentelor cadrului, adică urechea, protecția, intrările cablurilor, axul, cheița de șa și protecția de lanț de pe chainstay. Astfel, cadrul gol-goluț are 900 de grame, dar adăugând toate cele de mai sus, rezultă 1.005 grame. Pentru a menține greutatea cât mai scăzută, axul este livrat cu o prindere specială care poate fi pur și simplu scoasă după ce strângi axul. Iar astfel mai salvezi… 28 de grame! Desigur, aceste cifre par hilare pentru noi, însă pentru alții s-ar părea că au o deosebită importanță. În fine.
Dacă n-ai timp să te pierzi în detalii tehnice, pe care oricum le vei putea să le obții pe site-ul oficial, lasă-mă să-ți spun cum se simte bicicleta asta pe traseu, căci am avut ocazia să dau două ture cu ea. Desigur, nu-s suficiente pentru a-mi face o părere fermă, dar cea off-the-record este următoare: ai la dispoziție o bicicletă ce mizează mai mult pe o geometrie sportivă, fără veleități speciale de dat la vale, iar prin asta vrea să spun că Merida preferă stabilitatea decât controlul pe porțiuni abrupte. Altfel spus, o bicicletă cu o geometrie clasică de Cross Country sau Maraton, cu o poziție pe urcări ca la carte, cu o agilitate acceptabilă, însă cu mai multă atenție din partea ta pentru momentele în care te decizi să te dai extrem prin hârtoape. Chainstay-ul are o lungime de 433mm și nu se numără printre cele mai scurte din segment, însă, toate aceste cifre sunt responsabilitatea lui Jose Hermida, așa cum singur recunoaște. Spanionul și-a dorit un 29er mai stabil, decât unul agil și probabil că știe el de ce a ales astfel. Nu a ezitat să spună că noul Big.Nine este al 3lea său copil, atât timp cât lucrurile merg bine. Dacă se strică, nu se sfiește să spună că renunță la el. (râsete în sală)
Când vine vorba însă de modelul cu roți de 27.5 inch, unghiurile se modifică un pic și deja avem un headtube amplsat la sub 70 de grade și un chainstay de 423mm. Din păcate însă, modelul cu roți de 27.5 inch a fost de negăsit în puhoiul de biciclete pus la dispoziție de Merida. Greutatea de sub 9kg a lui Big.Nine este de vis, iar la deal parcă urcă singură, efortul meu fiind diminuat semnificativ. Nu te gândi că este un doping-bike (adică o bicicletă electrică), însă îți face viața mult mai ușoară. Probabil și faptul că am ocazia destul de rar să pedalez pe o bicicletă atât de ușoară, a contat. Ghidonul lat este o binecuvântare la vale, iar transmisia 1×11 potrivită pentru necesitățile mele, mai puțin pe ture lungi, dat fiind faptul că foaia avea 34 de dinți, iar eu nu eram Hermida. Ce-ar mai fi de știut: față de generația anterioară de hardtail-uri, cei de la Merida au scurtat headtube-ul cu 1 mm, au montat o pipă cu rise negativ, au crescut reach-ul cu 25 de mm și au instalat o pipă mai scurtă, de 80mm. Iar prinderea schimbătorului de foi lipsește cu desăvârșire, căci cadrul este conceput pentru transmisiile 1x.
Pe scurt, într-o singură frază, aș numi Big.Nine-ul un hardtail cu o geometrie care nu produce surprize dar care este consacrată. Este bicicleta pe care o cumperi atunci când nu vrei să dai greș cu niciun aspect, dar nici nu dorești să riști în vreun fel. Sau altul.
Nu în ultimul rând, cei de la Merida lansează noul Big.Trail, un hardtail cu roți de 27plus, care oferă multă distracție, așa cum aflu de la Jurgen. Din nefericire, nici pe această bicicletă n-am apucat să pedalez, căci exista un singur model cu cadru de 17 inch, iar acesta a fost călărit în permanență. A trebuit să mă mulțumesc la final cu o sesiune foto, pe care o poți vedea mai jos.
Despre bicicletele 27plus am tot scris și nu voi relua aici concluziile, însă în principiu, trebuie să reții că este o bicicletă pentru poteci agresive, cu o echipare ce aduce cu bicicletele de enduro, echipare din care nu lipsește și o tijă de șa reglabilă. Pe cadrul din aluminiu cu o greutate de 2.101 grame (în dimensiunea M), a fost montată o furcă de 130mm, suficientă pentru a prelua din greul pe care-l întâlnești pe traseu. Să nu uităm că în cazul acestor biciclete, anvelopele cu un balonaj, aș spune, extrem de mare, sunt suficiente pentru a acționa precum un set de microsuspensii. Deși, dacă blochezi furca și alegi să rulezi cu o presiune de 1 bar, le-aș putea numi ușor macrosuspensii, căci contribuie din plin la confortul pe care-l obții pe bicicletă.
Cât despre geometria bicicletei, aceasta are un headtube amplasat la 67.5 grade, iar în momentul următor vei exclama: ah, clar, enduro! Da, cam așa stă treaba, iar această alegere face din bicicletă un adevărat luptător, căruia n-ar trebui să-i stea nimic în cale pe porțiunile de coborâre. Chainstay-ul are 427.5mm, iar pipa măsoară doar 35 de mm, rețeta ideală pentru un produs de succes, dar ca în cazul lui Big.Nine, fără experimente spectaculoase.
Dragoș Mitroi
redactor FreeRider.ro
Albstadt, Germania
