Acum citesti
MTB Marathon Baia Mare 2014: Greu la vale

Mulțumită câtorva oameni binevoitori, am reușit să ajung și anul acesta, pentru a 3-a oară, la MTB Marathon Baia Mare, pentru a lua startul la vestita competiție din nordul țării. Am plecat din Oradea cu echipa Velo Sport care au avut exact un loc liber și pentru mine și ne-am cazat chiar lângă start, la Cabana Merișor, unde am avut parte de servicii excelente la un preț modic.

mtb

Încă de seara locul începea să fie din ce în ce mai populat, se montau corturi de dormit, se predau pachetele de start, iar dimineața umrătoare complexul era deja amenajat cu mai multe standuri ale echipelor sau firmelor de profil. Am avut plăcerea să cunoaștem și câțiva oameni de-ai locului, care profită de sezonul ciupercilor și care ne-au invitat la o porție de paste. Pe lângă asta, după o scurtă încursiune cu horinca locală, am asistat și la un show de stand-up comedy.

Dimineața la ora 10, după cum ne-am obișnuit, a fost startul tuturor categoriilor, eu fiind înscris la traseul mediu de 45 de kilometri. Eram frustrat din cauza că anul trecut nu am reușit decât un loc 4 la general și același și la categorie. Datorită faptului că sunt ceva mai bine pregătit anul acesta, îmi propusesem să câștig cursa. Din păcate, speranțele mi-au fost spulberate când am aflat că Robert, „The champ”, s-a mutat de la traseul de 100 la cel de 45, din cauza unor probleme. Legat de traseul lung, de 100 de kilometri, am aflat de la Robi, că e mai greu decât Geiger-ul de aceeași distanță, el participând la ambele întreceri. Închid paranteza și revin la startul nostru. Pe prima urcare, îi am în față doar pe același Robi și pe Ferencz, de care reusesc să ma lipesc, dar pentru foarte puțin timp. Băieții ăștia au un ritm incredibil, iar eu nu sunt încă atât de pregătit încât să mă țin de ei, astfel că îi pierd la fel de repede cum m-am apropiat de ei și continui împreună cu Oli și Tamas până în vârful urcării.

Odată începută coborârea, despre Tamas puteai zice că e Houdini, pentru că imediat a dispărut la vale. Doar e la el acasă, știe coborârea ca în palmă… Ușor-ușor îl pierd și pe Oli, iar la finalul coborârii greșesc puțin traseul și mă prinde și Andrei din spate. Mai vine o porțiune faină la vale, fac câteva greșeli și mă mai trezesc cu încă 3 oameni în spatele meu. Mi-am dat seama repede că toți coboară bine la maratonul acesta, în afară de mine. Mă hotărăsc totuși să nu îi las așa ușor să plece, dar cobor atent, iar în spate aud și câteva trânte. Vine o porțiune de asfalt unde mă găsesc alături de David, locul 3 la juniori.

mtb_1

Trag de el și îi zic să rămână cu mine, în față fiind locul 2 pentru el. Vine urcarea și nu reușește să mențină ritmul, trec de juniorul 2 și însoțitorul lui, ambii de la Garage Racing, și continui urcarea vânând fruntașii.

După câteva porțiuni noi de traseu pe care nu le știam din anii trecuți, ajungem din nou la șosea, într-un format de 4 oameni printre care și Oli, care se rătăcise puțin. Mă alimentez repede la punct și continui urcarea alături de el, ceilalți rămânând în spate. Oli constată că are pană, îi dau pompa și îmi văd singur de drum. După calculele mele, mai aveam doar 3 oameni în față, și din toți estimam să îl prind pe Andrei. Aveam în față cea mai lungă urcare din traseu, care mă avantaja, iar aproape de vârf îl ajung pe Andrei. Nu stau mult cu el și la 2-3 bălți mai mari de noroi, face cum face și iar prinde avans, pe care nu reușesc să îl recuperez la vale. Deși am camera și pompa cu capsule la mine, am și o frică să nu fac pană la vale. Se poate să fi rămas cu sechele după pana de la naționale de anul trecut, care m-a costat locul 2. Singurii concurenți pe care i-am mai prins din urmă au fost doar cei de la tura scurtă.

Ajung la finish cu 13 minute întârziere față de locul 1. Se pare că niște probleme nu-l pot incetini prea mult pe campionul național, care reușește să câștige detașat. Mă bucur, totuși, să fiu alături de el pe podium. Măcar de drept pe podium,căci eu mă aflam în drum spre Hunedoara pentru o alta competiție când a avut loc premierea.

Pentru toate acestea mulțumesc Racing Bike Pro și tuturor celor care au făcut posibil ca eu să particip din nou la acest concurs, care de altfel a fost unul reușit, organizat foarte bine pe un traseu unde coborârile sunt la ele acasă, fiind principala atracție a traseului.

Material scris de către Sergiu Paraschivu, pe care îl poți urmări pe blogul personal.

Vezi Comentariu (1)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

four × five =