Maratonul Zimbrilor Ţarcu 2014: Race report

Ajuns la o nouă ediție, Maratonul Ţarcu a fost dedicat în acest an reintroducerii zimbrilor în aria protejată din Munţii Ţarcu, în cadrul proiectului Rewilding Europe. Și acest lucru nu a fost singura noutate, căci competiţia face parte din seria de concursuri MTB West Bike Tour, lansată anul acesta, ce cuprinde un număr de nouă concursuri de mountain bike organizate în vestul ţării.

Foto: Bogdan Ionescu

Concursul din Muntii Ţarcu a avut 3 trasee: o probă de 75 km, Maraton (2.500m diferență de nivel), o probă de 35km, Race (1.000m diferență de nivel), şi o probă de ciclism pentru copii sub 14 ani, Kids. Punctul forte al cursei l-a reprezentat zona de desfășurare a concursului (satele Armeniş, Cornereva, Teregova şi Domaşnea), care constituie un adevărat paradis pentru ciclişti atât prin varietatea drumurilor ce pot fi folosite, cât şi pentru generozitatea naturii şi frumuseţea peisajelor din zonă.

Puțin după ora 10.30, s-a dat startul. Cei de la Maraton au plecat primii, urmați la 5 minute de cei de la traseul Race. Eu am reușit să stau într-un grup de 5 oameni în fruntea cursei. Ne cunoaștem bine, suntem prieteni în afara concursului, dar aici, fiecare luptăm pentru primul loc. Continuăm grupați până la primul punct de alimentare, unde sunt nevoit să mă opresc pentru a umple bidonul. Clar o decizie neinspirată, ce m-a costat cel puțin 5 minute. Am pierdut primul pluton, iar din grabă și neatenție greșesc traseul, fiind nevoit să mă întorc. Ei bine, pot spune că în acel moment s-a dat startul competiției pentru mine. A fost vina mea, nu aveam nicio scuză și trebuia să recuperez timpul pierdut. Viteza maximă la vale și un ritm constant și “susținut” pe urcări era rețeta ce trebuia să o urmez. Mai erau 60 de km și două urcări grele (1.500m diferență de nivel) până la final.

Avansul celor din față scădea după fiecare kilometru, iar cu 15 km înainte de finish, după o coborâre lungă, dar foarte faină, trebuie să recunosc, sunt din nou în primul grup, acum format doar din trei sportivi: Cristian Jidovu, Paraschiv Sergiu și subsemnatul. Aici au început să apară problemele, cu adevărat. Deși traseul continua pe drumul principal, benzile de marcaj ne “spuneau” să cotim la stânga și să continuăm pe un drum ce brusc se termină într-o gradina. O situație incredibilă mi se așternea în fața ochilor, trei sportivi învărtindu-se să găsească traseul, și a trebuit să așteptăm aproape 30 de minute, până la venirea primului concurent cu GPS. Regăsim traseul și după 10 km, termin Maratonul Țarcu, pe locul 2!

Țin să felicit organizatorii pentru efortul depus și pentru tot ce au oferit. Consider că nu este vina lor pentru situația creată în finalul probei de Maraton, căci benzile au fost rupte și mutate pentru a-i încurca pe cei din concurs. Ghinionul a fost ca noi să fim primii, atâta tot. Nu este ușor să organizezi un așa eveniment, iar munca depusă trebuie apreciată pentru că un concurs de mountain-bike este cel mai bun mod de a promova aceste locuri unice și nedescoperite din România.

Material scris de către Georgian Popovici