Prima evadare sau una din cursele de suflet de la care nu am cum sa lipsesc, indiferent de forma in care ma aflu. Pentru mine e mai mult decat o cursa, e un eveniment si o oportunitate de a-mi vizita inca o data parintii sau o ocazie buna de a schimba cateva vorbe cu prietenii vechi pe care ii vad macar o data pe an doar la acest eveniment.
Fiind prima cursa din sezon la care iau startul, de data asta am decis s-o abordez intr-o maniera mai relaxata, fara asteptari prea mari, cu o forma fizica decenta dar destul de nesigura. Dupa un sezon destul de plin de cyclocross si dupa toata febra „gravel” din ultimii ani am zis ca trebuie incercat si pe traseul de la prima evadare.
Am avut in gand sa particip pe CX cu cativa ani in urma dar cu greu gaseai un cauciuc bun cu o dimensiune mai mare de 33mm si asta ma cam inspaimanta.
Totusi tehnologia a avansat mult in special in zona gumelor si a rotilor, multe setup-uri tubeless, insertii, fel de fel de profile si compound-uri ale anvelopelor, mai rapide, mai late mai suple.
Am vazut inca de la recunoastere ca traseul a devenit mult mai rapid ca in alti ani, am vazut care sunt zonele cheie unde sunt dezavantajat sau unde trebuie mai multa atentie, am umblat la presiunea in roti pana cand am atins acel sweet spot, sa simt bicicleta rapida dar cat se poate de smooth si confortabila pe cat mai multe zone din traseu.
Planul de cursa a fost relativ simplu, sa am un start bun, sa trec de „Fort” cu primul grup si sa incerc sa stau cat pot de mult acolo, sa fiu atent la tentativele de atac sa nu fiu prins prea pe spate, si sa trec cu bine de zonele bumpy.
Cateva informatii din culise interesante furnizate de George:
Prima jumatate de traseu pana la palatul Ghica e foarte rapida, cu exceptia zonei „telegraf”, traseul este mult mai smooth ca suprafata de rulare, campurile mai late si mai batatorite, vant de cele mai multe ori de fata sau lateral fata. Pe gravel aici am simtit ca sunt putin avantajat, esti putin mai aero, simti ca poti accelera foarte usor, bicicleta reactioneaza repede iar gap-urile le poti inchide cu consum de energie mai mic.
A doua jumatate de traseu, de la potecuta din spatele palatului Ghica pana la finish vin cateva zone destul de importante pe care le anticipasem la recunoastere si le stiam de atatia ani.
Single trail-ul si portiunea de padure pana in Balotesti au fost destul de grele si bumpy, zone care te forteaza sa pedalezi cu o cadenta mai de forta, putin ridicat deasupra seii, tot timpul intr-o izometrie si o tensiune musculara, incarcandu-ti picioarele cu o oboseala pe care nu am simtit-o pe o bicicleta full.
De la „crocodili” am fost prins de Razvan Grec cu care am colaborat putin, mai mult el, si am ajuns din nou in grupul de frunte undeva la cp 8, km 40ish. De acolo ritmul a fost relativ usor, solul bun de gravel, multe linii drepte si padure cu poteca batatorita.
In ultimul kilometru au inceput atacurile, viteza destul de mare, in trenulet cu greu vedeai ce este in fata. Daca la mtb nu aveam stres ca pot trece peste orice bat sau radacina, aici orice ciot sau margine de sant ar fi putut fi periculoasa. Pe campul super denivelat de la ultima trecerea de cale ferata s-a terminat filmul la mine. Nu reuseam sa inaintez deloc, pedalam in picioare incercand sa mai absorb din socuri, bike-ul sarea in toate directiile, grupul era deja in bucati, aici s-a cam decis pozitia in clasament, nu am mai avut energie sa recuperez pe asfaltul de la finish. Am terminat pe locul 8 la general.
Cand diferentele in plutonul fruntas sunt atat de mici intre riderii buni, iar diferenta dintre mine si ei atat de mare, oboseala pe care o incasezi pe gravel in zonele cu denivelari e factorul decisiv. Cu siguranta pentru un sportiv mult mai antrenat povestea ar fi fost alta, pentru mine nu a fost cazul pentru ca oricum as fi fost la limita si pe mtb.
Poate de la anul vor acorda mai multa atentie acestei categorii si elitele sa aiba categoria lor de gravel sau cel putin sa nu-i puna la un loc cu mtb-ul.
Un scurt bike check :
Merida cx 7000 – se lasa asteptate comenzile la scott :))
Linie Sram Red Axs 1x, cu angrenaj 48T / 10-33T
Roti: jante Duke World Runner carbon inaltime 38mm, latime 25mm- butuci tune, sapim cx ray.
Gume : vittoria terreno dry gravel lite 40mm
Insertii tubolight evo gravel
Presiune roti 1.7 -1.8bar
