E foarte probabil ca elita mountain bike-ului autohton să fie nevoită a face loc unui nou membru, asta în cazul în care locul său nu este rezervat. Pe Laurențiu Bogdănescu l-am cunoscut personal la începutul lunii acesteia și pe lângă faptul că pare un om special croit pentru sport, atât fizic, cât și ca fel de-a fi, sportivul adună un palmares tot mai respectabil pe măsură ce timpul trece. Succesul său nu este, totuși, un lucru căzut din cer, dat fiind timpul petrecut antrenându-se, însă în aceeași măsură chiar el recunoaște că nu s-ar putea vedea făcând altceva. Ciclismul reprezintă pentru el mai mult decât meseria sa curentă. Este o vocație cu care identifică trup și suflet, dar mai multe ne spune chiar el.
- Salut, Laurențiu! Ești o prezență nouă, dar în același timp puternică pe scena mtb-ului românesc, așa că te invit să ni te prezinți.
Salut, mă numesc Bogdănescu Laurențiu ,cunoscuții mă știu după porecla „Pantani”, am 27 de ani și sunt născut în orașul Lugoj, iar momentan locuiesc în Arad.
- De câtă vreme practici ciclismul în general și mountainbike-ul în special și care e disciplina ta preferată?
Inconștient, îl practic de la vârsta de 14 ani, când am primit prima bicicletă. După aceea, pe la 17 ani am început să practic ciclismul la modul tot mai serios şi după primul concurs mi-am dat seama că asta îmi doresc în viaţă. Am început cu mountain bike-ul, care e și în prezent disciplina mea preferată, dar mai practic și ciclismul de șosea , duathlonul și, mai nou, ciclocrosul, de care sunt tot mai atras.
- De ce ai ales ciclismul și nu alt sport?
După cum vezi, toată viața mea se învârte în jurul ciclismului, că e duathlon sau altă ramură, și simt că sportul pe două roți, nemotorizat firește, este ceea ce mă reprezintă. Mountain bike-ul este ramura mea preferată pentru că îmi aduce fericire, îmi oferă starea de libertate, conexiunea cu natura și probabil datorită acestui motiv am și cele mai bune și multe rezultate. Nu contorizez medaliile și cupele, dar pot spune că de la primul concurs am prins gustul competiției .
- Cât de serios te ocupi de sportul de performanță? Țintești să devii sportiv profesionist?
Sportul îmi ocupă 24 de ore pe zi, nu neapărat antrenamentele fizice care într-adevar necesită multe ore, dar și antrenamentele mentale, pentru că consider că armonia dintre mental și fizic este cea mai importantă. De anul acesta m-am mutat la Arad, la Clubul Racing Bike Pro și am devenit un sportiv profesionist în realul sens al cuvântului. Ștefan Rogoz mi-a creat toate condițiile și acum pot spune că sunt fericit, pentru că am realizat cât de minunat e să te ocupi doar de ce iubești în viață.
- Care sunt cele mai bune rezultate ale tale?
Nu pot clasifica importanța rezultatelor, pentru mine toate sunt importante, am muncit pentru fiecare dintre ele și probabil cel mai important rezultat este cel de la concursul viitor. Știu că sună mai ciudat, dar sunt un om ce trăiește în prezent și care se bucură și de călătorie nu doar de destinație. Normal că îmi doresc și mă bucur când câștig, dar oricum ciclismul îmi oferă fericire.
- Care a fost cel mai dificil concurs la care ai participat?
Nu pot să spun nici care a fost cel mai difici, dar pot să enumăr câteva concursuri care m-au solicitat la maximum. Primul ar fi Sella Ronda Hero (Italia), un maraton de 84 de kilometri, foarte dificil, în inima Munților Dolomiți, unde după ce am plecat de pe poziția 2.000, am terminat pe locul 8 la categoria mea și pe locul 16 la general la categoria amatorilor. Ar mai fi Campionatul Național de Duathlon Isostar 2013, ce a avut loc la Târgu Mureș, unde am terminat pe podium pe locul 3. Mai e și Balcaniada de Duatlon din Edirne, Turcia, care a fost o cursă dificilă, clasându-mă pe locul 8. Să nu uit de cursa de 24 de ore de la Zanka, Ungaria, unde pentru prima oară o echipă românească s-a clasat pe podium, noi ocupând locul 3. Evident, mai sunt și concursuri din țară care sunt foarte dificile: Geiger MTB Challenge, Maratonul Țara Gugulanilor, Liman Bike Race. De fapt, nu pot spune că un concurs anume a fost ușor.
- Ce obiective îți propui pentru sezonul care urmează?
Mă tot gândesc de vreo 10 minute dacă să îți spun adevărul sau nu. Adevărul e că-mi aleg țeluri foarte înalte, greu de atins și din acest motiv nu prea vorbesc despre ele. Pentru unii ar putea părea hilar dacă le-aș spune că-mi doresc ca anul viitor să câștig Sella Ronda Hero, dar pentru mine și pentru cei care cred în mine și mă susțin, nu. Am învățat că prima oară trebuie să ai îndrăzneala să visezi, pentru ca așa un țel să se materializeze. Și dacă tot m-am pornit, îmi propun să fiu campion national de mountain bike, ciclocros și să am o poziționare cât mai bună la duathlon. Într-un cuvânt îmi doresc tot, nu accept rabat de la fericire.
L-am cunoscut si eu pe Pantani la Moneasa Mtb Marathon si am ramas foarte placut impresionat de prezenta sa.
Intr-o zi i-am dat si eu add pe facebook si cand ne-am intalnit la concurs a vorbit cu mine de parca ne cunosteam de o viata, sincer am ramas masca.
Ii doresc multa, multa bafta si numai reusite in viitor.
Bravo Pantani, ai invatat bine!
„Prima conditie a performantei este sa crezi in tine , sa nu te indoiesti de ceea ce iti doresti sa obtii”.
Tu esti un om puternic, ai un psihic puternic. Da-i inainte….
Bravo, bravo.
„Pantani” e un personaj unic pe scena ciclismului romanesc. Nu cred ca exista cineva din elita autohtona care munceste mai mult decat el. Si pe langa asta, are un psihic de invidiat, niciodata nu l-am auzit sa se planga de ceva, desi i-a fost de multe ori greu in viata. Hotarat, modest, prietenos, ambitios, altruist, indeplineste toate atributele unui real campion si unui mare om.