După o pauză forțată de 10 zile, din pricina spatelui accidentat la o altă cursă de ciclocros, fizioterapeutul m-a îndemnat să-mi verific starea de sănătate. Și ce verificare mai bună decât o nouă cursă? Acum, firește, aveam îndoielile mele, dar recomandările medicului sunt sfinte, nu? Doar că am schimbat abordarea și mi-am scos de la naftalină mountain bike-ul, un RAM XC1 29er de 9,1 kilograme. E ceva mai greu ca bicicleta de ciclocros, dar destul de ușor pentru a-l sălta peste obstacole și a urca trepte cu el din mers. Așa că pot zice că ultima cursă de ciclocros a fost și prima de XC.
Se face ora 13 și se dă startul în cursa care o repetă oarecum pe cea din urmă cu două săptămâni, doar că parcurge traseul în sens invers. Direcția virajelor s-a schimbat, urcușul a devenit coborâre, deci se poate socoti o altă cursă. Primul tur m-am ținut aproape de Buruczki Szilard ca să văd cum mă simt. Mă simțeam cam chinuit căci mergea tare, iar pulsul meu reflecta acest lucru din plin. Oare făceam bine ce făceam? Probabil că nu era foarte indicat, dar domnul doctor a spus să îmi verific capacitățile fizice. La un moment dat, Szilard o lasă mai moale, semn că a venit la cursa aceasta pentru antrenament, așa că trec în prima poziție. Continui în ritmul meu restul de patru ture și pedalez primul peste linia de sosire.
A fost un test bun pentru următoarea cursă, Andalucia Bike Race, la care particip începând de duminică și până pe 28 februarie. Vă voi ține la curent cu desfășurarea de forțe de acolo!
Material scris de Wouter Cleppe
