Ionuț Iordache despre diferențele de prețuri dintre România și UE

De ceva timp încoace, câteva anomalii fac ca piața de biciclete din România să fie una atipică. Două probleme mari și late sunt cele cu care se confruntă atât clienții cât și magazinele. Am stat de vorbă săptămâna aceasta cu Ionuț Iordache de la Bike Nature, care s-a oferit să povestească mai multe pe această temă din cealaltă parte a tejghelei, dat fiind faptul că diverși clienți nemulțumiți își exprimă peste tot punctul de vedere. Așadar, oferim dreptul la cuvânt pentru unul din reprezentanții magazinelor.

1.Salut Ionuț! O să trec direct la subiect. Explică te rog pe înțelesul tuturor, de unde există aceste diferențe de preț între magazinele din afară și cele de la noi.

Salut Dragos! Personal consider ca aceasta diferenta de preturi, vine din diferenta de volum dintre piata noastra si cea din tarile in care fenomenul este mult mai dezvoltat. Se pare insa ca si piata noastra este pe drumul cel bun, in sensul ca exista crestere, si spre deosebire de anii trecuti, de vreo doi ani, a inceput sa se reflecte si in preturile componentelor. Am inceput sa putem oferi preturi competitive la anumite branduri de componente, comparabile cu site-urile din Germania sau Anglia. Chiar de curand ma uitam pe un site binecunoscut din Anglia, facand o comparatie intre preturile franelor Shimano.

PRETUL RECOMANDAT al unei frane Deore XT M8000, cica ar fi fost de aprox. 140 Euro, iar acum ar fi redus la 89.99 euro. Teoretic salvezi 35%!!! Numai ca, mai toti din acest business, stim ca Shimano nu are o politica de preturi recomandate. In fine… pretul aceleiasi frane, acum in Romania, fara discount, este de aprox 100 Eur. Deci o diferenta de doar 10 Eur, intre un produs cu discount pe site-ul din Anglia si pretul aceluiasi produs, fara discount, in Romania. Am verificat si pe ceva site-uri din Germania, si e cam acelasi lucru. Se pare ca nu doar pe malul Dambovitei se foloseste aceasta metoda de marketing iluzorie.

Ca o fi mult sau putin 10 Euro, depinde de fiecare, dar avand in vedere ca acum doi ani, pretul nostru de achizitie era mai mare ca pretul de pe site-uri, cred ca incepem sa stam bine. Plus ca de regula clientul beneficiaza de montaj gratuit pentru majoritatea componentelor achizitionate din magazin, deci diferenta tinde sa se reduca consistent.

2.Cum poate fi depășită această diferență de prețuri și ce ar trebui să facă importatorii sau producătorii pentru a reglementa situația?

Din ce observ, importatorii si retailerii nu au foarte multe optiuni. Cred ca decizia este a producatorilor si aici ma refer la politicile de discount oferite importatorilor, in functie de volumul vandut, discount ce, de regula, se reflecta in pretul final la consumator. Urmand aceasta politica, tari ca Romania, in situatia economica actuala, nu vor avea niciodata vreo sansa la preturi mai bune ca ale germanilor spre exemplu. Pana la urma cine este vinovat ca traim si activam intr-o tara cu putere relativ mica de cumparare?

3.Ești convins că acesta este motivul (n.r. diferența de prețuri de pe diferite piețe) pentru care mulți afirmă că a fi patron de magazin de biciclete înseamnă să ai un trai foarte bun?

Cu totii ne dorim un trai mai bun. Nu vad ce e rau in asta. Un „patron” de bikeshop ar trebui sa poarte pantofii gauriti ? Pe de alta parte nu cunosc personal pe nimeni in acest business cu bolizi de lux in garaj.
Observ ca se propaga din ce in ce mai mult ideea ca in Romania, preturile sunt mari, pentru ca „patronii sunt niste imbuibati fara scrupule” si ca acestia „practica adaosuri de minim 50%, de regula 100%”. Nici vorba de asa ceva ! Marea majoritate a oamenilor din spatele magazinelor pe care ii cunosc sunt pasionati si incearca sa imbine utilul cu placutul. Ce poate fi mai frumos decat sa-ti castigi painea facand ce-ti place ?

Ideea unei lupte de clasa, anti capitalista, nu-si are locul aici.

In Romania marja este destul de mica pentru un business sezonier, mult mai mica decat cred unii, iar spre deosebire de turismul de sezon, la noi, si in perioada de extra-sezon se platesc salarii, chirii, etc… . Ca o paranteza, am avut un dialog cu un fost proprietar al unui Bike Shop din Anglia, din care am inteles ca noi lucram cu marje foarte mici, comparativ cu magazinele din vest. De aici si posibilitatea lor de a oferi reduceri substantiale in extra-sezon.

4.S-a vorbit mult pe tema asta, unii aparent o privesc în continuare superficial. Cât estimezi (procentual) că reprezintă piața de biciclete furate din vest și vândute local? La o estimare ochimetrică, eu unul aș spune lejer 30%, știi doar, strada este în general un reper bun.

In materie de biciclete scumpe „aduse”, procentual n-as putea spune, dar sunt al naibii de multe, si se pare ca se „aduc” din ce in ce mai multe, chiar la comanda din pacate. Asta chiar este o problema, pentru simplul motiv ca acest fenomen nu aduce plus valoare, ci din contra, distruge. Pe langa faptul ca sunt pagubiti proprietarii de drept ai bicicletelor si industria in sine, din banii proveniti din aceasta activitate ilicita nu se platesc salarii, taxe, impozite, chirii, etc…, cheltuieli ce decurg in mod normal, in orice activitate economica licita.
Se pare ca multi vanzatori de biciclete „aduse de afara” s-au reprofilat de la comercializarea automobilelor SH, la cea de biciclete. Umbla vorba ca un hot este platit de catre vanzator, cu 200-300 Euro pentru fiecare bicicleta furata din Europa si care de regula, pe piata neagra, se vinde cu 1000 Eur.

Rezulta un profit potential de minim 700 euro/bicicleta, sau peste 300%, pentru „antreprenorul” liber profesionist, fara sa datoreze un cent la stat. Din cate stiu, in comertul cu masini SH, se castiga mult mai putin procentual. Plus ca nu mai trebuie sa alergi cu hartii, certificate de inmatriculare, acte de vanzare/cumparare din care reies venituri, teoretic impozabile. Deci este o „afacere” extrem de profitabila pentru toti cei implicati.

Din pacate, si in acest caz, atata timp cat exista cerere, e doar o chestiune de timp pana apare si oferta.
Trebuie sa invatam ca adevaratele chilipiruri se gasesc intamplator, de regula se lasa asteptate si cel mai important, chilipirul nu e „de furat”.

5.De ce nu se implică nimeni pentru a stopa acest fenomen? De ce toți vorbesc despre eventuale soluții însă lucrurile rămân în pom? O duc de fapt atât de bine magazinele și importatorii din România încât să nu le pese de pierderile generate de furăciuni?

Cu totii incercam sa ne implicam in stoparea sau macar in reducerea acestui fenomen, numai ca momentan nu suntem foarte organizati, dar suntem pe cale sa trecem la fapte.

Factorul decizional tine de institutiile statului. Noi putem sa punem o oarecare presiune pentru ca institutiile abilitate sa se sesizeze si sa o ia pe fir, iar pentru asta trebuie sa fim organizati. Au fost incercari individuale care din pacate nu cunosc sa fi avut succes.

6.Cum crezi că va fi afectată piața de biciclete pe viitor din cauza bicicletelor furate care intră în cantități importante în țară?

Clienti de „ chilipiruri” exista peste tot, mai ales in economii de tranzitie. Totusi marea majoritate a pietii este sustinuta inca de clientii magazinelor fizice sau online, si cu totii ne dam interesul sa ramana asa, prin politicile de preturi, oferta de produse si servicii. Piata de masini si motociclete furate, cred ca este mult mai mare in cifre, si cu toate astea industria auto/moto nu este afectata. Cel putin nu vizibil. Imi place sa cred ca traim intr-o societate inca responsabila.

7.Câți dintre clienții de biciclete “aduse din Germania” crezi că știu sigur ce cumpără?

Din ce in ce mai multi. Cred ca se creeaza o problema de mentalitate de genul: „ Nu stiu, nu ma intereseaza, probabil ca e furata, dar nu cred ca de la noi, si pana la urma eu sunt doar un cumparator de buna credinta. Daca e furata, n-am furat-o eu”.

Domnilor, hadeti sa nu ne ascundem dupa deget. Este o activitate infractionala ce dauneaza intregii societati. Daca bicicletele nu sunt furate din Romania, nemtii, suedezii sau englezii nu sunt oameni ? Sau noi suntem mai oameni ca ei ? Daca, spre exemplu, am sti ca bicicleta a fost furata ca urmare a unui act de violenta, oare am mai cumpara asa usor? Telefoanele mobile se fura de regula direct de la ureche, adica talharie, si de multe ori victimele sunt agresate si chiar batute, si cu toate astea piata de telefoane furate este infloritoare. Cred ca suntem putin bolnavi din punctul asta de vedere. Mai ales ca avem si pretentii cand vine vorba de drepturi. Vrem lapte si miere, dar sistematic aruncam cu noroi, si ne miram de ce e mizerie pe strada…

Eu chiar nu inteleg cum poate cineva sa dea 5000 lei pe o bicicleta furata. Vorbim de 5000 lei, nu de cateva sute, intr-o tara unde salariul mediu net in 2016 este de 1892 lei. Eu consider ca 5000 lei inca e o suma. Pe de alta parte sustinem ca suntem saraci si nu ne permitem o bicicleta noua. O bicicleta noua de 5000 lei, nu e tocmai un entry level.

Si daca se rupe furaciunea sau iti este confiscata de proprietarul de drept? Daca iti asumi riscul, inseamna ca nu o duci tocmai rau cu banii. Oricum, observ ca in proportie de 90%, bicicletele furate cu dotari de top, cumparate cu 5000 lei, sunt utilizate aproximativ la fel ca cele de 2000 lei. Dar ai Fox? Ai! Ai Dura Ace? Ai! E de carbon? E! E potrivita dimensiunea cadrului? Merge! Intelegi ceva din geometrie, sau simti diferenta dintre carbon si otel Hi-Ten? Ce e aia?

In opinia mea, de multe ori se apreciaza cantitativ si nu calitativ, si pe termen scurt, nu mediu, nu lung. Si e pacat.

Din pacate avem de a face cu situatia asta aproape zilnic, dar inca speram ca vom deveni cu totii mai buni si mai responsabili cu noi insine si cu tot ce ne inconjoara.

Mulțumesc pentru timpul acordat!

Si eu iti multumesc pentru invitatie !